Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

18 Octombrie - Sf. Luca (Evanghelist)

18 Octombrie - Sf. Luca (Evanghelist)

Sfantul Luca Evanghelistul (sec. I)
Sarbatoare: 18 octombrie

               Dintre cei patru evanghelisti, Sfantul Luca este singurul care nu face parte din poporul israelit si nu l-a vazut pe Domnul in timpul vietii sale pamantesti. Era de fel din orasul Antiohia si apartinea populatiei de limba greaca. Se pare ca in tinerete s-a pregatit sa devina medic, deoarece Sfantul Apostol Pavel, in scrisoarea catre Coloseni (4,14) il numeste "Luca, medicul iubit". Nu se stie nimic despre data cand a imbratisat religia crestina, dar e posibil sa fi facut acest lucru in anul 42, cand Pavel si Barnaba au venit si au predicat Evanghelia in Antiohia, sau cativa ani mai tarziu, dupa asezarea in metropola Siriei a crestinilor fugiti din Ierusalim, in urma uciderii cu pietre a Sfantului Stefan. Pe Sfantul Luca il intalnim pentru prima data la Troas, alaturi de apostolul Pavel, pe care il va urma in calatoriile sale misionare, ramanand alaturi de el atat in prima captivitate (Fapte 27,1-28) cat si in ultimii doi ani de viata petrecuti in inchisoare la Roma (2Tim. 4,11). Despre restul vietii sale nu mai aflam nimic in cartile Noului Testament. Intr-o scriere din secolul II, Prologul antimarcionit al Evangheliei lui Luca, astfel este sintetizata viata lui: "Luca, sirian din Antiohia, de profesiune medic, ucenic al Apostolilor, l-a urmat pe Paul pana la depunerea marturiei de credinta prin martiriu. A slujit fara rezerva pe Domnul, nu si-a luat sotie si nu a avut copii. A murit la varsta de 84 de ani, in provincia Beotia, din Grecia, plin de Duhul Sfant". De la Sfantul Luca ne-a ramas o istorisire a vietii si invataturilor Mantuitorului Isus, carte ce este primita de Biserica drept a treia Evanghelie, precum si o scriere despre evenimentele petrecute dupa inaltarea la cer a Domnului, cu o referire mai ampla la convertirea si activitatea Sfantului Pavel, scriere numita "Faptele Apostolilor". Amandoua cartile sunt adresate lui Teofil, personaj de vaza in comunitatea crestina, sau un nume simbolic, Teofil = iubitor de Dumnezeu, sub care se intelege multimea credinciosilor. Pentru intocmirea acestor lucrari, Luca a cercetat si confruntat tot ce se scrisese pana atunci, precum si eventualii martori oculari. "Deoarece multi s-au apucat sa intocmeasca o povestire a faptelor petrecute printre noi, asa cum ni le-au transmis cei ce dintru inceput au fost martori oculari si au devenit slujitori ai Cuvantului, dupa ce le-am cercetat pe toate de la inceput cu de-amanuntul, m-am hotarat si eu sa le scriu pas cu pas, pentru tine, cinstite Teofile, ca sa-ti dai seama de temeinicia cuvintelor date tie ca invatatura" (Luca 1,1-4). Mai mult decat ceilalti evanghelisti, Luca ne prezinta pe larg fizionomia umana a Rascumparatorului, bunatatea lui, delicatetea fata de cei saraci si parasiti, grija fata de cei care se intorc de pe caile pacatului. El este singurul care istoriseste nasterea lui Ioan Botezatorul, vizita Mariei la verisoara ei Elisabeta, diferite fapte din timpul copilariei lui Isus, fapt pentru care a fost numit biograful Maicii Domnului si al copilariei lui Isus. Exista exegeti care presupun o intalnire personala intre Sfantul Luca si Preacurata Fecioara Maria, si nu exclud posibilitatea ca ea insasi sa-i fi dictat imnul sublim ce l-a inaltat catre Atotputernicul la intalnirea cu mama lui Ioan Botezatorul. O traditie veche ne spune ca Sfantul Luca a fixat si prin culori, intr-o icoana, trasaturile fetei Maicii Domnului. Sfantul Luca a retinut cateva parabole si cuvinte ale lui Isus, pe care ceilalti evanghelisti nu le amintesc; astfel, singur Luca istoriseste parabola drahmei pierdute, a fiului risipitor, a vamesului si fariseului, a lui Lazar cel sarac si bogatul nemilostiv; tot numai el a retinut cuvintele lui Isus despre femeia pacatoasa: "I se iarta pacatele ei multe, pentru ca mult a iubit" (Luca 7,47); de asemenea si cuvintele adresate femeilor in drumul spre calvar: "Fiice ale Ierusalimului, nu ma plangeti pe mine, ci pe voi insiva si pe copiii vostri..." (Luca 23,28); tot el singur ne relateaza rugaciunea lui Isus pe Cruce: "Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac" (Luca 23,35), precum si promisiunea data talharului: "Adevar iti spun, astazi vei fi cu mine in rai" (Luca 23,43). Evanghelia dupa Sfantul Luca ne ajuta sa cunoastem mai bine gingasia omeneasca si nesfarsita iubire divina a Rascumparatorului lumii; pentru acest motiv, Dante il numeste pe Sfantul Luca "istoricul indurarii lui Cristos". * * * Este posibil ca numele personal Luca sa fie inrudit cu cuvantul latinesc lux-lucis = lumina, sau cu cuvantul grecesc leukos = alb, avand intelesul de "blond", sau "rasaritean", adica om venit dinspre rasarit. In limba romana se intalnesc si formele: Lucaci, Lucan, Lucsa, Lucas, Luculet. Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor"Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti