Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

13 Aprilie - Sf. Martin I

13 Aprilie - Sf. Martin I

Sfântul Martin I (? - 655)---papa si martir
Sarbatoare: 13 aprilie


De loc din Todi (Umbra, Italia), Martin ajunge diacon al Bisericii din Roma. Dupa moartea Papei Teodor, în ziua de 13 mai 648 este ales ca succesor la scaunul pontifical. În acest timp, imperiul roman de rasarit era condus de catre împaratul Constans al II-lea, iar imperiul de apus, cu capitala la Ravena, era condus de un exarh care guverna în numele împaratului de la Constantinopol. În Biserica aparuse o noua erezie, numita monotelism, erezie care se împotrivea învataturii stabilite de sfintele sinoade. Îndata dupa alegere, Martin a luat în mâna cu hotarâre cârma barcii lui Petru. Nu a cerut, si nici nu a asteptat ca alegerea sa sa fie ratificata de împaratul Constans al II-lea, care cu un an mai înainte semnase un document în apararea învataturii gresite a monotelistilor. Pentru a împiedica raspândirea acestei erezii, Papa Martin a convocat în bazilica laterana un mare Conciliu, la care au fost invitati toti episcopii din Occident.
Condamnarea tuturor scrierilor monoteliste, ratificata în cinci sesiuni conciliare solemne, a provocat o reactie violenta la curtea din Constantinopol. Împaratul ordona exarhului din Ravena, Olimpiu, sa mearga la Roma si sa aresteze pe Papa. Olimpiu a voit sa depaseasca ordinele împaratului, si cu ajutorul scutierului sau a planuit sa-l asasineze pe Martin I, în timp ce savârsea Sfânta Liturghie în bazilica Santa Maria Maggiore. În momentul când s-a apropiat sa primeasca Sfânta Împartasanie din mâinile suveranului pontif, scutierul si-a scos pumnalul de sub manta, dar în aceeasi clipa a orbit.
Probabil ca acest fapt l-a determinat pe Olimpiu sa-si schimbe atitudinea si sa se împace cu Sfântul Pontif. Mai mult chiar, au discutat proiectele unei lupte armate împotriva Constantinopolului. În 653 Olimpiu moare de ciuma. Împaratul îsi poate duce la capat razbunarea, poruncind noului exarh de Ravena, Teodor Calliope, sa-l aresteze pe papa.
Acuzat de a fi ocupat în mod ilegitim înalta functie pontificala si de a fi uneltit împreuna cu Olimpiu împotriva Constantinopolului, Martin este adus cu corabia în cetatea de pe malul Bosforului. Calatoria a durat mult, cincisprezece luni, si a fost începutul unui crud martiriu. În timpul numeroaselor opriri, nu s-a îngaduit sa se apropie de Martin nici unei persoane din multimile de credinciosi veniti sa-l întâmpine pe Papa; nu i se dadea nici macar apa sa se spele. Ajungând în Constantinopol la 17 septembrie 654, Papa este dus în piata publica si întins pe salteaua sa rupta, este expus timp de o zi întreaga insultelor poporului; dupa aceea este aruncat pentru trei luni în închisoarea Prandiaria. Apoi a început un lung si istovitor proces, în timpul caruia atât au fost de mari torturile la care a fost supus, încât acuzatul a fost auzit murmurând: "Faceti cu mine tot ce vreti; orice fel de moarte pentru mine va fi o binefacere".
Degradat public, dezbracat si expus asprimii frigului, încarcat cu lanturi, a fost închis în celula rezervata condamnatilor la moarte. În ziua de 26 martie 655 a fost scos din celula si în secret expediat la Chersonez, în Crimeea, pentru a-si petrece restul vietii în exil. A suferit de foame si s-a consumat în cea mai totala parasire timp de alte patru luni de zile, pâna când, la 16 septembrie din anul 655, moartea l-a smuls din locul suferintelor si l-a încredintat Pastorului Pastorilor, sa-i unga ranile adânci cu vinul bucuriei fara de sfârsit si cu untdelemnul vietii dumnezeiesti.

Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti