Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

24 Octombrie - Sf. Anton M. Claret

24 Octombrie - Sf. Anton M. Claret
Sfantul Anton Maria Claret (1807-1870) Sarbatoare: 24 octombrie Anton Claret y Clara este al cincilea dintre cei zece copii ai unui modest tesator din Sallent, localitate aproape de Barcelona, in regiunea Catalonia - Spania. De mic a urmat meseria tatalui sau la Barcelona; fiind inzestrat cu o inteligenta exceptionala, a invatat singur limba franceza si limba latina, precum si arta tipografica. Cu toate acestea, simtea o dorinta puternica de a se retrage intr-o manastire de calugari contemplativi. Un preot care a observat calitatile sale extraordinare, l-a sfatuit sa renunte la acest gand si sa urmeze studiile teologice, pentru a deveni preot. A intrat in seminarul de la Vic si la varsta de douazeci si opt de ani a fost hirotonit preot, fiind numit ajutor de paroh in satul sau natal. Dupa patru ani de activitate se duce la Roma si se pune la dispozitia Congregatiei de Propaganda Fide, dar o boala nemiloasa il obliga sa se retraga in tinuturile natale; se intoarce si isi stabileste locuinta la Vic. Aici intemeiaza o biblioteca religioasa si incepe publicarea unui mare numar de brosuri, care sunt primite si citite cu mult interes de locuitorii de la periferiile orasului si din imprejurimi, deoarece expuneau in termeni simpli si clari diferite probleme de morala, de credinta, de activitati practice. Brosura "Drumul drept si sigur pentru a ajunge la cer" a cunoscut peste doua sute de editii. Succesul apostolatului sau a provocat multa ura si dusmanie in unii oameni de rea vointa; ei l-au amenintat cu moartea si uneori, pe cand el predica, ii aruncau in fata fructe stricate. Pentru a nu agrava situatia, a parasit Catalonia si s-a retras in insulele Canare, unde a ramas mai multi ani. In anul 1849 s-a reintors in Spania si impreuna cu alti cinci preoti a intemeiat Congregatia misionara "Fiii Inimii Neprihanite a Mariei", ai carei membri sunt numiti "Claretini". In acelasi an, la 4 august, este numit Episcop de Cuba, teritoriu aflat in acea vreme sub stapanire spaniola, si al carui scaun episcopal era vacant de patruzeci de ani. Cu aceasta ocazie, el a dorit ca la numele de Anton sa asocieze si numele Maria, ca expresie a increderii in ajutorul puternic al Maicii Preacurate. Ajuns la noul loc de activitate, isi reia munca de tiparire si raspandire a cuvantului scris. Biografii sai au notat ca timp de sase ani a rostit unsprezece mii de predici, a reglementat treizeci de mii de casatorii, a conferit Sfantul Mir la trei sute de mii de persoane. Dorind sa contribuie si la dezvoltarea vietii materiale a credinciosilor sai, a intemeiat o scoala de agricultura si el insusi a redactat cateva brosuri despre cultivarea rationala a pamantului. In jurul sau s-au format insa doua tabere de adversari: de o parte colonistii spanioli il gaseau vinovat ca se impotriveste sclaviei si tine cu rasculatii, de alta parte cubanezii nationalisti il considerau vinovat pentru ca era spaniol. La l februarie 1856, pe cand iesea din biserica, Arhiepiscopul a fost lovit cu un cutit care i-a sfaramat obrazul stang; deoarece viata ii era in primejdie, a fost rechemat in Spania si numit duhovnic la curtea regala. Evenimentele din anii 1867 l-au silit sa se refugieze in Franta, unde a legat stranse prietenii cu lumea artistilor, pentru care a intemeiat o academie, pusa sub patronajul Sfantului Mihai. Din nou este atins de o boala care il consuma in scurta vreme, si la 24 octombrie 1870, cu doua luni inainte de implinirea varstei de saizeci si trei de ani, se stinge in manastirea calugarilor cistercieni din Fontfroide, asemenea lumanarii de ceara ce s-a consumat pentru a aduce in lume caldura si lumina. In anul 1950, Papa Pius al XII-lea l-a ridicat la cinstea sfintelor altare. Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti