Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

19 Octombrie - Sf. Ioel (Profet)

19 Octombrie - Sf. Ioel (Profet)
19 Octombrie Sfantul Ioel, profet al Israelului A trait in secolul al V-lea, i. C. Este unul dintre cei doisprezece profeti „minori”, ale carui profetii sunt redactate in mica carte din Vechiul Testament ce ii poarta numele, carte care este unicul izvor din care se pot prelua cateva informatii referitoare la persoana sa. Conform celor care au facut cercetari in acest sens, perioada in care a trait a fost inceputul secolului al V-lea i. C.. Intr-adevar, toate datele istorice ce pot fi identificate in aceasta scriere ne pot face sa credem ca opera sa a fost redactata in timpul ocupatiei persane a Palestinei. Unii autori sunt de parere ca Ioel facea parte dintr-un neam sacerdotal, deoarece vorbeste deseori de jertfe sfinte, de sacrificii facute in Templu si despre preoti, carora li se adreseaza cu anumita autoritate. Si-a desfasurat activitatea la Ierusalim. La baza profetiei lui Ioel sta cu siguranta o calamitate naturala care a afectat populatia din acele timpuri. Profetul insa prezice una si mai mare daca oamenii nu se intorc la Dumnezeu si indeamna la pocainta. A doua parte a cartii sale este o descriere a „zilei Domnului”, adica a interventiei sale supreme in istorie, insotit fiind de o extraordinara si universala revarsare a Duhului Sau. Dupa acea zi va urma Judecata popoarelor si zorii unei lumi noi („Avvenire”). In „Martirologiul Roman” se consemneaza: comemorarea sfantului Ioel, profet, care a anuntat marea zi a Domnului si misterul revarsarii Duhului sau asupra fiecarui om, mister pe care maiestatea divina a binevoit sa o infaptuiasca intr-un mod minunat prin Cristos in ziua Rusaliilor. Noul „Martirologiul Roman” a mutat pe 19 octombrie celebrarea liturgica a sfantului Ioel, care in trecut era comemorat in Biserica Romano-Catolica la 13 iulie Este unul dintre cei doisprezece profeti minori, ale carui profetii sunt continute de mica carte biblica ce poarta numele sau si care este unicul izvor din care se pot identifica cateva informatii referitoare la el. Cei care au studiat opera sa sustin ca perioada existentei sale ar fi inceputul secolului al V-lea i. C., deoarece in cartea sa nu sunt prezente informatii istorice sigure si nu se vorbeste despre marile puteri ale epocii, asa cum au fost Samaria, Asiria si Babilonia, prin urmare se crede ca acestea erau deja apuse. Ioel mentioneaza ca dusmanii Israelului sunt Egiptul, Idumea si in mod particular fenicienii si filistenii, care sunt acuzati ca vand fiii lui Iuda (evreii) ca sclavi grecilor. In cartea sa vorbeste despre imprastierea poporului evreu printre alte natiuni si faramitarea teritoriului sau. In aceste pagini nu sunt mentionate nume de regi ai lui Israel, de aceea se pare ca functiile de conducere din acea vreme erau incredintate „batranilor” si preotilor. Aminteste de Templu, dar nu spune nimic despre ofertele de jertfa, prin urmare atmosfera ne face sa presupunem ca este vorba despre o perioada de mare saracie pentru Israel, care era redus la un numar mic de locuitori si a carui importanta scazuse dramatic. Plecand de la aceste constatari, istoricii s-au gandit ca poate fi vorba despre perioada ocuparii persane a Palestinei, in secolul al V-lea i. C.. De asemenea, se poate presupune ca facea parte dintr-un neam preotesc, deoarece deseori vorbeste de jertfe sacre, de sacrificii in Templu si despre preoti, carora li se adreseaza cu o anumita autoritate. La baza profetiei lui Ioel se afla cu siguranta o calamitate naturala ce a avut loc in acea perioada: o invazie enorma de lacuste, asa cum numai in Orient se putea vedea, devastase toate campiile Iudeii, aducand saracie si foamete in randul populatiei. Profetul a interpretat acest flagel ca fiind o pedeapsa a lui Dumnezeu si a considerat ca era necesar sa cheme intreg poporul la pocainta cerandu-si iertare pentru propriile pacate. Dar acest lucru nu a fost indeajuns sa induplece mania lui Dumnezeu, iar Ioel prevede un alt flagel, si mai cumplit decat cel dintai, fiind descris ca o imensa armata de soldati dusmani, mai numeroasa decat lacustele. Este vorba despre „ziua Domnului”, sau ziua razbunarii care se apropie. Profetul cheama din nou la pocainta (Il, 2, 12-17) si in sfarsit mania lui Dumnezeu este stinsa. Pedeapsa este anulata, pamantul devine din nou fertil, iar Israel il recunoaste din nou in Iahweh pe Dumnezeul sau. Aceasta recunoastere este ca o convertire placuta lui Dumnezeu, care ii rasplateste cu favoruri extraordinare, asigurandu-i ca va veni noua „zi a Domnului”: el va face dreptate cu toti dusmanii lui Israel adunati in valea lui Iozafat, iar dupa ce va reuni intreg poporul imprastiat, va locui pentru totdeauna in mijlocul lor. A doua parte a cartii este o mareata descriere a „zilei Domnului”, adica a interventiei sale supreme in istorie, insotite de o extraordinara revarsare a Duhului Sfant. Sfantul Petru a proclamat revarsarea Duhului Sfant in ziua Rusaliilor, acest fapt minunat fiind insotit de minunile care au urmat (Fap 2, 16-21). Liturgia Bisericii foloseste o buna parte a cartii lui Ioel in „responsorii”, lectionare, antifone din „Breviar” si in lecturile din cadrul Liturghiilor, mai ales in timpul perioadelor de post, asa cum sunt Adventul, Postul Mare, Miercurea Cenusii. Ioel este considerat profetul Rusaliilor. Biserica Orientala il sarbatoreste la 19 octombrie, data pe care a preluat-o si Biserica Romano-Catolica, indicand si prin aceasta comemorare comuniunea spirituala.