Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

16 Septembrie - Sf. Ciprian

16 Septembrie - Sf. Ciprian

Sfântul Ciprian (sec. III) --- episcop
16 septembrie (calendarul latin)

Papa Corneliu şi episcopul de Cartagina, Ciprian, sunt două victime ilustre ale persecuţiei din timpul împăratului Valerian, primul fiind martirizat în iunie 253, iar al doilea, la 14 septembrie 258. Încă de la jumătatea secolului al IV-lea, în cărţile liturgice de la Roma sunt amintiţi împreună în aceeaşi zi, deoarece şi în viaţă au fost alături unul de altul, într-o problemă de mare însemnătate pentru ei personal şi pentru Biserica creştină.

Ciprian, marele prieten al papei Corneliu, era născut la Cartagina, în jurul anului 210; a fost profesor de retorică şi avocat. Citind Biblia şi cunoscând viaţa creştină, la vârsta de 36 de ani, s-a convertit la creştinism şi a primit botezul. După trei ani, în 249, a fost ales la conducerea Bisericii din Cartagina, dar abia şi-a început activitatea ca episcop, când împăratul Decius a promulgat legea privitoare la certificatul de cetăţenie. Creştinii erau obligaţi să se prezinte în faţa magistraţilor şi să ceară "libellus", certificatul de cetăţeni buni şi leali, ce se elibera numai acelora care, în prealabil, aruncau câteva boabe de tămâie pe jarul aflat la picioarele unui idol al Imperiului Roman.

De această apostazie obligatorie, mulţi creştini au încercat să scape printr-o stratagemă: cumpărau certificatele de la funcţionari care le vindeau clandestin. Aceşti creştini au fost numiţi "Libel?tici", iar creştinii care şi-au renegat credinţa au fost numiţi "Lapsi" - căzuţi. Ciprian a considerat oportun să se sustragă acestei obligaţii, fugind din oraş la ţară.

După încetarea prigoanei, Ciprian a revenit în oraş şi a cerut convocarea în conciliu tuturor episcopilor din Africa, spre a lua o hotărâre comună privind reprimirea în Biserică a libelaticilor şi a celor apostaţi. La propunerea episcopului Ciprian şi după lungi discuţii, s-a hotărât ca primii să fie admişi în comunitatea bisericească după ce vor fi împlinit penitenţa prescrisă de episcop, iar apostaţii să fie primiţi la sfintele taine numai în ceasul morţii, dacă vor da dovadă de statornicie în trăirea vieţii de buni creştini. Această linie moderată a fost aprobată şi de papa Corneliu.

Sfântul Ciprian a intervenit şi într-o altă dispută a timpului său: dacă botezul administrat de eretici este sau nu este valabil. Papa Ştefan, urmaş al Sfântului Corneliu, şi majoritatea episcopilor susţineau părerea că botezul ereticilor este valabil, dacă a fost săvârşit în forma prescrisă de Biserică, şi, prin urmare, atunci când un eretic revine la credinţa catolică, nu trebuie să fie botezat a doua oară. Ciprian nu admitea valabilitatea botezului de la eretici în nici un caz, şi împotrivirea lui a mers atât de departe, încât Papa Ştefan a fost nevoit să recurgă la propunerea excomunicării. Nu s-a ajuns la excomunicare, deoarece o nouă persecuţie s-a abătut asupra Bisericii. Papa Ştefan a fost martirizat în anul 257, iar Ciprian a fost arestat la 30 august 258 şi exilat. Dorind să dea o mărturie publică a credinţei sale faţă de Cristos, el a revenit în oraş şi, în ziua de 14 septembrie, în faţa credincioşilor săi, este executat prin tăierea capului. Creştinii din Cartagina au întins pe pământ bucăţi de pânză albă, ca să adune sângele din corpul martirului, şi au păstrat aceste pânze ca o relicvă sfântă.

* * *

Ciprian este un nume folosit mai întâi de creştini şi având înţelesul de "om venit din Cipru". Insula Cipru a fost locul unde s-au adăpostit creştinii fugiţi din Ierusalim, în urma tulburărilor ce au dus la uciderea Sf. Ştefan; de asemenea, este locul de naştere al lui Iosif Barnaba, ajutorul Sfântului Pavel. În Cipru au luat fiinţă câteva comunităţi creştine puternice şi legăturile cu această insulă erau un titlu de nobleţe; pentru acest motiv, în primele veacuri, prenumele Ciprian a fost foarte preţuit; Martirologiul Roman consemnează douăzeci de sfinţi purtând numele Ciprian. Există şi forma feminină Cipriana. Fără îndoială, activitatea, curatul şi prestigiul sfântului episcop de Cartagina au făcut ca numele lui să fie îndrăgit de mulţi părinţi şi atribuit copiilor lor.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti