Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

24 Decembrie - Sf. Irmina si Adela

24 Decembrie - Sf. Irmina si Adela

Sfânta Irmina (?-716)
Sarbatoare: 24 decembrie


Sfânta Irmina, numită uneori şi Irma, şi Sfânta Adela, sau Adula, au trăit în perioada de pătrundere a creştinismului în Germania, au oferit ajutor spiritual şi material marilor apostoli Vilibrord şi Bonifaciu, au întemeiat mănăstiri, care ulterior au devenit celebre, şi din vechime sunt sărbătorite împreună la 24 decembrie, ajunul Naşterii Domnului. Aceste asemănări au determinat pe unii biografi să accepte afirmaţia cronicarului Teofredo, din secolul al XI-lea, că ele au fost surori; ulterior s-a dovedit că documentul pe care se bazase Teofredo, Carta Regelui Dagobert din 646, nu era autentic. Ceea ce se ştie sigur sunt următoarele:
Sfânta Irmina, fiica unei familii nobile, a fost logodită cu contele Herman. Acesta a murit înainte ca să aibă loc nunta şi Irmina a hotărât să se consacre cu totul lui Dumnezeu şi a intrat în mănăstirea benedictină întemeiată de Sfântul Modoald la Ohren, lîngă Trier, astăzi aflată în perimetrul oraşului. Când asupra mănăstirii, şi a oraşului s-a abătut o ciumă pustiitoare, Irmina, devenită stareţă, a apelat la rugăciunile şi sfaturile Sfântului Vilibrord, renumit pentru zelul şi sfinţenia vieţii sale; el a venit în Trier şi în urma rugăciunilor sale flagelul a încetat. Drept recunoştinţă, Sfânta Irmina i-a dăruit partea ei de moştenire de la Echternach şi aici Sfântul Vilibrord a zidit o biserică şi o mănăstire pentru bărbaţi, care-i poartă numele. Se pare că Sfânta Irmina a murit în jurul anului 716, cu aproape douăzeci de ani înaintea Sfintei Adela, şi capul ei se păstrează în biserica mănăstirii din Sponheim.

Sfânta Adela (?-735)
Sarbatoare: 24 decembrie


Sfânta Irmina, numită uneori şi Irma, şi Sfânta Adela, sau Adula, au trăit în perioada de pătrundere a creştinismului în Germania, au oferit ajutor spiritual şi material marilor apostoli Vilibrord şi Bonifaciu, au întemeiat mănăstiri, care ulterior au devenit celebre, şi din vechime sunt sărbătorite împreună la 24 decembrie, ajunul Naşterii Domnului. Aceste asemănări au determinat pe unii biografi să accepte afirmaţia cronicarului Teofredo, din secolul al XI-lea, că ele au fost surori; ulterior s-a dovedit că documentul pe care se bazase Teofredo, Carta Regelui Dagobert din 646, nu era autentic. Ceea ce se ştie sigur sunt următoarele:
Sfânta Adela, o prinţesă merovingiană, după moartea soţului său Alberic a intrat în mănăstirea din Pfalzel, a îmbrăcat rasa călugărească şi nu după mult timp a fost aleasă stareţă; a murit în jurul anului 735. Sfânta Adela este renumită şi pentru viaţa şi activitatea unui nepot al său, Grigore, pe care ea l-a luat în mănăstire şi s-a îngrijit de formaţia sa spirituală. Cu prilejul unei vizite a Sfântului Bonifaciu, care se afla în trecere prin oraş, pe când stăteau la masă, nepotul stareţei în vârstă de cincisprezece ani a fost rugat sa citească un text în limba latină, pentru a se respecta regula de a se face lectură în timpul mesei. La terminarea lecturii, Bonifaciu i-a cerut tânărului să facă un mic rezumat în limba vorbită de el, dar acesta nu a fost capabil. Atunci Sfântul Bonifaciu a ţinut pentru întreaga comunitate o omilie atît de frumoasă şi de atrăgătoare, încât Grigore s-a hotărât să-l urmeze pe înflăcăratul predicator oriunde se va duce. El nu l-a mai părăsit pe învăţătorul său; l-a urmat nu numai pe drumurile Germaniei, dar şi pe drumul ştiinţei şi al sfinţeniei, ajungând să fie Episcop, iar după moarte a fost declarat Sfânt şi este amintit de Martirologiul Roman în ziua de 25 august. Sfântul Grigore scoate din uitare viaţa Sfintei Adela, care deşi nu este soră de sânge cu Sfânta Irmina (Irma), este soră cu ea prin sfinţenia vieţii.

Pr
eluare si adaptare după "Vieţile Sfinţilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti.