Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

27 August - Sf. Monica

27 August - Sf. Monica

Sfânta Monica (332-387)
Sarbatoare: 27 august


Nu era posibil ca Sfânta Monica sa aiba un biograf mai atent si mai devotat decât Augustin, pe care ea l-a nascut de doua ori: dupa trup si dupa suflet. În Confesiunile Sfântului Augustin citim: "Ea mi-a dat viata în trupul sau, ca sa ajung la lumina timpului, si mi-a dat viata în inima sa, ca sa ma nasc pentru lumina vesnica".
Monica s-a nascut la Tagaste, în Africa, astazi, Souk-Ahres, în regiunea Konstantina din nordul Algeriei, într-o familie crestina. De foarte tânara a fost maritata cu un barbat nebotezat, numit Patriciu; cu el a avut doi fii, pe Augustin si Navigiu, si o fiica, al carei nume nu ne este cunoscut. Nu a avut o viata usoara si a suferit mult din partea sotului, un om cu un caracter dificil si iute la mânie; ea l-a îmblânzit prin metoda pe care o explica astfel: el îsi tinea mâna departe de ea, deoarece ea îsi stapânea limba. A avut mângâierea sa-l aduca la baia botezului cu un an înainte de a muri.
Ramasa vaduva, si-a îndreptat toata grija spre fiul sau mai insensibil la chemarea harului divin, inteligent, dar nehotarât. Pentru el s-a rugat si a plâns. A cautat sa fie în permanenta aproape de el, întelegatoare si discreta; pentru a nu-l pierde din ochi, a mers dupa el în peregrinarile lui prin Italia, la Roma si la Milano. "Nu e cu putinta ca fiul atâtor lacrimi sa se piarda", i-a spus în somn o voce misterioasa. Augustin a fost botezat în anul 387. Au petrecut împreuna vara, în asteptarea plecarii în Africa a Monicai, din Portul Ostia. Aici, Augustin consemneaza ultimele convorbiri cu mama lui; din ele cunoastem marea noblete a sufletului acestei femei incomparabile, de o inteligenta putin obisnuita, tinând seama de adâncimea gândurilor pe care le schimba cu Augustin. "S-a întâmplat" - scrie el în capitolul al noualea al Confesiunilor - "ca ne aflam singuri, sprijiniti de pervazul ferestrei care dadea în gradina interioara a casei unde locuiam, la Ostia. Vorbeam între noi, cu o nespusa încântare, fara sa ne mai amintim de cele din trecut, dar privind numai spre viitor, si încercam împreuna sa întelegem, la lumina adevarului, cum va fi viata vesnic fericita a sfintilor, viata pe care ochiul nu a vazut-o, urechea nu a auzit-o si niciodata nu a ajuns-la inima omului".
Ultimele cuvinte ale Monicai ne redau imaginea sufletului ei: "Fiul meu, în ceea ce ma priveste, nu exista nimic care sa ma atraga în aceasta viata. Nici nu stiu ce mai am de facut aici si pentru ce mai stau. Un singur lucru ma îndeamna sa doresc sa mai traiesc putin: dorinta de a te vedea crestin înainte de a muri. Dumnezeu mi-a dat si mai mult: adica te vad dispretuind bucuriile trecatoare si slujindu-i numai lui. Ce mai am de facut aici?" La putin timp dupa aceasta, a murit la Ostia, mai înainte de a se îmbarca pentru întoarcerea în patrie. Era în anul 387 si ea împlinise vârsta de 55 de ani. Rugaciunile si lacrimile ei au daruit Bisericii pe unul dintre cei mai mari învatatori ai crestinatatii.

* * *

Este greu de stabilit întelesul si originea cuvântului "Monica". Se face apropiere între el si cuvântul grecesc Monos = singur; în acest, caz, Monica ar avea întelesul de: "singura, unica, fara pereche", sau se apropie de cuvântul latinesc monna = mama, sotie, si are întelesul de "femeie vrednica, ce-si îndeplineste misiunea de mama si sotie". În Sfânta Monica vedem împlinite ambele sensuri, ea ramânând un exemplu fara pereche de sotie si mama crestina.

Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti