Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

19 Octombrie - Sf. Paul al Crucii

19 Octombrie - Sf. Paul al Crucii

Sfântul Paul al Crucii (1694-1775)
Sarbatoare: 19 octombrie

                 Una dintre familiile monahale foarte cunoscute în Biserica Romano-Catolica este Congregatia Pasionistilor, cu numele oficial si întreg "Congregatia Clericilor desculti ai Sfintei Cruci si ai Patimii Domnului nostru Isus Cristos". Membrii ei îsi propun sa mediteze adânc suferintele si moartea Domnului, sa le traiasca în viata lor personala si sa le predice poporului crednicios, în vederea reînnoirii vetii crestine. Parintele acestei asociatii spirituale este Sfântul Paul al Crucii, care a încetat din viata în ziua de 18 octombrie 1775, în manastirea întemeiata de el la Roma, lânga biserica închinata sfintilor Ioan si Paul, pe colina Celio.
Paul s-a nascut în anul 1694, ca fiu al familiei Danei din Oveda, localitate apartinând provinciei Liguori, din nordul Italiei. Si-a petrecut tineretea lucrând alaturi de tatal sau care se ocupa cu negotul, dar la vârsta de nouasprezece ani, în urma ascultarii unei predici despre suferintele Domnului, s-a hotarât sa-si ofere viata cu totul lui Cristos, spre a micsora macar în parte durerile pe care pacatele oamenilor le provoaca celui Rastignit. Deoarece în acest timp venetienii pregateau o cruciada împotriva turcilor, Paul a considerat ca îsi va realiza dorinta înscriindu-se voluntar în armata cruciatilor; în curând însa, a constatat cu amaraciune ca organizatorii expeditiei urmareau de fapt interese materiale si scopuri meschine. A parasit gândul de a se duce în cruciada, si pentru a ajunge la cunoasterea clara a vocatiei sale si-a impus un program de rugaciune si de pocainte aspre, privind îndelung, cu ochii trupului si ai sufletului, pe Isus rastignit.
Cuprins de compatimire fata de suferintele Rascumparatorului, ramâne adesea, câte sapte ore consecutive, adâncit în meditatie. La vârsta de douazecisisase de ani a cerut si a primit de la episcopul de Alexandria, dieceza la nord de Genua, vesmântul de penitent, cu emblema patimii Domnului: o inima având deasupra o cruce, cu trei cuie si monograma lui Cristos. Dupa ce l-a convins si pe fratele sau Giovanni Battista sa i se alature, s-au retras amândoi pe muntele Argintario, într-un loc singuratic si împreuna au început o viata de rugaciune intensa si de mari privatiuni corporale. În zile de duminica si sarbatori ei paraseau schitul lor saracacios, coborau prin satele învecinate si predicau despre patimile lui Cristos. Predica lor înflacarata lua adesea forme dramatice; pentru a face mai vie icoana lui Cristos suferind ei se biciuiau crunt în fata multimii si apoi purtau pe spate o cruce mare de lemn: chiar cei mai refractari dintre ascultatori erau patrunsi de gândul la gravitatea ofenselor aduse lui Dumnezeu prin pacatele savârsite, pacate pentru a caror ispasire Mântuitorul Isus a suferit nu numai în gândul si în inima sa, dar chiar si în trupul sau.
În curând, alaturi de cei doi frati s-au adunat si alti crestini dornici de a urma exemplul lor de viata. Pentru a avea confirmarea autoritatii bisericesti ei s-au adresat Papei Benedict al XIII-lea, care le-a permis sa se consituie într-o congregatie monahala si a hirotonit preoti pe fratii întemeietori. Paul a voit ca la numele lui de botez sa adauge specificarea ca este "al Crucii"; el si-a câstigat o stima extraordinara din partea Papei, a Episcopilor si a credinciosilor si a devenit parintele spiritual al unei mari familii calugaresti, care avea sa dea Bisericii multi lucratori vrednici în via Domnului. Pentru a da aprobare definitiva congregatiei nou întemeiate, Papa Clement al XIV-lea l-a obligat pe Paul al Crucii sa aduca unele îndulciri normelor de viata calugareasca formulate de dânsul, lucru pe care l-a facut, dar el personal a urmat felul sau de viata, pâna la vârsta de 81 de ani, când a adormit în Domnul, în ziua de 18 octombrie 1775. La 28 iunie 1867 Papa Pius al IX-lea l-a ridicat la cinstea sfintelor altare, fixând sarbatoarea la 28 aprilie. Noul calendar, conform normelor, a stabilit ca data a comemorarii Sfântului Paul al Crucii ziua de 19 octombrie.
Unii dintre urmasii spirituali ai Sfântului Paul al Crucii au activat intens si pe teritoriul Arhidiecezei de Bucuresti, asigurând pastorirea sufletelor si conducerea vietii diecezane timp de mai bine de un secol; ca expresie a recunostintei pentru serviciile aduse de congregatia calugarilor pasionisti, Sfântul Paul al Crucii este declarat patron secundar al Arhidiecezei. Amintirea lui este cinstita si în biserica parohiala din Cioplea, unde se afla statuia adusa de preotii pasionisti care au organizat si condus aceasta parohie si au contribuit la zidirea actualei biserici. Tinuta grava si hotarâta a Sfântului, ca si privirea pierduta parca undeva, în zare, spre Rastignitul de pe Calvar, exprima gândurile dintr-o scrisoare trimisa unor frati calugari: "Cel mai bun si cel mai sfânt lucru este a gândi la patima Domnului, deoarece pe aceasta cale se ajunge la sfânta unire cu Dumnezeu. La aceasta preasfânta scoala se învata adevarata întelepciune... Devenind cu adevarat îndragostiti de cel Rastignit, în templul launtric (al inimii) veti petrece într-o neîncetata sarbatoare a crucii, suportând în tacere suferintele vietii... Si deoarece sarbatorile se desfasoara în bucurie, si sarbatoarea crucii va fi cinstita de catre iubitorii Rastignitului prin suportarea în taina a suferintelor, cu fata vesela si linistita, astfel încât durerea sa ramâna ascunsa pentru oameni si cunoscuta numai de Binele nostru Suprem"' (Liturgia horarum la 19 oct.).
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti