Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

24 Octombrie - Sf. Alois Guanella

24 Octombrie - Sf. Alois Guanella
Sfantul Alois Guanella, preot Sarbatoare: 24 octombrie S-a nascut la Fraciscio di Campodolcino, la 19 decembrie 1842, si a murit la Como, la 24 octombrie 1915. Alois Guanella s-a nascut la Fraciscio di Campodolcino (Sondrio) in anul 1842. In 1886 a devenit preot. In activitatea sa pastorala s-a inspirat din spiritualitatea lui Cottolengo si a lui Don Bosco, pe acesta din urma intalnindu-l la Torino si impreuna cu care a petrecut trei ani. In anul 1881 a infiintat Congregatia „Slujitorii Caritatii si Fiicele Sfintei Maria a Providentei”. In curand au inceput sa se raspandeasca de la Como in toata Italia si chiar in America, Asia si Africa. La Roma, cu sprijinul papei Pius al X-lea, a construit bazilica „Moartea Sfantului Iosif”. Guanella a intervenit cu Don Orione in ajutorul celor care au supravietuit cutremurului din Marsica, din ianuarie 1915. S-a stins la putine luni dupa aceea. A fost declarat fericit in anul 1964 si sfant in anul 2011. Etimologia: Alois = este o derivatie din Clodoveo. In „Martirologiul Roman” se consemneaza: fericitul Alois Guanella a murit la Como; a fondat Congregatia „Slujitorii Caritatii si Fiicele Sfintei Maria a Providentei” pentru a se ingriji de nevoile celor mai saraci si oropsiti si pentru a-i ajuta sa se mantuiasca. 1. Biografia Alois Guanella s-a nascut la Fraciscio di Campodolcino, in Val San Giacomo (Sondrio), la 19 decembrie 1842. A murit la Como, la 24 octombrie 1915. Satul unde s-a nascut se afla la 1350 m. altitudine, in Alpii Retiche. Inca din antichitate in acea zona s-au stabilit comunitati umane care s-au ocupat cu agricultura alpina si cu cresterea animalelor. Desi aflata la o inalta altitudine, aceasta vale era o cale de tranzit intre Sudul si Nordul Alpilor centrali, conferindu-i un oarecare privilegiu comunal pentru ca locuitorii sa nu impiedice comunicatiile comerciale si militare. Mandri de aceste libertati si profund inradacinati in traditiile religiei catolice, in opozitie fata de cantonul vecin, Grigioni, ce era in totalitate reformat, traiau in saracie, dedicandu-se muncilor grele pentru a-si asigura cele necesare traiului. Trasaturile care l-au caracterizat pe Guanella au fost obisnuinta cu sacrificiul si munca, autonomia, rabdarea si fermitatea in decizii, impreuna cu o mare credinta. Aceste calitati s-au intarit in familie: tatal sau, Lorenzo, a fost timp de 24 de ani primar la Campodolcino in timpul guvernarii austriace si dupa unificare (1859), fiind o personalitate severa si autoritara, pe cand mama, Maria Bianchi, era blanda si rabdatoare. Aproape toti cei 13 copii au ajuns la o varsta adulta. Alois a obtinut la varsta de 12 ani un loc gratuit in colegiul „Gallio” din Como si si-a continuat studiile in seminariile diecezane (1854-1866). Formarea sa culturala si spirituala a fost cea comuna seminariilor din regiunea Lombardia – Veneto, care pentru o lunga perioada a fost sub controlul guvernantilor austrieci. Cursul de teologie era sarac in continut cultural, dar foarte atent la aspectele pastorale si practice, adica la teologia morala, rituri, predicare si, mai ales, la formarea personala: evlavie, sfintenie si fidelitate. Viata crestina si sacerdotala se hranea din devotiunea comuna intregii populatii crestine. Aceasta impostare concreta l-au directionat pe tanarul seminarist si preot in apropierea poporului si in contact direct cu viata pe care acesta o traia. Atunci cand se intorcea acasa pentru vacanta de toamna intra din nou in atmosfera satului sarac din valea alpina. Se interesa de ceilalti colegi, de batranii si de bolnavii din sat pe care deseori ii ingrijea. Se implica si in discutiile referitoare la problemele sociale (Taparelli), aduna si studia ierburi medicinale (Mattioli) si se inflacara citind istoria Bisericii (Rohrbacher). In Seminar a ajuns sa aiba relatii familiare cu episcopul de Foggia, Bernardino Frascolla, care fusese inchis in inchisoarea din Como, iar mai apoi a avut domiciliu obligatoriu in Seminar (1864-1866), si si-a dat seama de ura fata de Biserica care domina relatiile statului unitar. Acest episcop l-a hirotonit pe Alois, la 26 mai 1866. A inceput cu entuziasm viata pastorala in Valchiavenna (Prosto, in 1866, si Savogno, intre 1867-1875) si, dupa trei ani petrecuti la salezieni, a fost trimis in Valtellina (Traona, intre 1878-1881), la Olmo (cateva luni) si Pianello Lario (Como, intre 1881-1890). Inca de la inceput, la Savogno, si-a aratat interesul pastoral pentru educarea tinerilor si a adultilor, si preocuparea pentru progresul religios, moral si social al enoriasilor sai, incercand sa apere poporul de atacurile liberalismului si acordand o atentie speciala celor mai saraci. Nu se dadea inapoi de la confruntari, atunci cand se vedea oprit sau contrazis in ministerul sau de catre autoritatile civile in mod nedrept, astfel ca nu dupa multa vreme a fost trecut pe lista persoanelor periculoase (a cazut sub incidenta legii „legea suspectilor”), mai ales dupa ce a publicat o carte cu caracter polemic. Intre timp aprofunda cunoasterea spiritualitatii lui Don Bosco si a activitatii lui Cottolengo. L-a invitat pe Don Bosco sa deschida un colegiu in satul sau, dar, neputand sa realizeze proiectul, Guanella a obtinut permisiunea de petrece o anumita perioada cu Don Bosco. Dupa ce a fost rechemat de episcop, a deschis la Traona un colegiu de tip salezian, dar si in acest proiect a fost impiedicat, fiind obligat sa inchida colegiul. S-a pus la dispozitia episcopului cu o ascultare eroica. Dupa ce a fost trimis la Pianello, a putut sa se dedice activitatii de asistenta caritativa fata de cei saraci, reactivand Ospiciul fondat de predecesorul sau, Don Carlo Coppini, cu ajutorul unor surori ursoline pe care le-a organizat intr-o congregatie religioasa („Fiicele Sfintei Maria a Providentei”). Impreuna cu aceste surori a fondat Casa Divinei Providente de la Como (1886), printre colaboratoarele sale numarandu-se sora Marcellina Bosatta si sora Fericita Clara. Casa cunoscut imediat o mare dezvoltare, si, pe langa ramura feminina, a fost fondata ramura barbateasca a Congregatiei: „Slujitorii Cariatii”, care a fost binecuvantata si sustinuta de episcopul B. Andrea Ferrari. Opera s-a extins si in afara orasului: in provinciile Milano (1891), Pavia, Sondrio, Rovigo, Roma (1903), la Cosenza si in alte parti ale lumii, in Elvetia si Statele Unite ale Americii (1912), sub protectia si prietenia sfantului papa Pius al X-lea. In congregatia barbateasca a avut colaboratori de prestigiu, asa cum a fost Aurelio Bacciarini, mai apoi episcop de Lugano, si Leonardo Mazzucchi. Operele si scopurile care au stat in centrul atentiei lui Don Guanella (si care l-au determinat sa nu ramana cu Don Bosco) au fost cele tipice din zona natala. In primul rand s-a indreptat spre cei mai nevoiasi: copiii si tinerii, batranii parasiti, emarginatii, cei cu handicap psihic (dar si orbii, surdomutii, schiopii). Am putea spune ca s-a orientat spre acel tip de nevoiasi care sunt intre tinerii sanatosi ai lui Don Bosco si cei bolnavi in mod irecuperabil ai lui Cottolengo, adica persoane care puteau fi inca recuperate. Intr-adevar, el stia de acasa ca pamantul tare si arid, asa cum erau aceste persoane, muncit cu dragoste (in scoli, laboratore, colonii agricole) poate aduce fructe nesperate. 2. Carisma si mesajul – sfintenia Carisma sa este vestirea biblica a paternitatii lui Dumnezeu care pentru Don Guanella a constituit o experienta personala profunda, cu caracter mistic si profetic, care confera sfinteniei si misiunii sale o dimensiune tipica si calificata. Aceasta experienta vrea sa o impartaseasca mai ales cu cei saraci si abandonati: Dumnezeu este tatal tuturor si nu uita sau indeparteaza pe niciunul dintre fiii sai. In acest sens amintim doua din lucrarile sale remarcabile: „Sa mergem la Tatal” (1880) si „Fundamentul” (1885). Casele fondate de el sunt organizate in mod coerent in structuri pe masura oamenilor, cu spirit de familie, si au adaptat o metoda proprie de planificare (cf. „Regulamentul Slujitorilor Caritatii”, 1905), fiind incredintate paternitatii lui Dumnezeu. Directia si intreaga conducere sunt incredintate Lui: „Dumnezeu este cel care face”. Sfintenia lui Don Guanella consta in perfectiunea nu doar morala, ci ontologica, conforma cu experienta paternitatii lui Dumnezeu. A incercat mereu, inca din tinerete, ca fie coerent intre modul de a gandi, a crede si a actiona. Acest lucru il observa inca din gimnaziu profesorul sau de religie: „Cauta cu o silinta deosebita sa aprofundeze toate aspectele invataturii, simte si iubeste ceea ce invata si pune in practica”. In calitate de preot, ministru al lui Dumnezeu, intalnirea sa cu Dumnezeu Tatal s-a concretizat prin participarea la iubirea Sa imensa, la atotputernicia Sa creatoare si binevoitoare, la milostivirea intrupata si mantuitoare, participare care devine o punte de legatura a oamenilor cu Dumnezeu, prin intermediul iubirii sfantului fata de fratii nevoiasi. Pe langa aceasta participare profunda la iubirea lui Dumnezeu, Don Guanella foloseste practicile timpului sau: devotiunile la Prea Sfanta Inima a lui Isus, la Prea Curata Fecioara Maria si o viata ascetica caracterizata de posturi, rugaciuni, severitate si disciplina, munca si sacrificiu pentru misiunea iubirii. Toate acestea le facea cu un stil plin de simplitate, toleranta, bunavointa, speranta si bucurie, aproape in contrast cu caracterul sau energic, intreprinzator, facut parca special pentru a decide cu fermitate, uneori chiar impulsiv si irascibil. Avea o vointa de neoprit. Pe aceasta cale a sfinteniei a condus-o pe discipola sa, fericita sora Chiara Bosatta, capodopera artei sale de educator si de director spiritual. Don Guanella a fost proclamat fericit de papa Paul al VI-lea, la 25 octombrie 1964 (procesele diecezane au avut loc intre 1923 – 1930, iar la 15 martie 1939 a fost introdusa cauza), si a fost canonizat la Roma de papa Benedict al XVI-lea, la 23 octombrie. Trupul sau este venerat in Sanctuarul „Prea Sfanta Inima a lui Isus” din Como. Autor: Piero Pellegrini Izvor: www.guanelliani.org