Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

16 Octombrie - Sf. Margareta M. Alacoque

16 Octombrie - Sf. Margareta M. Alacoque

Sfanta Margareta Maria Alacoque (1647-1690)
Sarbatoare: 16 octombrie


La chemarea solemna a Psalmistului: "Laudati pe Domnul ca este bun, ca in veac este mila lui" (Ps. 117, vers l si 29) Biserica lui Cristos raspunde prin diferite acte de cult, prin care recunoaste si preamareste iubirea induratoare a lui Dumnezeu. Printre aceste forme de cult se afla cinstirea Preasfintei Inimi a lui Isus, ca intruchipare reala si simbol viu al dragostei divine fata de oameni. Sarbatoarea Inimii Preasfinte a lui Isus, devotiunea primei Vineri din luna, asezarea la loc de cinste a icoanei cu Inima Mantuitorului, sunt practici indragite de multi credinciosi si confirmate de autoritatea suprema a Bisericii; ele isi au originea in viziunile unei calugarite din congregatia vizitandinelor, congregatie intemeiata de Sfantul Francisc de Sales si pusa sub semnul Vizitei Maicii Domnului la verisoara sa Elisabeta. Aceasta calugarita se numea Margareta Maria Alacoque.
Margareta este al cincilea copil al sotilor Claudiu Alacoque si Filiberta Lamyn; s-a nascut la 22 iulie 1647 in Verosvres, localitate din estul Frantei, nu departe de Lyon. Din copilarie a manifestat o repulsie vizibila fata de cuvinte si acte indecente, simtindu-se permanent indemnata, dupa cum va marturisi mai tarziu, intr-o scrisoare, sa spuna aceste cuvinte, pe care atunci nici nu le intelegea bine: "O, Dumnezeul meu, iti consfintesc curatia sufletului meu si fac vot de castitate perfecta". Cand avea opt ani, tatal sau a murit si mama a incredintat-o calugaritelor Clarise din Charolles. Aici s-a pregatit pentru Prima Sfanta Impartasanie, pe care a primit-o la varsta de noua ani. In legatura cu acest eveniment isi va aminti mai tarziu: "A revarsat in inima mea atata dezgust fata de toate distractiile incat nu-mi mai placea nici una, desi le cautam cu multa ardoare". Astfel Dumnezeu incepea sa o pregateasca pentru o misiune ce-i va aduce mari suferinte fizice si morale. Timp de patru ani a fost tintuita la pat de o boala ce facea ca "oasele sa-mi strapunga pielea". La rugamintea Margaretei, cei din jurul ei au promis Preacuratei Fecioare Maria ca "daca micuta se va insanatosi, va deveni una dintre fiicele Ei, intrand intr-o manastire sau congregatie inchinata Maicii Domnului". Bucuria sanatatii redobandite si neastamparul celor paisprezece ani au facut-o sa uite promisiunea data si sa alerge dupa distractiile ce i le oferea caminul parintesc si societatea vesela a fratelui sau, ajuns "practician" la Verosvres. Dar aceasta a durat putin timp, deoarece mama lor s-a imbolnavit si grija gospodariei a fost preluata de soacra ei si de rudele tatalui decedat; ele nu o puteau suferi pe Margareta pentru sarguinta cu care frecventa biserica din apropiere si au ajuns sa o invinuiasca de cele mai josnice intentii. Uneori, drept pedeapsa, au refuzat sa-i dea mancare si ea a fost nevoita sa apeleze la bunatatea unor cunostinte. Margareta insa nu si-a pierdut curajul si buna dispozitie. Cand va fi in manastire, ea va spune despre rudele care au asuprit-o ca sunt "binefacatoarele sufletului sau".
Cu prilejul jubileului din anul 1570, calugarul franciscan care a predicat la zilele de reculegere in parohia Verosvres i-a ascultat marturisirea si apoi i-a dat asigurarea ca este chemata la viata de manastire. In ziua de 19 iunie 1671, Margareta si-a facut testamentul, conform uzantelor, si a intrat in manastirea calugaritelor vizitandine din Paray-le-Monial. Sora care se ingrijea de formarea novicelor, observand spiritul de adanca unire cu Dumnezeu a tinerei incepatoare, i-a spus: "Mergi si te aseaza in fata Domnului Isus Cristos ca o panza care asteapta in fata pictorului". Si pictorul divin a inceput realizarea unei icoane vii a umilintei, a iubirii fata de Preasfantul Sacrament, a dorintei de sacrificiu pentru ispasirea nerecunostintei omenesti fata de nesfarsita dragoste a lui Dumnezeu.
Pe cand se ruga inaintea Preasfantului Sacrament, intr-o zi din luna iunie a anului 1675, Mantuitorul Isus i-a aparut cu inima iesita afara din piept, arzand ca un cuptor incins de flacari, si i-a spus: "Priveste aceasta inima care a iubit atat de mult pe oameni incat nu a crutat nimic si s-a consumat cu totul spre a le dovedi dragostea ce le-o port. Drept recunostinta, din partea celor mai multi nu primesc decat ingratitudine, prin lipsa lor de respect si prin sacrilegiile ce le savarsesc, prin raceala si dispretul fata de prezenta mea in taina sfanta a Euharistiei... Pentru aceasta iti cer ca prima vineri dupa a opta zi de la sarbatoarea Trupului si Sangelui meu (Joia Verde) sa fie dedicata cinstirii Inimii mele, prin primirea Sfintei Impartasanii si indeplinirea unui act de reparare a ofenselor aduse onoarei mele, adeseori ranita de purtarea nedemna fata de Preasfantul Sacrament al altarului. Iti promit ca Inima mea va revarsa din belsug darurile iubirii sale divine asupra tuturor acelora care imi vor aduce aceasta cinstire, si vor cauta ca si altii sa faca acest lucru". In timpul altor extaze si viziuni, Mantuitorul Isus i-a aratat Margaretei Maria ca va acorda haruri mari si celor care vor face actul de reparatie si vor primi Sfanta Impartasanie in prima vineri din fiecare luna, precum si tuturor celor care in diferite feluri vor aduce o cinstire deosebita Inimii Sale Preasfinte.
Umila calugarita din Paray-le-Monial a avut de suferit mult atunci cand a transmis superiorilor sai mesajul ce i-a fost incredintat. Considerandu-se ca acesta este rodul unei imaginatii exaltate, ei au refuzat hotarat sa il ia in seama, si pe nefericita vizionara au supus-o unor aspre umilinte. Spre uimirea tuturor, Margareta Maria si-a pastrat calmul, buna dispozitie, respectul fata de mai marii ei, indeplinind cu tragere de inima si inteligenta muncile ce i s-au incredintat, urmand deviza Sfantului Francisc de Sales: "Nu cere nimic, nu refuza nimic". Intre timp, este numit ca duhovnic al manastirii calugarul iezuit Claudiu de la Colombiere, om cu o cultura si o viata spirituala aleasa. El intelege sensul adanc si valoarea descoperirilor relatate de Margareta Maria; cu discretie si perseverenta reuseste sa indeparteze parerile gresite, astfel incat multi dintre cei care se declarasera adversari ai autenticitatii viziunilor de la Paray-le-Monial, acum le sustineau cu ardoare. Margareta Maria, in ultimii ani ai vietii sale a avut marea mangaiere de a vedea cum evlavia catre Preasfanta Inima a lui Isus si sarbatoarea Preasfintei Inimi au devenit fapt implinit. In ziua de 17 octombrie 1690, la varsta de patruzeci si trei de ani, ea s-a stins cu multumirea in suflet ca si-a implinit misiunea de a face cunoscuta Iubirea.
Procesul de beatificare a Margaretei Maria a inceput la cativa ani dupa moartea ei, dar din cauza evenimentelor a trebuit sa fie intrerupt de mai multe ori, pana cand Papa Benedict al XV-lea, in sarbatoarea Inaltarii Domnului din anul 1920, a ridicat-o la cinstea sfintelor altare. Pentru a sublinia insemnatatea misiunii indeplinite de Sfanta Margareta Maria Alacoque, Papa Benedict al XV a dispus ca deasupra unuia dintre altarele bazilicii Sfantul Petru sa se aseze un mare tablou, lucrat in mozaic, reprezentandu-L pe Domnul nostru Isus Cristos care arata Sfintei Maria Margareta Inima sa iubitoare.
Sarbatorirea ei a fost fixata pentru ziua de 17 octombrie, dar in calendarul nou este anticipata cu o zi, pentru a nu se suprapune amintirii Sfantului Ignatiu din Antiohia.
Preluare si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti