Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

01 Februarie - Sf. Veridiana

01 Februarie - Sf. Veridiana

Sfânta Veridiana (1182-1242)
Sarbatoare: 1 februarie

                 În dorinta de a experimenta si a dovedi capacitatea omului de a se depasi pe sine însusi, de a înfrunta fortele potrivnice ale naturii, în toate timpurile s-au gasit oameni curajosi care si-au propus si au realizat actiuni neobisnuit de riscante; sa urce anumite înaltimi pe versantul abrupt al muntelui, sa înconjoare pamântul calatorind de unul singur într-o ambarcatiune rudimentara, sa ramâna un timp îndelungat într-o pestera; toate aceste actiuni par gratuite, dar ele dovedesc posibilitatile de rezistenta alo fiintei umane si astfel stimuleaza curajul. Ceva asemanator s-a petrecut în Evul Mediu în domeniul vietii spirituale. Persoane curajoase, raspunzând unei chemari divine, se închideau într-o încapere foarte redusa, rupându-se de framântarile obisnuite ale lumii, impunându-si o viata de reculegere si renuntare la comoditatile materiale ale vietii. Sfânta Veridiana a facut o astfel de experienta în a doua parte a vietii sale.
Sfânta Veridiana (sau Verdiana, ori Viridiana) s-a nascut în Castelfiorentino - Italia, din familia Attavanti, în anul 1182; este contemporana cu Sfântul Francisc din Assisi, care a vizitat-o în 1221 si a primit-o în Ordinul al III-lea franciscan. Desi familia din care s-a nascut era în declin, dispunea de un bun renume, si o ruda mai înstarita a luat-o pe Veridiana sa-i administreze gospodaria. Dar, fiindca îsi impusese o viata de rugaciune si abstinenta, Veridiana a vazut în serviciul oferit o posibilitate de a veni în ajutorul celor lipsiti.
Uneori, Providenta divina a intervenit în chip miraculos. Se istoriseste ca unchiul sau adunase o mare cantitate de cereale, care au devenit foarte scumpe din cauza secetei, dar pe care a reusit sa le vânda unui negustor. Când cumparatorul s-a prezentat ca sa-si ridice marfa, au constatat ca magazia era goala, deoarece între timp Veridiana daduse totul la saraci. În fata mâniei dezlantuite a unchiului, ea l-a rugat sa astepte 24 de ore. Dupa o zi, Dumnezeu a rasplatit dragostea si încrederea tinerei administratoare, caci într-adevar în hambar se afla din nou recolta daruita cu atâta generozitate.
Renuntând la ocupatia de administratoare, Veridiana s-a dus în pelerinaj la Compostella - Spania, pentru a cinsti mormântul Sfântului Apostol Iacob, deoarece, dupa pierderea definitiva a Locurilor Sfinte (ocupate de armatele turce), Compostella si Roma devenisera cele mai însemnate locuri de pelerinaj. La întoarcere, simtind o chemare deosebita pentru rugaciune si penitenta, se pregatea sa paraseasca Castelfiorentino; concetatenii sai, dorind sa o retina în mijlocul lor, i-au zidit pe malul apei Elza, lânga bisericuta Sf. Anton, o chilioara în care Veridiana a ramas închisa, timp de 34 de ani. Printr-o ferestruica asista la Sfânta Liturghie, vorbea cu vizitatorii si primea putina hrana cu care îsi sustinea viata. Pe aceasta mica deschizatura, potrivit unei traditii preluate si de pictori în tablourile lor, în ultimii ani ai vietii s-au strecurat doi serpi care i-au facut multe neplaceri, despre care sfânta nu s-a plâns nimanui, acceptându-le ca un prilej de a face noi sacrificii.
Se istoriseste ca moartea sa sfânta, survenita la 1 februarie 1242, a fost anuntata de dangatul neasteptat si simultan al tuturor clopotelor din Castelfiorentino, care au sunat fara a fi trase de cineva. Cultul Sfintei Veridiana a fost aprobat de Papa Clement al VII-lea si este foarte popular în regiunea Toscana, Italia.
Amintim cu emotie si respect pe eroii care au savârsit fapte extraordinare, desi noi nu suntem în stare sa-i urmam, uneori chiar nici nu ar fi indicat; spre exemplu, nu ar fi normal sa ne îndreptam cu totii spre Polul Nord, asemenea lui Nobile, sau sa încercam înconjurul pamântului calatorind fiecare în câte o luntre. Aducem aceeasi admiratie si cinstire sincera eroilor care, asemenea Veridianei, au reusit sa arate ca, ajutat de Dumnezeu, omul este capabil sa ucida fiara lacoma si aroganta din el si sa se transforme într-o flacara pura datatoare de lumina si caldura.
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti .