Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

09 Octombrie - Sf. Abraham (Patriarh)

09 Octombrie - Sf. Abraham (Patriarh)
9 Octombrie Sfantul Abraham, patriarh al Israelului S-a nascut in cetatea Ur a caldeilor, in Canaan, in secolul al XIX-lea. In Biblie intalnim doua titluri care il definesc in mod particular pe Abraham, patriarhul, originar din Mesopotamia, stabilit la Carran si emigrat ulterior in tara lui Canaan: el este prietenul lui Dumnezeu si parintele celor credinciosi. In calitate de prieten al lui Dumnezeu, este un model de viata religioasa si morala, care poate sa mijloceasca pentru sine si pentru apropiatii sai. In calitate de credincios, traieste in tensiunea dintre credinta si promisiune. Isi lasa tara, lasandu-se condus de increderea in cuvantul lui Dumnezeu, dar circumstantele par sa ii contrazica asteptarile: patriarhul a imbatranit, iar Sara, sotia lui, nu mai poate avea copii. „Abraham, cu toate acestea, a crezut in Domnul care i-a considerat aceasta ca indreptatire”. Dialectica credintei, insa, a devenit si mai intensa in momentul cand i-a fost cerut sa-l sacrifice pe Isac. Calatoria lui Abraham impreuna cu fiul sau spre muntele Moria a devenit o paradigma a noptii intunecate, a calatoriei credintei in intunericul lui Dumnezeu care pare sa-si fi uitat promisiunea atat de mult asteptata si cultivata. La ascultarea patriarhului raspunde gestul de eliberare a lui Dumnezeu. In ambientul crestin, apostolul Paul este cel care reflecta in mod special asupra figurii lui Abraham. Fidel conceptiei sale, a considerat ca patriarhul, indreptatit prin credinta, a fost izvor de binecuvantare pentru umanitate. Din aceeasi reflectie asupra lui Abraham, Paul ajunge la concluzia ca mantuirea nu se obtine prin opere, ci prin harul lui Dumnezeu primit in spirit de credinta. Asupra acestui punct au insistat Luther, teologii, oamenii de cultura si artistii care au aderat la Reforma protestanta din secolul al XVI-lea. Model de credinta pentru evrei si crestini, Abraham este venerat si de islamisti. Etimologia: Abraham = mare parinte (din ebraica). In „Martirologiul Roman” se consemneaza: Comemorarea sfantului Abraham, patriarh si parinte al tuturor credinciosilor, care, fiind chemat de Dumnezeu, a iesit din tara sa, Ur a caldeilor, si a plecat spre tara pe care Dumnezeu i-a promis-o lui si urmasilor sai. Si-a marturisit credinta sa totala in Dumnezeu atunci cand, sperand impotriva oricarei sperante, nu a refuzat sa-si ofere ca jertfa pe unicul sau fiu, Isaac, cel pe care Domnul i-l daruise la batranete, atunci cand sotia sa era deja sterila. „Parintele tuturor credinciosilor” – asa este numit Abraham, patriarh din Vechiul Testament, cel care a reprezentat umanitatea in marele Legamant propus de Dumnezeu. De la chemarea lui Abraham incepe istoria Patriarhilor lui Israel, intre secolele XIX-XVII i. C., prezentata de la capitolul 12 si pana la capitolul 50 din prima carte a Bibliei, Geneza. Abraham era un descendent al lui Sem, unul din cei trei fii ai lui Noe, si locuia impreuna cu tatal sau Terah si intreaga familie in orasul Ur al caldeilor, un oras foarte vechi din Mesopotamia de Jos (actualul Irak). Terah, Abraham, sotia Sara si nepotul lor Lot, au plecat din Ur si s-au indreptat spre Canaan, dar s-au stabilit mai intai la Carran, unde au ramas o lunga perioada de timp, pana la moartea lui Terah. Pe neasteptate, are loc un eveniment ce nu poate fi explicat din punct de vedere uman: Dumnezeu intervine in viata obisnuita a lui Abraham si ii vorbeste chemandu-l la o misiune mare si misterioasa: „Pleaca din tara ta, din patria ta si din casa tatalui tau, spre tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un mare popor si te voi binecuvanta, mare va fi numele tau si vei fi o binecuvantare. Ii voi binecuvanta pe cei care te vor binecuvanta si ii voi blestema pe cei care te vor blestema, iar in tine se vor numi binecuvantate toate natiunile pamantului”. Abraham a raspuns cu credinta. Va fi mereu un om al credintei, primul si modelul tuturor credinciosilor; din aceasta calitate el este parintele fiecarui credincios, nu numai acelora care apartin comunitatilor ebraice, crestine si islamice, ci a tuturor fiintelor umane care sunt in cautarea lui Dumnezeu. La 75 de ani, impreuna cu Sara si nepotul Lot, se muta dintr-un loc in altul, asemenea nomazilor, impreuna cu servitorii, turmele si cirezile de animale, de-a lungul regiunii muntoase a Palestinei, oprindu-se in diferite zone, la Mamre, langa Hebron, in Canaan, Sichen, Bersabea din Negheb, si, pentru o scurta perioada de timp din cauza unei foamete, in Egipt; s-a stabilit definitiv in stepa meridionala di Negheb. In urma conflictelor aparute intre pastorii lui Abraham si cei ai lui Lot, care avea de asemenea multe cirezi si turme, din cauza disputelor referitoare la terenurile cu pasuni care devenisera insuficiente, Abraham si Lot s-au despartit: Lot s-a indreptat spre bogata vale a Iordanului si s-a stabilit aproape de Sodoma, iar Abraham a ramas in tara lui Canaan. In acea perioada a avut loc un jaf dincolo de Iordan si la sud de Palestina, in urma unei expeditii a regilor orientali din estul Babiloniei, care, dupa ce i-au invins pe micii regi din Pentapole (Sodoma, Gomora, Adma, Sebain si Soar), au luat prada si cetatenii prizonieri, printre acestia aflandu-se si Lot cu bunurile sale. Afland despre cele intamplate, Abraham a intervenit cu oamenii sai cei mai priceputi in manuirea armelor si a intreprins o incursiune nocturna in tabara jefuitorilor, eliberandu-l pe Lot si pe ceilalti prizonieri. Si-au recuperat toate bunurile si i-au urmarit pe dusmani pana dincolo de Damasc. Din prada dobandita, Abraham a oferit o zeciuiala lui Melchisedec, preotul Celui Preainalt si rege al Salemului, care i-a venit in intampinare binecuvantandu-l, iar Dumnezeu i-a reconfirmat promisiunea ca va darui tara lui Canaan urmasilor sai. Intre timp, sotia sa Sara, fiind sterila si batrana, in intentia de a-i darui un fiu, i-a oferit-o pe sclava sa Agar, de la care Abraham l-a avut pe Ismael. Dumnezeu a reinnoit Legamantul cu Abraham atunci cand acesta avea deja 99 de ani, promitandu-i mari recompense. Abraham L-a intrebat: „Ce imi vei da? Vezi ca nu mi-ai dat urmasi si un slujitor va fi mostenitorul meu”, dar Dumnezeu i-a raspuns: „Nu acesta va fi mostenitorul, ci acela care se va naste din tine va fi mostenitorul tau; priveste la cer si numara stelele: atat de multi vor fi urmasii tai”. Apoi, printr-o jertfa de animale, asa cum era uzanta la evrei, Dumnezeu a pecetluit Legamantul sau cu Abraham, intarita prin circumciziunea lui Abraham, Ismael si a tuturor barbatilor din familie, ritual obligatoriu ce va fi transmis generatiilor viitoare. Dumnezeu i-a mai aparut lui Abraham la Stejarul din Mamre sub infatisarea a trei barbati, carora le-a oferit hrana, bautura si ospitalitate; cei trei i-au prezis ca Sara va avea un copil peste un an, desi era foarte in varsta, si i-au spus ca merg spre Sodoma si Gomora pentru a le distruge din cauza pacatelor locuitorilor din acele orase. Abraham a intervenit de mai multe ori in favoarea acestora pentru a fi iertati, invocand virtutile celor care s-ar fi dovedit a fi buni printre ei, dar ingerii, caci despre niste ingeri era vorba, i-au promis ca si doar pentru zece persoane drepte ce s-ar fi aflat printre acestia, orasele s-ar fi putut salva. Acest lucru nu s-a intamplat, doar Lot si sotia sa au fost salvati: peste orase a cazut o ploaie de foc si sulf, iar toti locuitorii au murit. In timp ce Lot si sotia fugeau din oras, aceasta din urma, desi fusese avertizata sa nu se intoarca pentru a privi incendiul, s-a intors si a fost transformata intr-o statuie de sare. Mai tarziu s-a nascut Isaac, iar Sara a alungat-o pe sclava Agar impreuna cu fiul acesteia, Ismael, spre marea durere a patriarhului, caruia insa Dumnezeu i-a promis si pentru Ismael multi urmasi. In acest punct se ajunge la momentul cel mai dramatic din viata lui Abraham, el fiind in acelasi timp si cel mai revelator despre marea sa incredere in Dumnezeu. Domnul a voit sa-l puna la incercare: l-a chemat pe cand Isaac era doar un copil, spunandu-i sa-l duca pe muntele din teritoriul Moria si sa-l jertfeasca, asa cum se obisnuia cu jertfele de animale aduse lui Dumnezeu. In ciuda durerii provocate de aceasta cerere de a-si jertfi unicul fiu, nascut intr-un mod miraculos la batranete si care, conform promisiunilor lui Dumnezeu, i-ar fi asigurat descendenta, Abraham a ascultat, dar cand era pe cale sa indeplineasca jertfa cu cutitul, ucigandu-si fiul, un inger i-a aparut si l-a oprit zicandu-i: „Nu intinde mana impotriva copilului si nu-i fa nici un rau! Acum stiu ca te temi de Dumnezeu si nu l-ai crutat pe unicul tau fiu pentru Mine”. Inaltandu-si ochii Abraham a vazut un berbec ce avea coarnele incurcate in ramurile unui tufis si, impreuna cu Isaac, l-au sacrificat pe altarul ce fusese deja pregatit. Dumnezeu i-a promis, prin intermediul ingerului, ca, datorita ascultarii de care a dat dovada fata de vointa Sa, chiar si atunci cand lucrurile pareau a fi contrare ratiunii, semintia sa se va inmulti asemenea nisipului marii si a stelelor de pe cer, si vor fi binecuvantate toate neamurile pamantului. Dupa ce Sara a murit la 127 de ani, Abraham l-a trimis pe slujitorul sau Eliezer in Mesopotamia pentru a-i gasi o sotie fiului sau Isaac, care s-a intors cu Rebeca, o tanara din aceeasi familie a lui Abraham. Patriarhul s-a casatorit cu Ketura, de la care a avut sase fii: Zimran, Iocsan, Medan, Madian, Isbac si Suac. Abraham a murit la varsta de 175 de ani, in tara lui Canaan, lasandu-l ca mostenitor universal pe Isaac, ceilalti fii primind fiecare o anumita parte din bunurile sale. Evreii fac apel la genealogia sa prin intermediul lui Isaac, care a trait 180 de ani, iar arabii prin intermediul lui Ismael, care a trait 137 de ani. Importanta misiunii sale pentru evrei a crescut tot mai mult, fiind considerat un parinte al neamului si omul care a infaptuit primul Legamant cu Dumnezeu. In toata traditia care va urma, Domnul va fi numit „Dumnezeul lui Abraham”. Episodul dramatic al jertfei lui Isaac, in care Dumnezeu a aratat ca nu-i sunt placute jertfele umane, a fost reprezentat in toate timpurile de operele celor mai mari artisti. Biserica Catolica il comemoreaza pe patriarhul Abraham, parintele tuturor credinciosilor, la 9 octombrie. Autor: Antonio Borelli.