Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

15 Noiembrie-Sf. Albert Cel Mare

15 Noiembrie-Sf. Albert Cel Mare

Sfantul Albert cel Mare (1193- 1280)-Episcop si invatator al Bisericii
Sarbatoare: 15 noiembrie (calendarul latin)

Putini sunt cei care stiu ca piata Maubert din Paris il aminteste pe marele sfant dominican comemorat astazi. Numele Maubert este o contractare a cuvintelor Magnuos Albert, Albert cel Mare, stralucit maestru in teologie, filosofie si stiinte naturale; la lectiile sale tinute in universitatea pariziana era o afluenta de studenti atat de mare incat a fost nevoit sa predea in piata publica, care de atunci ii poarta numele, Maubert. Albert s-a nascut in jurul anului 1193, la Lauingen in Bavaria. La varsta de 16 ani a fost dus de un unchi al sau la Padova, spre a-si completa studiile universitare. Aici s-a intalnit cu Giordano de Saxonia, superiorul general al calugarilor dominicani, om de o mare cultura si cu o viata spirituala deosebita. El l-a convins pe Albert sa imbratiseze viata calugareasca. In 1229, Albert a imbracat haina calugareasca a fratitlor predicatori, si a fost trimis la Colonia (astazi Koln), unde se afla scoala cea mai importanta a Ordinului dominican. Ca un adevarat geniu enciclopedic, el a patruns cele mai adanci taine, atat in stiintele naturale, cat si in cele speculative. Interesul universal pentru cultura si preocuparile didactice au mers mana in mana cu straduinta pentru desavarsirea intelectuala, spirituala: "Doamne Isuse, se ruga el, iti cerem ajutorul tau ca sa nu ne lasam ametiti de cuvintele magulitoare despre nobletea familiei, despre prestigiul Cinului calugaresc, despre fortele de atractie ale stiintei". A predat in universitatile de Hildesheim, Freiburg, Regensburg, Strasbourg, Koln si Paris. Printre studentii sai l-a avut pe Sfantul Toma de Aquino, la care a descoperit insusirile exceptionale de ganditor. Cand superiorii i-au incredintat sarcina de conducator al provinciei calugaresti din Germania, Albert a parasit catedra si s-a daruit cu totul acestei misiuni; a cautat sa fie permanent la dispozitia comunitatilor incredintate, pe care le-a vizitat strabatand per pedes apostolorum diferitele tinuturi ale Germaniei, cersind de-a lungul drumului hrana necesara si adapostul pentru noapte. Ulterior, a fost chemat la Roma si obligat sa primeasca numirea ca Episcop de Ratisbona (Regensburg). A devenit proverbiala dezlipirea sa totala de comoditatile la care functia ce o indeplinea ii dadea dreptul: "in casele sale de bani nu se afla nici un ban; nici o picatura de vin in butoaie, nici un pumn de grau in hambare". A condus Dieceza numai timp de doi ani; apoi a cerut si a obtinut sa fie eliberat din aceasta functie si s-a intors la viata calugareasca in manastirea de la Wurzburg, reluandu-si cursurile la universitatea din Koln. Ajuns la adanci batranete si simtindu-se obosit, s-a ingrijit sa i se pregateasca un mormant, la care se ducea zilnic si recita oficiul pentru morti, cu gandul de a se pregati la o moarte buna. A incetat din viata la Colonia, in ziua de 15 noiembrie 1280. Papa Pius al XI-Iea l-a declarat sfant in anul 1931, iar Papa Pius al XII-lea l-a proclamat patron al celor care se ocupa cu stiintele naturale. Pentru calitatile sale extraordinare si activitatea sa in domeniul invatamantului, i s-a acordat supranumele de "cel Mare" si "Doctor Universal". *** Prenumele Albert provine din alaturarea a doua cuvinte germanice vechi: adjectivul berth = stralucitor, glorios, si prescurtarea cuvantului adal = nobil; impreuna exprima ideea: nobil plin de stralucire. Albert cel Mare a adaugat numelui sau stralucirea cea mai nobila: stralucirea sfinteniei si a stiintei.