Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

21 Februarie - Sf. Petru Damian

21 Februarie - Sf. Petru Damian

Sfântul Petru Damian (1007-1072)---Episcop - Învatator al Bisericii
Sarbatoare: 21 februarie

Dante, în cântul al 21-lea din «Divina Comedie», îl aseaza pe Sfântul Petru Damian în cerul lui Saturn, destinat spiritelor contemplative. Poetul pune pe buzele sfântului o scurta si cuprinzatoare caracterizare a vietii sale: preferinta pentru mesele frugale si viata contemplativa.
«Serviciilor divine aici asa de rob le fui,
Încât, cu singur sucul de masline
Traind, rabdai cu drag si ger, si sete,
În gânduri sfinte si-mpacat cu mine»
Apoi a renuntat la viata de manastire pentru a prelua sarcina de episcop si cardinal.
Amintirea palariei de cardinal, pe care Dante i-o atribuie în mod anacronic*, îi ofera Sfântului Petru Damian ocazia sa arunce sagetile acuzelor împotriva prelatilor timpului sau. Se simte în cuvintele sale omul cu totul daruit rugaciunii si luat de catre Papa aproape cu forta din manastire pentru a face din el cenzorul principalelor pacate din viata bisericeasca a epocii, simonia si imoralitatea clerului.
Nascut la Ravena în 1007, din parinti foarte saraci, a fost parasit de mama chiar de la nastere si luat de o femeie miloasa, care pâna la urma o convinge pe mama sa aiba grija de el. Murindu-i amândoi parintii, este luat de un frate mai mare si tratat mai rau decât un servitor. Flamând, umilit, descult, paraseste pe fratele nemilos si se îndreapta spre fratele lor mai mare, Damian. În drum, se opreste la o biserica si cere sa se celebreze o slujba pentru parintii lui raposati. Damian îl primeste si se îngrijeste de el cu atâta dragoste încât Petru a voit ca la numele lui sa fie adaugat si numele fratelui mai mare. Face studii stralucite la Ravena, Faenza si Padova, si pentru câtva timp preda lectii la universitatea din Parma, apoi intra în manastirea camaldulensa** din Fonte Avellana, în Umbria, care devine centrul activitatii sale de reformator. Biserica, sfâsiata în interior de neîntelegeri si schisme, urmari ale acelei mari nenorociri care poarta numele de simonie (vânzare si cumparare a sarcinilor bisericesti) si a usuratatii cu care clerul privea problema celibatului, avea nevoie de oameni integri si pregatiti, asemenea calugarului cult si auster care se numea Petru Damian.
Ca si Sfântul Ieronim, a fost alaturi de sase Papi «un mesager al pacii» si în mod deosebit a colaborat cu Hildebrand, marele reformator devenit Papa sub numele de Grigore al VII-lea. Petru Damian, dupa diferite peregrinari în diecezele din regiunea Milano, Franta, Germania, a acceptat cardinalatul si conducerea Diecezei de Ostia, lânga Roma. Deja înaintat în vârsta, este chemat la Ravena, locul sau de nastere, pentru a potoli razvratirile provocate de adeptii unui antipapa. La întoarcerea din aceasta misiune de pace, îsi da obstescul sfârsit, în localitatea Faenza, în anul 1072. Cinstit ca sfânt îndata dupa moarte si apoi de-a lungul veacurilor, cultul sau a fost recunoscut oficial în anul 1828 de catre Papa Leon al XII-lea, care l-a proclamat si învatator al Bisericii, pentru numeroasele sale scrieri cu continut teologic.
Sfântul Petru Damian a lasat ca pe mormântul sau sa fie gravate urmatoarele cuvinte. «Ceea ce esti tu, eu am fost: ceea ce sunt eu, vei fi si tu. Roaga-te, plângi si spune: Doamne, ai mila de el!».
* Pe vremea lui Petru Damian, cardinalii nu foloseau palaria care avea sa devina mai târziu un semn distinctiv.
** Camaldulesii apartin ordinului calugaresc întemeiat de Sf. Romuald în 1012 la Camaldoli, lânga Florenta.
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti