Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

23 septembrie - Sf. Padre Pio

23 septembrie - Sf. Padre Pio

Sf. Padre Pio de Petrilicina
Sarbatoare: 23 septembrie


                Mostenitor spiritual al Sfantului Francisc de Assisi, Padre Pio din Pietrelcina a fost primul preot care a purtat intiparite in trup semnele rastignirii. Deja cunoscut lumii ca „Fratele stigmatizat", Padre Pio, caruia Domnul ii daduse carisme deosebite, s-a straduit cu toate puterile pentru mantuirea sufletelor. Numeroasele marturii directe ale „sfinteniei" Fratelui, ajung pana in zilele noastre, insotite de sentimente de recunostinta. Mijlocirea lui providentiala la Dumnezeu a fost pentru multi oameni cauza de vindecare a trupului si de renastere in Duh. Padre Pio din Pietrelcina, numit Francisc Forgione inainte de intrarea in manastire, s-a nascut in Pietrelcina, la 25 mai 1887. A venit pe lume in casa unor oameni saraci in care tatal, Grazio Forgione, si mama, Maria Giuseppa di Nunzio, primisera deja alti copii. Inca de la o varsta frageda Francisc experimenta in sine dorinta de a se consacra total lui Dumnezeu si aceasta dorinta il deosebea de ceilalti copii de varsta lui. Aceasta „diferenta" a fost observata de parintii sai si de prietenii sai. Povestea mama, Peppa, - „nu facea nici o greseala, nu era capricios, asculta mereu de mine si de tatal lui, in fiecare dimineata si in fiecare seara se ducea la biserica sa ii viziteze pe Isus si pe Sfanta Fecioara. In timpul zilei nu iesea niciodata cu tovarasii. Uneori ii spuneam: Franci, iesi putin sa te joci. El refuza spunand: nu vreau sa merg pentru ca ei injura". Din jurnalul parintelui Augustin da San Marco in Lamis, care a fost unul dintre directorii spirituali ai Parintelui Pio, aflam ca Padre Pio, inca din 1892, cand avea doar cinci ani, traia deja propriile lui experiente carismatice. Extaze si aparitii erau atat de frecvente incat copilul le considera absolut normale. Cu trecerea timpului s-a putut realiza ceea ce Francisc visa cel mai mult: sa isi consacre viata Domnului. La 6 ianuarie 1903, la saisprezece ani, a devenit cleric in Ordinul Capucinilor si a fost sfintit preot in Domul din Benumai putnevento, la 10 august 1910. Asa a inceput viata lui preoteasca pe care, din cauza starii precare a sanatatii, o va desfasura mai intai in diferite convente din Benevento, unde fratele Pio a fost trimis de superiorii sai pentru a-i favoriza vindecarea. Apoi, incepand din 4 septembrie 1916, in conventul San Giovanni Rotondo, pe Gargano, unde, cu exceptia unor putine si scurte intreruperi, a ramas pana la 23 septembrie 1968, ziua nasterii lui pentru cer. In aceasta perioada lunga, cand evenimente de o deosebita importanta nu modificau linistea conventului, Padre Pio isi incepea ziua trezindu-se foarte devreme, cu mult inaintea zorilor, incepand cu rugaciunea de pregatire pentru Sfanta Liturghie. Apoi cobora in biserica pentru celebrarea Euharistiei careia ii urmau indelungata multumire si rugaciunea pe genuflexor in fata lui Isus din Sfantul Sacrament. In sfarsit, numeroasele ore de spovezi. Unul dintre evenimentele care au marcat profund viata Parintelui a fost cel din dimineata de 20 septembrie 1918 cand, rugandu-se in fata Crucifixului din corul vechii bisericute, a primit darul stigmatelor, vizibile, care au ramas deschise, proaspete si sangerande, timp de jumatate de secol. Acest fenomen extraordinar a catalizat asupra Parintelui Pio atentia medicilor, a cercetatorilor, a ziaristilor, dar mai ales a oamenilor obisnuiti care, in decursul a cateva decenii au trecut prin San Giovanni Rotondo pentru a-l intalni pe „sfantul" frate. Intr-o scrisoare adresata Parintelui Benedict, datata la 22 octombrie 1918, insusi Padre Pio povesteste despre „rastignirea" lui: „Ce sa va spun despre ceea ce ma intrebati cum s-a intamplat rastignirea mea? Dumnezeul meu, ce confuzie si ce umilire simt trebuind sa manifest ceea ce Tu ai facut in aceasta meschina creatura a ta! Eram in dimineata zilei de 20 a lunii trecute (septembrie) in cor, dupa celebrarea Sfintei Liturghii, cand am fost surprins de odihna, asemenea unui dulce somn. Toate simturile interne si externe, precum si facultatile sufletului se aflau intr-o liniste de nedescris. In aceasta stare s-a facut o liniste totala in jurul meu si in mine; a intrat imediat o mare pace si abandon totalei lipsiri de toate. Si in timp ce toate acestea se faceau am vazut in fata mea un personaj misterios, asemanator cu cel pe care l-am vazut in seara zilei de 5 august, care se deosebea de acela doar prin faptul ca acesta avea mainile si picioarele si coasta din care iesea sange. Vederea lui m-a inspaimantat; ce simteam in acel moment in mine nu as putea sa va spun. Simteam ca mor si as fi murit daca Domnul nu ar fi intervenit sa imi sustina inima, care simteam ca imi iese din piept. Vederea personajului a disparut si eu am constatat ca mainile, picioarele si coasta erau gaurite si ca iesea sange din ele. Imaginati-va sfasierea pe care am experimentat-o atunci si pe care continui sa o experimentez aproape in fiecare zi. Rana din inima lasa asiduu sa iasa sange, mai ales de joi seara pana sambata. Parinte al meu, mor de durere datorita sfasierii si a confuziei pe care oprovoaca in adancul sufletului meu. Ma tem ca voi muri de atata pierdere de sange daca Domnul nu asculta gemetele sarmanei mele inimi si nu imi retrage aceasta operatie...". Timp de multi ani, deci, din toate partile lumii credinciosii s-au dus la acest preot stigmatizat, pentru a obtine puternica lui mijlocire la Dumnezeu. Cincizeci de ani traiti in rugaciune, in umilinta, in suferinta si in jertfa in care, pentru a pune in practica iubirea sa, Padre Pio a realizat doua initiative in doua directii: una verticala, spre Dumnezeu, prin infiintarea „Grupurilor de rugaciune", cealalta orizontala, spre frati, prin construirea unui spital modern: „Casa de Usurare a Suferintei". In luna septembrie a anului 1968 mii de devoti si fii spirituali ai Parintelui s-au adunat in San Giovanni Rotodno pentru a comemora impreuna a 50-a aniversare a stigmatelor si a celebra a patra intalnire internationala a Grupurilor de Rugaciune. Nimeni nu si-ar fi imaginat insa ca la orele 2.30 din ziua de 23 septembrie 1968 se va termina viata pamanteasca a Parintelui Pio din Pietrelcina.