Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

12 Octombrie - Sf. Serafim

12 Octombrie - Sf. Serafim

Sfantul Serafim (1540-1604)

Sarbatoare: 12 octombrie

                 Florile sunt frumoase si cand le intalnim intr-o gradina ingrijita cu arta, si cand apar intr-un loc parca salbatic. Acelasi lucru se petrece si in lumea sfinteniei: exista sfinti cu calitati umane deosebite, dar exista si sfinti lipsiti de daruri naturale, chiar si numai obisnuite; despre acestia a spus Isus: "Doamne, Tu ai ascuns...". Sfantul Serafim este o confirmare a cuvantului lui Isus. S-a nascut in anul 1540, la Montegranaro, mica localitate langa Ascoli Piceno, in centrul Italiei, pe malul marii Adriatice. Tatal si fratele sau mai mare erau zidari, iar el, pentru a-si castiga existenta, pazea oile unui om mai instarit din satul vecin, in timp ce copiii de varsta lui se duceau la scoala sa invete. Felice Rapagnano, acesta era numele viitorului calugar Serafim, a invatat sa citeasca in cartea naturii, privind in jurul sau cu ochii patrunzatori si induiosati ai seraficului Saracut din Assisi si fiind cuprins deseori de o bucurie adanca a inimii. Intre timp, tatal sau a murit si fratele mai mare l-a rechemat acasa si a incercat sa-l smulga din obisnuintele lui de a se ruga si a vorbi despre Dumnezeu; mai intai l-a luat in ras, dar apoi a recurs si la batai, pe care Felice le suporta in liniste. Fara a-i purta dusmanie, el s-a dus cu fratele mai mare la Loro Piceno, unde s-au angajat pe santierul unui oarecare Manuci, antreprenor de lucrari de zidarie. In pauzele de lucru, Felice se ducea cu bucurie la fiica antreprenorului si o ruga sa-i citeasca din diferite carti. Odata, dupa ce a ascultat o lectura despre scopul omului, a exclamat: "Dar daca e atat de mare primejdia de a ajunge in focul iadului, de ce atunci sa nu traiesc o viata de pustnic in padure?". Tanara castelana i-a vorbit despre calugarii franciscani capucini din Tolentino, care veneau adesea si cereau ajutor la poarta casei lor. Dupa multa insistenta si repetate amanari, Felice a fost primit in manastire, luandu-si numele de Serafim, si ca program de viata si-a insusit cuvintele Fratelui Egidiu, umilul ucenic al Sfantului Francisc de Assisi: "Calea pentru a ajunge acolo sus este aceea de a te injosi pe tine insuti". Deoarece era nestiutor de carte, cu o sanatate subreda si foarte stangaci in toate i s-au incredintat activitatile cele mai umile: portar, gradinar, adunarea de milostenii. Si totusi, acest frate atat de putin inzestrat, si-a atras admiratia confratilor sai precum si a locuitorilor din Ascoli Piceno prin virtutile, extazele si minunile sale. Strabatand strazile oraselului pentru a cere ajutorul inimilor milostive, avea pentru fiecare un cuvant de mangaiere, de incurajare, de invatatura; sub infatisarea simpla, umila a tanarului calugar se vedea gravitatea omului intelept si flacara unei neobisnuite vieti interioare. Cand superiorii ordinului au voit sa-l transfere in alta manastire, cetatenii orasului au intervenit sa fie retinut in mijlocul lor. Biografii Sfantului Serafim amintesc multe fapte miraculoase savarsite de el, printre care vindecarea Cardinalului Bandini a provocat o admiratie deosebita. Acesta era in primejdie de moarte din cauza unei cangrene. Cei din jurul sau asteptau din ora in ora sfarsitul sigur, cand guvernatorul din Ascoli il aduce la capataiul muribundului pe smeritul calugar, care face cu credinta semnul Sfintei Cruci asupra bolnavului si in acelasi moment, spre uimirea tuturor, cangrena a disparut. Desi prin mijlocirea Sfantului Serafim Dumnezeu a impartit multe haruri deosebite, el personal a avut parte de grele suferinte sufletesti, tulburari si indoieli ce l-au torturat, pana in clipa mortii, in ziua de 12 octombrie 1604. Toti locuitorii orasului, in frunte cu autoritatile, au tinut sa aduca un omagiu solemn cu prilejul inmormantarii. Dupa sase ani de zile, la cererea insistenta a credinciosilor, Papa Paul V a permis sa se aprinda lumanari la mormantul lui, iar Papa Clement al XIII-lea l-a declarat sfant, in ziua de 16 iulie 1767. * * * Numele Serafim, cu forma feminina Serafima, este o creatie a onomasticei crestine, derivata din numele pe care Vechiul Testament il da unei categorii de spirite ceresti, pe care le numeste serafimi. Epitetul seraph are intelesul de infocat, rosu aprins, inflacarat, flacara ce se intinde, si se atribuie ingerilor lui Dumnezeu, pentru ca ei sunt spirite pure, inflacarate de zelul pentru apararea sfinteniei si dreptatii Celui Atotputernic. Prin extindere, adjectivul "serafic" are intelesul de "curat", "ceresc", "nevinovat". In limba romana se intalnesc mai multe variante ale numelui personal (sau de familie): Serafim, Sarafim, Sarafima, Sera, Fimu. adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti