Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

19 Aprilie - Sf. Expeditus

19 Aprilie - Sf. Expeditus

Sfântul Expedit din Melitene Martir

19 aprilie

Dintre toți membrii grupului de martiri de la Melitene din secolul al III-lea sărbătoriți la 19 aprilie împreună cu Ermogen, numai Expedit s-a bucurat de un cult popular destul de răspândit, chiar dacă doar începând dintr-o epocă destul de recentă. Întrucât Martirologiul Ieronimian, de care depind toate martirologiile care până la cel Roman au transmis numele lui Expedit, indică numai numele martirului, este absolut imposibil să avem informații precise cu privire la epoca vieții sale și a martiriului său. Despre cultul lui Expedit se găsesc urme în Sicilia de la mijlocul secolului al XVIII-lea, mai ales la Messina și Acireale, unde în 1781 sfântul a fost proclamat patronul secundar al orașului și era cinstit ca ocrotitor al negustorilor și navigatorilor. Iconografia tradițională îl reprezintă îmbrăcat în soldat roman în timp ce încearcă să alunge un corb, care țipă, în timp ce sfântul arată un ceas care indică astăzi. În reprezentările de mai târziu ceasul este înlocuit cu crucea, pe care sfântul o ține în mână. (Avvenire).

Etimologia: Expedit=cel care este ingenios, din greacă

Emblema: Palmierul, ceasul sau crucea, corbul

Informațiile referitoare la Sf. Expedit erau luate numai din martirologii și de aceea este imposibil să avem detalii mai precise cu privire la existența sa. Martirologiul Ieronimian (care datează, în formularea sa originară, din prima jumătate a secolului al V-lea) îl comemorează pe martirul Expedit la două date: la 18 aprilie (”Romae Eleutheri episcopi et Anthiae matris eius et Parthenii, Caloceri, Fabii, Proculi, Apollonii, Fortunati, Crispini, EXPEDITI, Mappalici, Vicorini, Gagi”) și la 19 aprilie (”In Arminia Militana civitate Hermogeni, Gagi, EXPEDITI, Aristonici, Rufi Galatae una die coronatorum”). Prima dată pare însă a fi rezultatul unei greșeli: se poate ușor demonstra că numele presupușilor însoțitori ai martirului de la 18 aprilie sunt doar repetări ale numelor altor sfinți. În această privință trebuie să amintim că greșelile (modificări de date, locuri, etc.) sunt foarte frecvente în martirologii.
Așadar, singurele informații care par sigure se referă la ziua (19 aprilie) și la locul morții (Melitene, acum Malatya, în Turcia); nu se poate spune nimic nici despre circumstanțele martiriului, nici despre epoca sa (afirmația că el a avut loc sub Dioclețian nu se bazează pe date istorice), dar cu siguranță anterior redactării Martirologiului Ieronimian.
Existența Sf. Expedit a fost pusă de mai multe ori la îndoială, dar fără un motiv bazat pe probe decisive. După Delehaye, numele Expedit ar fi o citire greșită a lui Elpidiu, dar părerea pare să fie prea superficială. De fapt, atât Sf. Expedit cât și un martir cu numele Elpidiu au murit la Melitene împreună cu un însoțitor cu numele de Ermogen, dar nimic nu indică faptul că este vorba de același Ermogen: fapt este că Martirologiul Ieronimian îi menționează pe martirii ”Elpidiu și Ermogen” mereu la date diferite de 19 aprilie, zi în care însă sunt menționate numele lui Ermogene, Expedit și ale altor însoțitori. Apare așadar o exagerare a-i considera pe Elpidiu și Expedit aparținând aceluiași grup de martiri sau a-i identifica chiar în aceeași persoană.
S-a lansat și ipoteza că cuvântul “expeditus” trebuie să fie înțeles ca adjectiv referitor la o persoană și nu ca nume propriu. Într-adevăr, în latină, acest cuvânt putea să fie fie adjectiv (”liber de piedici”) fie substantiv (”cel care este liber de piedici”; în limbajul militar, pluralul ”expediti” indica infanteria ușoară)”. Însă nu există absolut nici o dovadă pentru a afirma – așa cum au făcut-o unii în trecut -  că ”expeditus” este un adjectiv referitor la Sf. Menna. Singura legătură dintre cei doi sfinți constă în faptul că amândoi sunt reprezentați în haine militare și, după secolul al XVII-lea, iconografia lor a fost confundată în Occident.
În jurul figurii Sf. Expedit s-au născut și diferite legende. Rod al invenției este de exemplu povestea care îl prezintă pe Sf. Expedit drept comandant al legiunii romane Fulminante și autor al minunii apei întâmplate în epoca lui Marcus Aurelius.
Există apoi o altă legendă, răspândită în numeroase versiuni: în fiecare dintre ele se explică faptul că numele ”Expeditus” ar deriva de la inscriția ”spedito” pusă pe un pachet conținând rămășițele unui sfânt necunoscut. Firește, aceste povești sunt complet false, din moment ce numele “Expeditus” se găsește deja în Martirologiul Ieronimian. O variantă a acestei legende este prezentă și într-o poezie, făcând parte din colecția Palmstrom (1810), a autorului german Christian Morgenstern (Munchen, 1871 – Merano, 1941); în această operă este menționată în afară de aceasta o împotrivire din partea Bisericii din Roma față de cultul sfântului.
În ceea ce privește cultul Sf. Expedit, cu siguranță numele ”Expedit” a facilitat jocuri de cuvinte  și astfel el a devenit sfântul rapidității prin antonomază. La început invocat pentru cause urgente, a devenit patron al negustorilor (pentru rezolvarea rapidă a afacerilor) și a navigatorilor; din același motiv este invocat în rugăciune și de cei care candidează și pentru buna reușită a proceselor.
Sf. Expedit este reprezentat în haine de soldat (termenul latin ”expeditus”, așa cum am arătat deja, înseamnă și ”înarmat ușor”) și calcă cu picioarele un corb care strigă ”cras” (”mâine”, în latină): după o legendă, acest corb, care reprezintă duhul rău, a apărut la Sf. Expedit după convertirea la creștinism. În zona germană sfântul este reprezentat cu un ceas, în timp ce în restul lumii are în mână un crucifix (element adăugat în epoca următoare) cu inscripția ”hodie” (”astăzi”, în latină).
Cultul, contrar la ceea ce se citește de obicei, nu este de origine mai curând recentă (adică nu s-a născut în Sicilia și în Germania în secolul al XVII-lea): deja în evul mediu exista la Torino strada Sf. Expedit și sfântul era patronul negustorilor; pe lângă aceasta, în Franța, cultul sfântului datează cel puțin din secolul al XVI-lea. La începutul secolului al XX-lea au fost numeroase dispute cu privire la desființarea cultului: în 1905 s-a răspândit chiar vestea – nefondată – că el fusese interzis.
Actualmente Sf. Expedit este cunoscut și invocat în multe țări, în special în Austria, Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Filipine, Franța (și în special în Ile de La Reunion), Italia (mai ales în Sicilia, Campania și Lombardia), Germania, Mexic, Nicaragua, Panama, Peru, Rusia, Spania, Turcia, Uruguai, Venezuela, Statele Unite.

Autor: Davide Tessera


Dintre toți membrii grupului martirilor de la Melitene cinstiți la 19 aprilie împreună cu Ermogen, numai Expedit s-a bucurat de un cult popular destul de răspândit, chiar dacă numai începând dintr-o epocă destul de recentă. Întrucât Martirologiul Ieronimian, de care depind toate martirologiile care au transmis până la cel roman numele lui Expedit, indică doar numele martirului, este absolut imposibil să avem informații precise despre epoca vieții sale și a martiriului său.
Ba chiar, Delehaye a avansat ipoteza că numele de Expedit nu ar fi altceva decât o citire greșită a aceluia de Elpidiu, alt martir al grupului de la Melitene, al cărui nume a ajuns la noi sub nu mai puținn de cinci forme diferite.
Despre cultul lui Expedit se găsesc urme în Sicilia de la mijlocul secolului al XVIII-lea, mai ales la Messina și Acireale, unde în 1781 sfântul a fost proclamat patronul secundar al orașului și era cinstit ca ocrotitor al negustorilor și navigatorilor și, în mod mai general, era invocat pentru rezolvarea rapidă a afacerilor (negotiorum et expeditionum patronus). Un al doilea centru de devoțiune particulară față de Expedit se află în Germania de sud și se pare la origine motivele acestei cinstiri au fost egale cu cele din Sicilia.
Iconografia sfântului este foarte sugestivă. De obicei reprezentat îmbrăcat ca soldat roman Expedit încearcă să alunge un corb, care țipă cra cra, în timp ce sfântul arată un ceas care arată hodie. În reprezentările de mai târziu ceasul este înlocuit cu crucea, pe care sfântul o ține în mână. De la a nu amâna pe mâine ceea ce se poate face astăzi, Expedit a devenit sfântul dușman al lui mâine, căruia trebuie să ne adresăm pentru a obține acordarea imediată, chiar astăzi, a oricărui har cerut. Și nu este inutil să notăm că această părere populară, care miroase a superstiție, este legată, cel puțin în lumea latină, de un ușor joc de cuvinte referitor la numele sfântului.

Autor: Joseph-Marie Sauget