Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

11 Octombrie - Sf. Filip (diacon)

11 Octombrie - Sf. Filip (diacon)
11 Octombrie Sfantul Filip, diacon S-a nascut in Palestina, in primul secol dupa Cristos. Conform „Faptelor Apostolilor” a fost unul dintre cei sapte „barbati cu bun renume” alesi ca diaconi. Primul dintre ei, Stefan, este un protomartir. Filip este considerat primul misionar al istoriei crestine: a fost constrans de persecutia declansata de evrei dupa moartea lui Stefan sa plece in misiune, asa cum au facut majoritatea evreilor crestini elenizati din Ierusalim. Filip s-a indreptat spre Samaria, regiune care a devenit primul loc unde a fost anuntata Evanghelia in afara Iudeii. Crestinii din Samaria au ramas in comuniune cu cei din capitala. Petru si Ioan i-au vizitat pe noii convertiti si au invocat deasupra lor coborarea Duhului Sfant prin impunerea mainilor. Misiunea nu are granite fixe: dupa ce a vestit Evanghelia in Samaria, Filip a fost trimis de Duhul Sfant sa mearga pe drumul spre Gaza. In timpul calatoriei s-a intalnit cu functionar african ce se reintorcea in patria sa intr-un car, dupa ce fusese in pelerinaj la Ierusalim. Filip s-a apropiat de el si a l-a auzit citind un text din profetul Isaia in care se vorbea despre un misterios slujitor ce era condus la moarte. Inspirat de Duhul Sfant, Filip i-a explicat ca textul vorbeste in realitate despre Isus. Dupa ce a reusit sa-l convinga, functionarul african i-a cerut botezul, iar Filip i l-a administrat. Evanghelia se pregatea deja sa treaca de o noua frontiera in directia Africii. Filip s-a stabilit la Cezarea, unde este numit „evanghelist”, adica era la conducerea comunitatii de acolo si vestea Evanghelia. Aici va avea onoarea sa-l gazduiasca pe apostolul Paul in casa sa, unde locuia cu patru fiice necasatorite ce erau considerate profetese. Nu cunoastem nimic referitor la moartea acestui mare protagonist al primei comunitati crestine. In „Martirologiul Roman” se consemneaza: comemorarea sfantului Filip, care a fost unul dintre cei sapte diaconi alesi de Apostoli; a convertit Samaria la credinta in Cristos, l-a botezat pe eunucul reginei Candace din Etiopia, si a evanghelizat toate orasele pe care le strabatea, pana in Cezarea, acolo unde se crede ca si-a dat ultima suflare. Pentru a face distinctie intre el si Filip din Betsaida, unul din cei doisprezece apostoli, „Faptele Apostolilor” il numesc „evanghelist”, in sensul ca era un vestitor al Evangheliei. Este unul dintre cei sapte „oameni cu bun renume” alesi la Ierusalim de primii crestini ca ajutoare pentru apostoli in treburile practice (ceilalti sunt Stefan, Prohor, Nicanor, Timon, Parmenas si Nicolae). Acesti diaconi nu s-au limitat doar la administratia practica: Stefan s-a angajat intr-o predicare plina de zel care ii va aduce martiriul prin lapidare, fiind victima unei ofensive anti-crestine declansate, printre altii si de Saul din Tars. A fost primul martir. Filip impreuna cu alti membri ai primei comunitati crestine au plecat din Ierusalim, iar mai apoi a devenit evanghelizator in Samaria obtinand rezultate extraordinare: predica, convingea si boteza, punand astfel bazele primei comunitati crestine din afara Iudeii. Ulterior vor veni in Samaria Petru si Ioan pentru a aproba si completa opera sa impunand mainile lor asupra neo-botezatilor: „Ei l-au primit pe Duhul Sfant”, ne spun „Faptele Apostolilor”, relatand mai apoi episodul sarlatanului Simon, care ar fi dorit sa „cumpere” de la Petru puterea de a-l invoca pe Duhul Sfant, dar care a primit un raspuns dur: „Sa moara banii tai impreuna cu tine!”. Filip s-a intors din Samaria la Ierusalim. Intr-o zi, prin inspiratia primita de la Duhul Sfant, s-a intalnit pe un drum ce ducea spre Gaza cu un strain ce avea cu siguranta multa autoritate, deoarece calatorea intr-un car. Intr-adevar, era vorba despre un etiopian, ministru al reginei Candace. Acesta i-a cerut lui Filip sa urce alaturi de el si l-a invitat sa comenteze un text din profetul Isaia pe care il citea in acel moment, dar pe care nu reusea sa-l inteleaga. Nu ne este clar daca era de religie ebraica, dar cu siguranta se simtea atras cu tarie de credinta lui Israel si venise la Ierusalim „sa adore”. Reflectiile asupra textului din Isaia dintre Filip si etiopian s-au incheiat cu cererea din partea acestuia din urma de a fi botezat: „Iata, apa! Ce ma impiedica sa fiu botezat?” (Fap 8,37). Filip, un adevarat pionier al evanghelizarii in afara Iudeii, nu a actionat conform unui program: in Samaria a mers intr-un moment de pericol, iar pe drumul spre Gaza calatorea in urma unei inspiratii misterioase. Ulterior se va opri in Palestina: il intalnim predicand in regiunea de coasta, de-a lungul unui itinerariu ce se conclude in Cezarea maritima. In acest oras Filip a fondat o comunitate crestina si s-a stabilit cu cele patru fiice ale sale necasatorite, cunoscute ca „profetese”. Aici, in locuinta din ultimii sai ani, a intrat ca oaspete vechiul persecutor Saul, care intre timp devenise Paul apostolul, frate in credinta si in vestirea Evangheliei (Fap 21, 8-9). Nu se stie nimic cu certitudine despre moartea lui Filip. Conform traditiei, a murit la Cezarea, dar alte surse sustin ca Filip ar fi murit la Trale (Asia Minora), acolo unde ar fi fost ales episcop. Autor: Domenico Agasso.