Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

07 Ianuarie - Sf. Raimund de Peniafort

07 Ianuarie - Sf. Raimund de Peniafort

Raimund de Penyafort (1175-1275)---preot
Sarbatoare: 7 ianuarie

Papa Grigore al IX-lea, care timp de 6 ani l-a avut pe Raimund de Penyafort drept pretios colaborator, i-a comunicat odata ca intentioneaza sa-i încredinteze conducerea Arhiepiscopiei de Tarragona, post râvnit de multi. Raimund a ramas atât de consternat încât s-a îmbolnavit grav. Acest umil si învatat frate dominican a evitat cu încapatânare orice fel de onoruri si sarcini prestigioase, dar nu a reusit întotdeauna. Era totusi fiul castelanului Penyafort, al provinciei Catalonia din Spania. Refuzând o viata îndestulata si cu multe distractii, de foarte tânar s-a dedicat studiilor filosofice si juridice; la vârsta de 20 de ani era profesor la Universitatea Barcelona, iar la 30 de ani era profesor de jurisprudenta la Bologna; în aceasta functie primea din partea municipalitatii un salariu exceptional care însa imediat se epuiza pentru împlinirea diferitelor fapte caritate.
Întors la Barcelona, la chemarea Episcopului sau, în 1220 a fost numit canonic; prietenul sau Petru Nolasc l-a rugat sa redacteze textul regulamentului de viata pentru noul ordin calugaresc al Mercedarilor, ce era în curs de organizare. În acelasi timp au venit în Barcelona si au întemeiat o manastire calugarii dominicani, pe care el îi cunostea de la Bologna. Raimund a renuntat la alte planuri si a îmbracat haina în culorile alb-negru a dominicanilor. Dupa 16 ani, în 1238, i s-a încredintat conducerea suprema a ordinului, devenind al treilea magistru general (nume dat conducatorului suprem al dominicanilor), sarcina pe care nu a putut sa o refuze. Timp de doi ani, a vizitat mergând pe jos toate manastirile ordinului, apoi a adunat Capitolul general la Bologna, si aici a insistat si a reusit sa-i fie acceptata demisia. Astfel, la etatea de 70 de ani a putut sa se reîntoarca în activitatea de învatamânt si de pastorire spirituala.
Primind însarcinarea de a fi duhovnicul regelui Iacob al Aragoniei, nu a ezitat sa dezaprobe conduita regelui în timpul unei expeditii insula Maiorca. Se istoriseste ca atunci când regele a interzis tuturor corabiilor sa se îndrepte spre continent, Raimund, voind sa-si manifeste dezaprobarea fata de regele sau, si-a întins mantia pe apa oceanului si urcând pe aceasta neobisnuita barca a ajuns pâna la Barcelona.
Una dintre operele sale apostolice vrednica de a fi amintita este activitatea depusa pentru a face cunoscuta credinta crestina în rândurile evreilor si mahomedanilor stabiliti în Spania. Din relatarile traditionale, i se recunoaste meritul de a fi apelat la Sf. Toma de Aquino, rugându-l sa redacteze o «Summa contra Gentiles» - sinteza a tuturor conZverselor între crestini si necrestini -, pentru ca predicatorii sa aiba îndemâna un manual fundamental solid în confruntarile de idei cu necrestinii. El însusi a scris importante lucrari de teologie morala si drept, între care este foarte renumita «Summa casuum», o expunere ampla a rezolvarii diferitelor cazuri de constiinta, menita sa ajute pe preoti la administrarea corecta si eficienta a tainei împacarii cu Dumnezeu.
A sfârsit viata sa pamânteasca în jurul vârstei de 100 ani, la 6 ianuarie 1275 si a fost declarat sfânt în anul 1601.
* * *
Cuvântul Raimund pare a fi în legatura cu un grup de doua cuvinte din germana veche: ragin-mund; ragin însemnând sfat bun, iar mund protectie, aparare; împreuna aveau sensul de «cel care apara prin sfatul bun pe cure îl da». Ca si multe alte prenume, si acesta cuprinde în el istorie, idealuri, sperante.
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti