Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

26 Noiembrie - Sf. Delfina

26 Noiembrie - Sf. Delfina

Sfanta Delfina (1283—1369)
Sarbatoare: 26 noiembrie

           S-a nascut intr-o familie nobila din sud-vestul Frantei, tinutul Vaucluse si la virsta de saisprezece, ani s-a casatorit cu contele Eleazar de Arian. Urmind o inspiratie cereasca, amindoi si-au propus si au fagaduit lui Dumnezeu sa traiasca toata viata lor ca frate si sora, ajutindu-se unul pe altul in practicarea rugaciunii si a operelor de caritate. Eleazar avea o proprietate in regatul Neapole, atunci aflat sub stapanire franceza si o parte din viata lor au petrecut-o in acest tinut, reusind sa potoleasca, prin bunatatea si tactul lor, nemultumirile unor vasali dornici de a reveni sub coroana spaniola. Cind situatia politica s-a schimbat, Eleazar si Delfina s-au retras in locurile natale ; au imbracat haina tertiarilor franciscani si au transformat locuinta lor intr-un mic colt de manastire, impartindu-si timpul intre rugaciune si ingrijirea bolnavilor care se indreptau spre ei in numar tot mai mare. in anul 1323 Eleazar a murit si a fost inmormintat in biserica franciscanilor din Apt. Ramasa vaduva, Delfina a fost chemata de regina Neapolului, cu care a stat impreuna douazeci de ani, pina cind amandoua au cerut sa fie primite in manastirea calugaritelor clarise. Dupa moartea reginei, Delfina s-a reintors la castelul din Ansois. Deoarece la mormantul sotului sau se petreceau lucruri minunate, autoritatea bisericeasca a inceput procesul de cercetare a vietii sale si a minunilor intamplate, ajungind la concluzia ca intr-adevar acolo lucreaza mana lui Dumnezeu. Pe cind Delfina avea virsta de optzeci de ani, Eleazar a fost declarat in mod solemn si oficial Sfant al Bisericii lui Cristos ; peste putin timp si ea a parasit viata paminteasca si a fost inmormantata alaturi de sotul iubit in biserica din Apt, unde se afla si astazi. Sotii Eleazar si Delfina, prin felul de viata pe care si l-au ales, raman un exemplu stralucit de adanca iubire in casnicie si in acelasi timp de renuntare la satisfactiile simturilor  lasind ca sufletele lor sa fie patrunse de iubirea fata de Dumnezeu, au ajuns la o atare bucurie si multumire sufleteasca, incat simturile corporale au incetat de a-si cere satisfactia proprie lor, coplesite de fericirea cereasca a inimilor. In istoria Bisericii se intalnesc mai multe cazuri asemanatoare , ele dovedesc ca harul lui Dumnezeu are putere de a inalta firea omeneasca pe culmile vietii ceresti. Contemporanii Sfintilor Eleazar si Delfina au lasat marturie ca erau doi soti fericiti, primitori de oaspeti, impartasind bucuriile si durerile cu cei din jur, fiind tuturor : sora, frate, tata, mama, caci adevarata iubire fata de Dumnezeu se exprima in iubirea sincera si curata fata de oameni.


** *

Initial, numele Delfin — Delfina erau supranume (de alintare sau de ironizare), apoi au fost folosite si ca nume de botez. in Franta a luat forma Dauphin si a devenit nume ereditar in familia contilor Albon, care aveau posesiunile la sud de Lyon  tinutul s-a numit Dauphine. Cand teritoriul a fost anexat la coroana Frantei, Dauphine a devenit domeniul fiului mai mare al regelui, mostenitor prezumtiv, caruia i se spunea : le Dauphin, Delfinul. Desi in primul rand cuvantul delfin desemneaza pestele cunoscut sub acest nume, precum si o constelatie din emisfera nordica, prin asociere cu trecutul istoric, are sensul de : print — printesa, mostenitor — mostenitoare a tronului. Sfinta Delfina ramine un model de printesa a bunatatii si a curatiei sufletesti.