Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

09 Martie - Sf. Francisca Romana

09 Martie - Sf. Francisca Romana

Sfânta Francisca Romana (1384-1440)---calugarita
Sarbatoare: 9 martie

                   Sfânta Francisca Romana s-a nascut dintr-o familie nobila din Roma - prenumele si numele ei umplu un rând întreg: Francesca Bussa de Buzis de Leoni -, dar ceea ce au facut-o cunoscuta si iubita atât de catre contemporani cât si mai târziu, sunt calitatile deosebite cu care Dumnezeu a înzestrat-o. Desi a trait în îndepartatul secol al XIV-lea, este atât de familiara si astazi locuitorilor din Roma, încât cei mai multi tineri prefera sa îsi celebreze cununia lor religioasa în biserica dedicata Sfintei Francisca Romana, biserica aflata aproape în centrul strabunelor Foruri Imperiale.
Francisca, numita familiar Franceschella sau Ceccolella, a vazut lumina zilei la Roma, în anul 1384. Desi a crescut într-o familie nobila si bogata, înca de mica a nutrit în suflet dorinta de a se încredinta lui Dumnezeu într-o manastire, dar nu a putut sa se sustraga de la alegerea pe care au facut-o parintii ei, potrivit obiceiului din acele vremuri.
Cu toate ca parintii l-au ales pe viitorul sot, casnicia ei avea sa fie foarte fericita. Tânara sotie - avea doar treisprezece ani - s-a casatorit cu Lorenzo de Ponziani, un tânar la fel de nobil si bogat, si împreuna au locuit în casa lui din Transtevere, unul dintre cele mai frumoase cartiere ale Romei. A primit cu modestie si simplitate marile daruri pe care viata i le oferea, iubirea sotului, titlurile nobiliare si bogatiile lui, si pe cei trei fii nascuti din casnicia lor. Acestor trei copii le-a daruit total iubirea ei atenta si nespus de gingasa. Pentru aceasta, durerea i-a fost cu atât mai mare când a trebuit sa se desparta de ei; a suportat-o însa cu liniste si fermitate. Mai întâi i-a murit un copil înca în frageda vârsta; nu peste mult înceteaza din viata altul, reînnoindu-i rana inimii care mai sângera de la prima lovitura. Între timp, orasul Roma suferea contra-loviturile dureroase provocate de asa numita Schisma din Occident, care dusese la aparitia mai multor antipapi. Împotriva unuia dintre acestia a declarat razboi regele din Napoli, Ladislau de Anjou, care de doua ori a invadat Roma. Razboiul a lovit-o direct si pe Francisca, al carei sot a fost grav ranit, si copilul i-a fost luat ostatic. Aceste nenorociri nu i-au frânt taria sufletului, care era sustinut de prezenta misterioasa si eficace a îngerului sau pazitor. Printr-un favor extraordinar al Iui Dumnezeu, Francisca Romana îl vedea pe îngerul pazitor si conversa cu el.
Palatul lui Lorenzo si al Franciscai era tinta spre care se îndreptau toti nevoiasii si napastuitii vietii. Francisca dovedea o generozitate princiara fata de toti, împartind cu darnicie bunurile de care dispunea, pentru a usura suferintele altora, fara însa a se gândi la durerile si lipsurile ei. Pentru a largi câmpul de activitate al caritatii sale, în anul 1425 a întemeiat o asociatie religioasa cu persoanele dornice de a renunta la comoditatile vietii si a se dedica operelor de ajutorare a saracilor; asociatia s-a numit Congregatia oblatelor Olivetane, de la Sfânta Maria cea Noua, acesta fiind numele bisericii în care participau la slujbele religioase. Mai târziu, Francisca a cumparat pentru ele palatul numit Turnul oglinzilor iar asociatia s-a numit Congregatia oblatelor Olivetane de la Turnul oglinzilor. La trei ani dupa moartea sotului, însasi Francisca a cerut sa fie primita în congregatia oblatelor. În ziua de 9 martie 1440, Dumnezeu a chemat sufletul ei plin de iubire fata de cei sarmani spre a primi rasplata fagaduita celor milostivi. Ramasitele pamântesti au fost depuse timp de trei zile în biserica Sfânta Maria cea Noua - acum numita Sfânta Francisca Romana. O cronica din acea epoca ne relateaza ca tota civitas (întreaga cetate), toata Roma a venit lânga sicriul cu trupul neînsufletit pentru a aduce un solemn tribut de pretuire si recunostinta aceleia pe care o vor considera apoi patroana a lor. Biserica a ridicat-o la cinstea sfintelor altare în anul 1609.

* * *

Dupa ce Sfântul Francisc din Assisi a dat numelui sau aureola biruintei spiritului asupra trupului, a pacii asupra razbunarii si a iubirii asupra urii, numele de Francisc a început a fi foarte frecvent folosit. Multi parinti au dorit ca si femeile sa poata beneficia de protectia Saracutului din Assisi si au creat forma Francisca. Este si cazul parintilor Sfintei Francisca Romana. La originea acestor cuvinte se afla numele de Francus dat de romani tribului germanic care a cucerit provincia Gallia. Având în vedere curajul si dragostea de libertate a francilor, francus a devenit sinonim cu om liber, nesupus constrângerilor violente. Un ecou al acestui înteles se pastreaza în cuvintele: franchete=calitatea de a spune adevarul fara a te lasa derutat de reactii violente posibile; franc, cu întelesul de deschis, sincer. Ca nume de persoane feminine, în limba româna a existat si forma Freanta - din care a ramas Rentea. Sfintii si sfintele care au purtat numele având la origine cuvântul francus=liber, îndraznet, cinstit, neprefacut, ne dovedesc cu prisosinta ca adevarata libertate si frumusete a vietii izvorasc din acceptarea cu sinceritate a adevarului ca omul este om numai în masura în care face ca în viata lui sa apara chipul lui Dumnezeu. Isus spunea: "Singur adevarul va va face liberi".

Traducere si adaptare dupa “Vietile Sfintilor” Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti