Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

22 Octombrie - Sf. Ioan Paul II

22 Octombrie - Sf. Ioan Paul II
Sfantul Ioan Paul al II-lea, papa Sarbatoare:22 Octombrie S-a nascut la Wadowice, Cracovia, la 18 mai 1920, si a murit la Vatican, la 2 aprilie 2005 (papa intre 22.10.1978 - 02.04.2005). Primul papa slav s-a nascut la Wadowice, in Polonia, si este primul papa non-italian de la papa Adrian al VI-lea. In discursul de deschidere al pontificatului sau a reconfirmat ca doreste sa duca mai departe mostenirea Conciliului al II-lea din Vatican. La 13 martie 1981, in Piata Sfantul Petru, atunci cand se aniversa prima aparitie a Sfintei Fecioare de la Fatima, a fost ranit grav de un cartus tras cu pistolul de turcul Ali Agca. Centrul activitatii sale a fost vestirea Evangheliei, fara menajamente. Foarte importante sunt nenumaratele sale opere, dintre care amintim unele enciclici: „Redemptor hominis”, „Dives in misericordia”, „Laborem exercens”, „Veritatis splendor” si „Evangelium vitae”. Dialogul inter-religios si ecumenic, apararea pacii si a demnitatii omului, au fost obiective pentru care a activat neobosit pe tot parcursul ministerului sau apostolic si pastoral. Din numeroasele sale calatorii pe cele cinci continente s-a putut vedea angajamentul sau pentru vestirea Evangheliei si pentru libertatea popoarelor. A celebrat in toata lumea Liturghii solemne la care participau sute de mii de oameni, a transmis nenumarate mesaje importante pentru intreaga umanitate, a infaptuit gesturi ce nu pot fi uitate, incepand de la intalnirea mondiala de la Assisi a liderilor religiosi din intreaga lume si pana la rugaciunile inaltate langa Zidul Plangerii de la Ierusalim. Asa a reusit sa conduca Karol Wojtyla intreaga umanitate la trecerea in cel de-al treilea mileniu. Beatificarea sa a avut loc la Roma, la 1 mai, 2011. Karol Jozef Wojtyla a fost ales papa la 16 octombrie 1978. S-a nascut la Wadowice, un oras aflat a 50 de km de Cracovia, la 18 mai 1920. Era unul din cei doi fii ai lui Karol Wojtyla si a Emiliei Kaczorowska, care a murit in 1929. Fratele sau mai mare, Edmund, care a fost medic, a murit in anul 1932, iar tatal sau, care a fost subofiter in armata, in 1941. La noua ani a primit Prima Sfanta Impartasanie, iar la 18 ani a primit sacramentul Mirului. Dupa ce a terminat studiile la scoala superioara „Marcin Wadowita” din Wadowice, in anul 1938 s-a inscris la Universitatea „Jagellonica” din Cracovia. Atunci cand armatele de ocupatie naziste au ocupat Universitatea, in anul 1939, tanarul Karol a inceput sa munceasca (1940-1944) intr-o cariera de piatra si, ulterior, in fabrica de chimie Solvay, pentru a-si putea castiga traiul si pentru a evita deportarea in Germania. Incepand cu anul 1942, simtindu-se chemat la preotie, a inceput sa frecventeze cursurile de formare ale Seminarului Major clandestin din Cracovia, condus de Arhiepiscopul de Cracovia, cardinalul Adam Stefan Sapieha. In acelasi timp, a fost unul dintre promotorii „Teatrului Rapsodic”, care, de asemenea, isi dadea reprezentatiile in mod clandestin. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, si-a continuat studiile in Seminarul Major din Cracovia, redeschis din nou, si in Facultatea de Teologie a Universitatii „Jagellonica”, pana cand a fost hirotonit preot la Cracovia, la 1 noiembrie 1946. Ulterior, a fost trimis de cardinalul Sapieha la Roma, acolo unde a obtinut doctoratul in teologie (1948) cu o teza pe tema credintei in operele sfantului Ioan al Crucii. In acea perioada, in timpul vacantelor sale, si-a exercitat ministerul pastoral printre emigrantii polonezi din Franta, Belgia si Olanda. In anul 1948 s-a reintors in Polonia si a devenit coauditor, mai intai in parohia din Niegowic, aproape de Cracovia, iar mai apoi in parohia Sfantul Florian, in oras. A fost capelanul studentilor pana in anul 1951, atunci cand a reluat studiile filosofice si teologice. In anul 1953 a prezentat in cadrul Universitatii Catolice din Lublin o teza despre posibilitatea fondarii unei etici crestine plecand de la sistemul etic al lui Max Scheler. Ulterior a devenit profesor de Teologie Morala si Etica in Seminarul Major din Cracovia si in Facultatea din Lublin. La 4 iulie 1958, papa Pius al XII-lea l-a numit episcop titular de Ombi si auxiliar de Cracovia. A primit sfintirea episcopala la 28 septembrie 1958, in catedrala din Wawel (Cracovia), din mainile arhiepiscopului Eugeniusz Baziak. La 13 ianuarie 1964 a fost numit arhiepiscop de Cracovia de catre papa Paul al VI-lea, care mai apoi l-a numit si cardinal, la 26 iunie 1967. A participat la Conciliul Vatican al II-ea (1962-1965), aducandu-si o importanta contributie la elaborarea Constitutiei dogmatice „Gaudium et spes”. Cadinalul Wojtyla a luat parte si la alte cinci Sinoade ale Episcopilor anterioare pontificatului sau. A fost ales papa la 16 octombrie 1978, iar la 22 octombrie si-a inceput in mod solemn ministerul sau de pastor universal al Bisericii. In timpul pontificatului sau papa Ioan Paul al II-lea a realizat 146 de vizite pastorale in Italia, iar ca episcop al Romei a vizitat 317 din cele 332 parohii romane actuale. Calatoriile sale apostolice in lume – expresie a continuei griji pastorale a succesorului lui Petru pentru toate Bisericile – au fost in numar de 104. Printre documentele sale principale se numara 14 enciclici, 15 exortatii apostolice, 11 constitutii apostolice si 45 de scrisori apostolice. Papa Ioan Paul al II-lea a scris si 5 carti: „Sa trecem pragul sperantei” (octombrie 1994); „Dar si mister: la aniversarea a 50 de ani de preotie” (noiembrie 1996); „Triptic roman” – meditatii sub forma de poezie (martie 2003); „Ridicati-va, sa mergem!” (mai 2004) si „Memorie si identitate” (februarie 2005). Papa Ioan Paul al II-lea a celebrat 147 de ceremonii de beatificare, in cadrul carora a proclamat 1338 de fericiti, si 51 de canonizari pentru 482 de sfinti. A tinut 9 consistorii, in care a numit 231 de cardinali (plus unul „in pectore”). De asemenea, a prezidat 6 reuniuni plenare ale Colegiului cardinalilor. Din anul 1978 a convocat 15 Adunari ale Sinodului episcopilor: 6 au fost Adunari generale ordinare (1980, 1983, 1987, 1990, 1994 si 2001), o Adunare generala extraordinara (1985) si 8 Adunari speciale (1980, 1991, 1994, 1995, 1997, 1998 [2] si 1999). Nici un papa nu s-a intalnit cu atatea persoane ca Ioan Paul al II-lea: la Audientele Generale de Miercuri (mai bine de 1160) au participat mai mult de 17.600.000 de pelerini, fara a numara toate audientele speciale si ceremoniile religioase (mai mult de 8 milioane de pelerini doar pe parcursul Marelui Jubileu din anul 2000), sau milioanele de credinciosi intalniti pe parcursul vizitelor pastorale in Italia si in lume. De asemenea, a primit si numeroase personalitati guvernamentale in audienta: este destul sa amintim cele 38 de vizite oficiale si alte 738 de audiente si intalniri cu sefi de Stat, precum si 246 de audiente si intalniri cu Primi Ministri. A murit la Roma, in locuinta sa din Cetatea Vaticanului, la ora 21:37 din ziua de sambata, 2 aprilie 2005. Ceremonia funerara solemna a fost celebrata in Piata Sfantul Petru, iar inmormantarea a avut loc in „Grotele Vaticane”, la 8 aprilie. Celebrarea liturgica este inscrisa in Calendarul Roman general la 22 octombrie, avand caracter de „comemorare facultativa”.