Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

19 Noiembrie - Sf. Grigore Taumaturgul

19 Noiembrie - Sf. Grigore Taumaturgul


Sfantul Grigore Taumaturgul (?-270) - episcop
Sarbatoare: 19 noiembrie


S-a nascut in orasul Neo-Cezareea din Pont, dintr-o familie pagana, distinsa prin rangul si averea sa. Parintii i-au dat numele de Teodor, dar cand va primi botezul isi va lua numele de Grigore, iar posteritatea ii va acorda supranumele de Taumaturgul, adica Facatorul de minuni, pentru multele minuni savarsite prin rugaciunile si mijlocirea lui. Deoarece tatal sau a murit pe cand el avea numai paisprezece ani, mama l-a indemnat sa urmeze retorica si limba latina, considerand ca avocatura ii va putea asigura o situatie fericita. Dar viata avea sa-l conduca pe alte cai. La invitatia unui cumnat al sau, viceguvernator in Cezareea Palestinei, ajunge sa cunoasca renumita scoala din oras tocmai in perioada cand marele Origene incepuse sa predea la aceasta scoala, dupa ce parasise Alexandria, in anul 231, din cauza neplacerilor din partea Episcopului Dimitrie. Deoarece intregul Orient cunostea si admira credinta imensa a lui Origene, lectiile lui erau urmarite de foarta multa lume si Teodor impreuna cu fratele sau Atenodor s-au amestecat in randul studentilor. Origene si-a inceput cursul de filosofie prin a arata ca primul pas ce trebuie sa-l faca o fiinta rationala este acela de a se cunoaste pe sine insasi, de a cunoaste caile ce duc la perfectionarea spiritului si piedicile ce-i stau in cale si trebuiesc indepartate. El spunea: "Nimic nu este mai ridicol pentru om, decat a voi sa cunoasca ceea ce este in afara de el si a nu cunoaste ceea ce este cu adevarat insemnat pentru el insusi si trebuie sa formeze fericirea sa. Trebuie deci sa-si indrepte cercetarile spre cunoasterea adevaratului bine si a adevaratului rau, ca sa imbratiseze pe unul si sa inlature pe altul". Sub indrumarea unui astfel de maestru, Teodor si fratele sau au ajuns la cunoasterea lui Dumnezeu si a descoperirii divine prin Cristos.
Intre timp, in anul 235, Origene a trebuit sa se ascunda pentru mai multa vreme, pentru a scapa de urmaririle unor dusmani. Ca sa nu piarda timpul, cei doi frati au mers la Alexandria, dorind sa urmeze cursurile de medicina si filosofie. Aici, purtarea demna si succesele la invatatura i-au atras lui Teodor admiratia profesorilor, dar si ura multor colegi care cautau sa-l calomnieze atribuindu-i fapte nedemne. Dupa trei ani se reintoarce la Neo-Cezareea Palestinei si mai sta cinci ani la scoala lui Origene, care-si reluase cursurile. Nu se stie precis cand a primit botezul si numele de Grigore, dar este sigur ca la reintoarcerea in orasul natal, Mitropolitul provinciei Pont l-a cautat pentru a-l sfinti Episcop pentru foarte putinii crestini ce traiau acolo. Grigore a incercat sa fuga, dar in urma unei vedenii, in care i s-au aratat Sfantul Ioan Evanghelistul si Preacurata Fecioara Maria si i-au dat o marturisire de credinta despre Sfanta Treime, marturisire pe care el a transcris-o in timpul vedeniei, a primit sfintirea si a inceput activitatea de apostol si pastor.
Printre primii convertiti la credinta crestina a fost si un preot al templului pagan, cutremurat de vederea puterii pe care sfantul Episcop o avea asupra duhurilor necurate. La indemnul Sfantului Grigore, crestinii au cladit o biserica a lor, ajutati chiar de unii pagani, admiratori ai pastorului lor; spre uimirea tuturor si bucuria crestinilor, atunci cand un cutremur puternic a daramat o multime de case si temple, aceasta biserica a ramas neatinsa. Una din nenorocirile orasului Neo-Cezareea erau desele si pustiitoarele revarsari ale raului Lycos, astazi numit Niksar. Sfantul Grigore s-a rugat lui Dumnezeu indelung, apoi s-a dus pe malul raului si la un anumit loc a infipt bastonul sau in pamint, poruncind apelor, in numele lui Dumnezeu, sa nu treaca mai departe; de atunci raul nu s-a mai revarsat, iar bastonul a prins radacini si a devenit un arbore falnic. Se aminteste de asemenea cazul a doi frati care se certau pentru un lac ce facea parte din mostenirea ramasa de la parinti. Deoarece nu reuseau sa se inteleaga, au apelat la judecata Episcopului Grigore; acesta le-a propus diferite solutii, ei insa nu au fost de acord cu niciuna si in cele din urma au hotarat sa recurga la arme. Sfantul, dorind sa impiedice o varsare de sange, s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu sa intervina cu puterea sa; spre mirarea tuturor, in ajunul zilei fixate pentru duel, lacul a secat. Fratii au renuntat la planul lor si s-au impacat. Cu prilejul alegerii unui nou Episcop pentru Biserica din Comana a fost invitat sa participe si Sfantul Grigore. Cei mai multi dintre alegatori propuneau pe cineva renumit prin talentele sale si trecerea de care se bucura, dar Episcopul de Neo-Cezareea a propus, spre surprinderea tuturor, pe carbunarul Alexandru, un om linistit, umil, care traia din munca mainilor sale. Facandu-se cercetare, s-a aflat ca de fapt Alexandru avea o pregatire temeinica si era inzestrat cu multa intelepciune; el a condus Dieceza de Comana cu mult zel si sfintenie si si-a sfarsit viata dandu-si sangele pentru Cristos.
Pe cand Sf. Grigore pastorea in Neo-Cezareea, a avut loc o incursiune a Gotilor in provincia Pont; furia si cruzimea lor au facut ca multi cetateni sa-si paraseasca locuintele si sa fuga in alte parti. Dupa plecarea navalitorilor, unii crestini au inceput sa ia din lucrurile ramase fara stapani. Grigore scrie atunci "epistola canonica" in care stabileste pedepsele pentru asemenea cazuri. "Nimeni sa nu se amageasca pe sine ca a gasit ceva. Nu este ingaduit a se folosi ce a fost gasit... Daca in timp de pace este oprit a cauta folosul nostru in dauna unui vrajmas, cu atat mai mult va fi oprit a-si insusi ceea ce nenorocitii parasesc de nevoie si pentru ca sa scape prin fuga de furia vrajmasilor... Oare daca Borazii si Gotii au pradat pe cineva, e ingaduit ca acesta sa devina borad si got pentru altii?"
Spre sfarsitul vietii a voit sa stie cati pagini mai sunt in oras. Dupa cercetarile facute s-a constatat ca mai erau saptesprezece persoane care nu imbratisasera religia crestina. "Multumesc tie, Doamne", a spus batranul, amintindu-si ca la venirea lui ca Episcop gasise in Neo-Cezareea doar saptesprezece crestini. Inainte de a muri a rugat pe prietenii sai sa nu cumpere un loc separat pentru inmormantarea lui, ci sa-i aseze trupul in cimitirul comun. "Ca un strain am trait pe acest pamant si nu vreau sa fiu altfel dupa moarte. Nici un loc nu trebuie sa poarte numele lui Grigore". Impotriva acestei dorinte izvorate din adanca lui umilinta, numele Sfantului Grigore a ramas adanc intiparit in inima credinciosilor si in istoria Bisericii. A incetat din viata in anul 270, sau 271, probabil in ziua de 19 noiembrie; el este una dintre gloriile mari ale Orientului crestin.