Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

11 Aprilie - Sf. Stanislau

11 Aprilie - Sf. Stanislau

Sfântul Stanislau (1030-1079)---episcop si martir
Sarbatoare: 11 aprilie

           Regele Boleslau al II-lea al Poloniei este amintit în paginile istoriei pentru expeditiile sale victorioase, prin care a consolidat tânarul stat polonez largindu-i granitele, pentru refacerea si reorganizarea agriculturii, pentru reformele juridice si economice propuse de el. Despre acest rege, totusi, primul istoric polonez, Vincentiu Kadlubakc aminteste si unele nedreptati grave savârsite, precum si conduita imorala în viata lui particulara. Mergând pe acest drum, Boleslau întâlneste un cenzor neînduplecat: Stanislau, Episcopul de Cracovia, care îsi ridica glasul si-i aminteste suveranului atotputernic datoria de a respecta drepturile celorlalti.
Stanislau s-a nascut prin anul 1030, în Dieceza de Cracovia, la Szczepanow, din parinti saraci. Primele studii le face la calugarii benedictini din Cracovia, si apoi se perfectioneaza la Liege, în Belgia. Întors în patrie, lucreaza cu zel la pastorirea sufleteasca a credinciosilor din satul natal si duce la bun sfârsit mai multe initiative în vederea ridicarii bunei stari a locuitorilor din acele parti. Când a murit Episcopul de Cracovia, Papa Alexandru al II-lea l-a numit pe Stanislau în acest post de conducere. Numirea lui a fost primita cu caldura nu numai de cler si de popor, dar chiar si de regele Boleslau, care, în primii ani, l-a ajutat pe noul episcop în opera de evanghelizare si de formare a clerului secular, ce urma ca încetul cu încetul sa preia locul calugarilor benedictini în administrarea Bisericii din Polonia.
Armonia dintre episcop si suveran a durat pâna când curajosul episcop a trebuit sa puna datoria lui de pastor mai presus decât îngaduinta fata de greselile prietenului, deoarece purtarile dezordonate ale regelui riscau sa alimenteze imoralitatea supusilor. Cronicile timpului istorisesc cum regele s-a îndragostit de o doamna foarte frumoasa, Cristina, sotia nobilului Miecislau, si fara a mai sta pe gânduri a trimis ostasi sa o rapeasca si sa o aduca la castel, spre uimirea si indignarea întregii tari.
Episcopul Stanislau îl ameninta cu excomunicarea, pedeapsa prin care urma sa fie exclus din Biserica si de la dreptul de a purta coroana. Boleslau nu tine seama de avertismentul dat, si atunci episcopul rosteste sentinta de excomunicare. Furia lui Boleslau nu mai cunoaste margini; deoarece supusii lui au refuzat sa-i execute imediat hotarârea de a-i curma viata noului Ioan Botezatorul, el însusi se repede în catedrala în timp ce Stanislau savârsea Sfânta Liturghie si cu o lovitura de sabie stinge pentru totdeauna glasul prietenului de odinioara. Chiar din ziua în care pastorul lor iubit si neînfricat a pecetluit cu sângele sau credinta si iubirea lui fata de Cristos, polonezii l-au cinstit pe Stanislau ca sfânt si martir. La glasul multimilor credincioase s-a adaugat declaratia solemna de canonizare care a avut loc la 17 august 1253, în bazilica Sfântului Francisc din Assisi.
* * *
Foarte raspândit în Polonia si alte regiuni de limba slava, numele Stanislau are la origine doua elemente; primul, o radacina indo-europeana care a dus la cuvintele: stare, stehen = a sta; al doilea cuvânt slav: slava = marire; alaturate, ne dau numele Stanislaw, cu întelesul de persoana care sta în picioare cu cinste, îsi pastreaza demnitatea.
Istoria Sfântului Stanislau ne arata ca demnitatea si onoarea pot fi pastrate, chiar atunci când corpul se prabuseste la pamânt; si pot fi pierdute chiar stând pe amândoua picioarele si cu sabia în mâna. "Ce-i va folosi omului de va câstiga lumea toata, dar sufletul si-l va pierde?"
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti