Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

25 Aprilie - Sf. Pedro Betancurt

25 Aprilie - Sf. Pedro Betancurt

Sfântul Pedro de Betancurt (1626-1667)
Sarbatoare: 25 aprilie


Sf Pedro de Betancurt s-a nascut la 19 martie 1626 la Chasna de Vilaflor din Tenerife, în Insulele Canare. El a murit în 25 aprilie 1667 în Ciudad de Guatemala, capitala Guatemalei. Viata lui, marcata de o sfintenie eroica, este o marturie stralucitoare de fidelitate fata de Evanghelie. Pedro era descendent din Juan de Betancurt, unul dintre cuceritorii Insulelor Canare. Familia în care s-a nascut era însa o familie foarte saraca, si el a început sa lucreze ca pastor al micii turme a familiei. Parintii lui l-au crescut într-un spirit sanatos de credinta, si contactul cu natura a hranit sufletul lui profund contemplativ. Înca din copilarie, Pedro a învatat sa îl vada pe Dumnezeu în toate în jurul lui.
Când Pedro a auzit despre conditiile mizerabile de trai ale oamenilor din "Indiile de Vest" (America de astazi), el s-a simtit chemat sa duca mesajul crestin pe aceste pamânturi. În 1650, când avea 23 de ani, el a plecat spre Ciudad de Guatemala. Era atât de sarac ca trebuia sa stea la coada pentru pâinea lui zilnica la manastirea franciscana, si aici l-a cunoscut pe calugarul Fernando Espino, un faimos misionar, care l-a ocrotit si a ramas îndrumatorul sau pe viata. El i-a gasit lui Pedro un loc de munca într-o fabrica locala de textile. În 1653, Pedro si-a descoperit dorinta de a intra în colegiul iezuit local, în speranta de a deveni preot. El a demonstrat însa putine aptitudini pentru studiu, fapt care l-a facut sa se retraga. Aici Providenta l-a ajutat înca o data, el întâlnindu-l pe pr. Manuel Lobo, S.J., care a devenit confesorul lui.
Fr. Fernando l-a invitat pe Pedro sa intre în Ordinul Franciscan ca si calugar, dar Pedro a simtit ca Dumnezeu dorea ca el sa ramâna în lume; astfel în 1655, a intrat în Ordinul Franciscan Tertiar. Începând de atunci, Pedro si-a dedicat timpul alinarii suferintelor celor mai putin norocosi, în mijlocul unor stradanii si dificultati de nedescris. El a devenit apostolul sclavilor afro-americani, al indienilor supusi unor munci inumane, al emigrantilor, si al copiilor abandonati, cu generozitate tot mai mare si umilinta profunda în abandonarea totala în vointa lui Dumnezeu. Inspirat de iubirea lui Cristos, el s-a facut tuturor toate. În 1658, Pedro a primit o coliba pe care a convertit-o într-un spital pentru saracii care erau externati din spitalul din oras, dar aveau înca nevoie de o perioada de convalescenta.
Acest spital a fost numit "Fecioara de Betleem". El a mai înfiintat o pensiune pentru cei fara locuinta, o scoala pentru copiii saraci si abandonati, si un oratoriu. Pedro a primit ajutor pentru a înfiinta toate acestea atât de la autoritatile civile cât si de la cele religioase. A adunat fonduri pentru a le permite preotilor saraci sa celebreze Liturghii, si a mai obtinut celebrarea de Liturghii dimineata devreme, pentru ca sa poata asista si cei saraci. A pus sa fie construite mici capele în zonele sarace, în care se organiza si învatamânt pentru copii.
Lui i s-au alaturat barbati si femei, care au devenit Fratii si Surorile Betleemite, si a formulat o Regula care includea apostolatul activ de a lucra cu cei saraci, cu cei bolnavi, si cu cei mai putin norocosi, bazat pe o viata bogata în rugaciune, post si penitenta. Astfel a fost înfiintata Congregatia Betleemita. Pedro a murit la 25 aprilie 1667, la vârsta de 41 de ani. În întreaga sa viata, Pruncul din Betleem a fost centrul meditatiei spirituale a lui Pedro. El a vazut întotdeauna în cei saraci chipul "Copilului Isus", si i-a slujit cu devotament. El este cunoscut ca "Sf Francisc din Americi".
Preluare dupa www.profamilia.ro & www.catholica.ro & www.vatican.va