Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

27 Aprilie - Sf. Zita

27 Aprilie - Sf. Zita

Sfânta Zita (1218-1272)---servitoare
Sarbatoare: 27 aprilie

Orasul Lucca din Toscana - Italia si-a ales de patroana si protectoare pe Sfânta Zita, care timp de aproape 50 de ani îndeplinit munca de servitoare într-una din familiile înstarite ale orasului. La 30 de ani dupa moartea Zitei, Dante Alighieri o aminteste în a sa «Divina Commedia», atunci când vorbind despre un magistrat din Lucca îl arata ca fiind «mai în vârsta decât Sfânta Zita».
Zita se nascuse în anul 1218 la Monsagrado, un catun din apropiere de Lucca dintr-o familie de tarani saraci. Pe atunci era obiceiul ca fetele de la sat sa fie angajate ca servitoare în familii mai bogate din orasul apropiat, pentru a-si face zestrea necesara si a nu fi o povara pentru familia proprie. Situatia lor era asemanatoare cu a sclavelor, dar ele o acceptau, deoarece, stiau ca este trecatoare: multe dintre ele ajungeau sa se lege atât de strâns de familia respectiva, încât ramâneau acolo pentru toata viata.
La vârsta de doisprezece ani, Zita a fost angajata în familia Fatinelli din orasul Lucca; fiind un suflet patruns de credinta, a considerat ca împlineste vointa lui Dumnezeu slujind în mod constiincios aceasta familie care o primise sub acoperisul ei, îsi asigura întretinerea si pregatirea unui viitor.
Din dragoste catre Dumnezeu îsi împlinea cu exactitate si voie buna datoriile de serviciu, primind cu seninatate dojenile umilitoare atât din partea stapânilor, care la început o tratau cu severitate, cât si din partea celorlalti servitori, care nu vedeau cu ochi buni zelul si corectitudinea ei. Totdeauna atenta si supusa, a cerut totusi un favor de la stapâna casei: favorul de a fi libera sa mearga în fiecare zi la Sfânta Liturghie.
Desi nu era decât o simpla servitoare, a ajuns sa fie considerata ca o regina, mai ales dupa ce stapânii, convinsi de corectitudinea si priceperea ei, i-au încredintat conducerea întregii gospodarii casnice. Din bunurile rezervate pentru saraci si din economiile ei proprii, împartea cu miscatoare delicatete tuturor celor care bateau la poarta familiei Fantinelli. Se istoriseste ca una dintre tovarasele ei de munca, invidioasa pe stima de care se bucura Zita, a acuzat-o în fata stapânului ca risipeste bunurile casei în acte de milostenie exagerata. Într-una din zile, Zita este oprita în timp ce iesea din casa cu sortul încarcat, pornita sa viziteze o familie nevoiasa: când stapânul o întreba ce duce, ea raspunde ca are flori si frunze. Într-adevar, desfacând legaturile sortului, o ploaie de flori cade pe lespezile scarilor.
Viata Zitei este ca un buchet de virtuti crestinesti, ea formeaza o dovada graitoare ca în orice conditii si în orice loc, sfaturile Sfintei Evanghelii pot fi pastrate si duse la o mare perfectiune. Chiar pe când traia, aceste virtuti i-au atras stima si pretuirea tuturor, iar dupa moartea ei, întâmplata la 27 aprilie 1272, contemporanii, din toate treptele sociale, i-au venerat amintirea cu pietate, considerând-o o adevarata sfânta. Mormîntul ei afla si astazi în catedrala Sfântul Fredian din Lucca si multimi de pelerini se îndreapta spre el, cerând si primind harul de a duce o viata curata si senina în orice situatie. Cultul sau a fost aprobat în mod oficial de catre Papa Inocentiu al XII-lea, la 5 septembrie 1696, iar Papa Pius al XII-lea a declarat-o patroana a persoanelor de serviciu.
* * *
«Alfabetul se urca de la A-bel, la Z-ita. În Zita, triumfeaza viata oamenilor simpli. Triumf al necunoscutilor, al mostenitorilor si al profetilor Iata-i adunati în jurul Mielului, de orice limba, de orice conditie sociala, de orice neam si de toate vârstele. Din toata inima ei spun si cânta : «Amin» (Louis de la Bouillerie).
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti