Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

22 Ianuarie - Sf. Vincentiu

22 Ianuarie - Sf. Vincentiu

Sfântul Vincentiu (sec. III-IV)---diacon martir
Sarbatoare: 22 ianuarie

Diaconul spaniol Sfântul Vincentiu este martirul cel mai celebru din peninsula iberica. Un secol dupa moartea sa de martir, întâmplata probabil în 304, Sfântul Augustin în fiecare an îi dedica o omilie în aceasta zi. Acta, Actele martiriului sau, apocrife ca si multe Passio ale altor martiri, se inspira din documente si traditii carora nu li se poate tagadui o parte de adevar. Reduse la esential, faptele istorice sunt acestea: Vincentiu, de loc din Huesca, în timpul persecutiei lui Diocletian, este adus în lanturi de la Saragosa la Valencia, pentru ca împreuna cu Episcopul sau sa fie judecat de catre guvernatorul Dacian; aici, la Valencia, a sfârsit prin moarte de martir.
La aceste putine însemnari istorice se adauga amanuntele pitoresti relatate în Acta. Episcopul de Saragosa, neîndemânatic în oratorie si bâlbâit, s-a simtit fericit sa întâlneasca pe tânarul Vincentiu, bine pregatit din punct de vedere intelectual si înzestrat cu darul vorbirii. L-a sfintit diacon si i-a dat misiunea sa-l ajute în predicarea Evangheliei.
Între timp, în imperiul roman, împaratul Diocletian declansase prigoana împotriva cestinismului; Dacian, guvernatorul Valenciei, nu a întârziat sa arunce în lanturi personalitatile mai de vaza ale Bisericii spaniole.
Diaconul Vincentiu, cu lanturile la picioare, a fost adus pe jos de la Saragosa la Valencia, împreuna cu Episcopul sau; nici chiar în aceasta situatie nu a încetat sa îsi îndeplineasca misiunea de vestitor al Evangheliei. În numele Episcopului sau ia cuvântul si raspunde acuzatiilor aduse de guvernator, apoi îi expune mesajul evanghelic, eliminând deformarile sustinute de cei ce urau credinta crestina.
Dacian nu s-a lasat convins, dar a înteles ca adversarul care trebuia învins era de fapt Vincentiu. Pentru a-i frânge rezistenta, a dat porunca sa fie torturat.
Diaconul din Saragosa, cu oasele frânte si plin de rani, este aruncat într-o celula întunecoasa presarata pe jos cu cioburi taioase, pentru a-i prelungi chinul. Însa Vincentiu, cu glasul sau înca rasunator, intoneaza un imn de multumire catre Dumnezeu. Guvernatorul, pentru a-l lipsi de meritul de a fi murit astfel, porunceste sa fie asezat cu atentie într-un pat moale; dar înainte de aceasta, diaconul îsi da sufletul.
Trupul neînsufletit i-a fost aruncat pe câmp, ca sa fie mâncat de animalele salbatice; dar îndata apare un corb puternic care alunga pasarile rapitoare si carnivore ce se adunasera în jurul cadavrului. Atunci Dacian a dat ordin ca trupul diaconului sa fie pus într-un sac împreuna cu o piatra grea si aruncat în apa; trupul nu s-a scufundat; apele l-au purtat mai departe si apoi l-au aruncat la mal, de unde a fost luat cu cinste de catre crestini, care l-au înmormântat si au ridicat o biserica deasupra mormântului.
* * *
În calendarul bisericesc sunt multi sfinti care poarta acest nume; el a fost si este îndragit de catre crestini pentru ecoul sau sufletesc: Vincentius = cel care învinge. Cuvântul Vincentiu vine de la participiul prezent al verbului vinco-vincere-vincens-vincentis. La auzul acestui nume, crestinul îsi aduce aminte cuvintele Apocalipsului: "Cel care va învinge va îmbraca haina alba; eu niciodata nu îi voi sterge numele din cartea vietii, ci îl voi recunoaste înaintea Tatalui meu si a îngerilor sai." (Ap. 3,5).
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti