Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

23 Aprilie - Sf. Gheorghe

23 Aprilie - Sf. Gheorghe

Sfântul Gheorghe (sec. IV)---martir
Sarbatoare: 23 aprilie


                 Numele si icoana Sfântului Gheorghe sunt cunoscute si raspândite în toata lumea crestina; calendarele îi consemneaza amintirea la 23 aprilie, zi care în multe parti ale lumii este tinuta ca sarbatoare deosebita. Biserica din Rasarit îl numeste "marele mucenic - megalos martiros", si-l premareste în slujbe de o frumusete înaltatoare. Exista tari si regiuni care îi poarta numele si altele l-au ales drept patron deosebit: Genova, Portugalia, Lituania si îndeosebi Anglia. Englezii i-au imprimat chipul si pe monezile lor, ceea ce a dus la expresia "cavaleria Sfântului Gheorghe" - si chiar si atunci când au renuntat la folosirea icoanelor în biserica, i-au pastrat o capela în palatul Windsor. Faptul cel mai impunator ramâne veneratia pe care de veacuri întreaga crestinatate o aduce tânarului cavaler, biruitor al fiarei înspaimântatoare, ucigas de oameni nevinovati.
Persoana reala la care se refera aceasta revarsare de admiratie si uimire, precum si faptele ce i se atribuie se pierd în negura timpului. "Passio Sancti Giorgii - Istoria patimirii Sf. Gheorghe" s-a dovedit a nu fi o istorie propriu-zisa, ci o înmanunchere de fapte si consideratii filosofice si pioase ce privesc persoane si întâmplari deosebite din perioada de raspândire a crestinismului. Este dovedit istoric ca în jurul anului 300, în orasul palestinian Lydda, astazi Lod, a fost omorât pentru credinta un crestin cu numele Gheorghe; de asemenea, istoria bisericeasca consemneaza viata binecunoscuta a altor sase sfinti care au purtat numele Gheorghe: între acestia, un martir la Adrianopol, un Episcop de Antiohia, un Patriarh de Constantinopol, un martir spanion, altul francez. Faptele istorice despre Sfântul Gheorghe precum si cinstirea numelui sau ramân adânc înfipte în viata si istoria crestinatatii: de aceea, noul calendar pastreaza amintirea Sfântului Gheorghe, dar ne atrage atentia sa facem deosebire între faptele istorice reale si haina în care pietatea si poezia veacurilor ni le prezinta.
Faptele istorisite despre Sfântul Gheorghe ne apar mai graitoare tinând seama ca numele Gheorghe înseamna: agricultor, taran, lucrator al pamântului (geo=pamânt, ergon=munca). În numele si viata Sfântului Gheorghe vedem credinta solida si vie a crestinilor proveniti din rândurile agricultorilor; deasemenea, ni se sugereaza eliberarea de sub tirania viciilor prin puterea biruitoare a crucii Mântuitorului.
La marginea unei cetati cu locuitori pasnici, probabil pastori, aparea din când în când, iesind din lacul apropiat, un monstru înspaimântator a carui suflare otravea tot ce atingea. Pentru a tine departe de ei o asemenea nenorocire, locuitorii au hotarât sa-i dea câte o oaie din turmele lor. Fiara aparea în continuare si ne mai având cu se sa o îmblânzeasca, ajunsi la disperare, se gândesc sa sacrifice pe unul dintre ei. Hotarasc sa traga la sorti pentru a alege nefericita victima, Sortii cad asupra fiicei regelui, îndragita de toti ca o copila a lor. Dar hotarârea trebuia îndeplinita. În timp ce se îndreptau spre poarta cetatii, un tânar cavaler calare pe un cal alb si purtând în mâini o sulita ce avea la capatul de sus un semn necunoscut lor, se apropie de ei si-i întreaba ce se petrece acolo. Era ostasul Gheorghe, care venea din Capadocia. Viteazul razboinic se repede spre fiara ce astepta pe malul lacului si cu sulita pironeste la pamânt monstrul înfiorator.
Întors spre convoiul înmarmurit de groaza si de admiratie, el le vorbeste despre Cristos, despre Crucea Lui Sfânta - acum au înteles semnul din capatul sulitei - si-i pregateste pentru Sfântul Botez. Când împaratul afla ca valorosul sau cavaler este crestin, si chiar cauta sa atraga si pe altii la urmarea Celui rastignit si mort pe cruce între doi tâlhari, porunceste ca Gheorghe sa fie supus chinurilor celor mai groaznice. Tânarul ostas ramâne atât de senin, încât însasi împarateasa cere sa devina crestina. Multi crestini, care pâna atunci îsi tineau ascunsa credinta, încurajati de exemplul lui Gheorghe, marturisesc deschis iubirea lor fata de Cristos si împreuna cu Gheorghe îsi pleaca capul sub ascutisul sabiei. Trupurile lipsite de viata cad pe pamânt în nemiscarea mortii, iar sufletele lor curate intra în bucuria vesniciei; "Passio Sancti Giorgii" a încurajat de-alungul veacurilor nenumarate inimi sovaitoare.

* * *
Prenumele Gheorghe, provenind din limba greaca si având întelesul de "lucrator al pamântului", este printre cele mai raspândite nume. El are nenumarate forme, datorate diferitelor limbi prin care a ajuns la noi.
Astfel, pentru barbati: Gheorghe, cu toate diminutivele: Gheorgan, Gheorghian, Ganea, Ghica, Gorghie, Gorghe, Gog, Goga, Gogan, Gogancea, Gogea, Gogota, Gogu, Giura, Giurau, Giurcan, Iorga, Iordache, Iorgan, Iorgu, Iorgache, Iuca, Iorda, Giurgiu, Giurgica, Giurgila, Jurj, Jury, Jurg, Jurga, Jurja, Jura, Iurg, Iurga, Iuga, Gociu, Gorea, Gata, Goti, Gotea, Ghetea, Zorez, George, Gica, Egor, Ghera, Gherea.
Pentru femei: Gherghina, Gherghinica, Georgeta, Zorza, Zorzila, Giurgita, Georgela, Georgina, Gina, Gela, Gherghita, etc.
Marea multime a prenumelor pornite din radacina "Gheorghe", este înca o dovada a pretuirii de care se bucura "marele mucenic" în rândul crestinilor; putem vedea în acest fapt si o expresie a iubirii fata de valorile pe care le-a pretuit Sfântul Gheorghe: puritatea, curajul, bunatatea, iubirea fata de Sfânta Cruce.

Traducere si adaptare dupa “Vietile Sfintilor” Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti