Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

27 Februarie - Sf. Gabriel Possenti

27 Februarie - Sf. Gabriel Possenti

Sfântul Gabriel Possenti al Maicii Îndurerate (1858-1862)
Sarbatoare:27 februarie


                  În timpul ultimei sale boli, care i-a adus moartea în ziua de 27 februarie 1862, la vârsta de abia 24 de ani, Gabriel al Maicii îndurerate, cleric pasionist, l-a rugat pe directorul sau spiritual, parintele Norbert, sa îndeparteze de la el jurnalul sau personal («carnetelul», cum îi spunea) pentru a nu cadea în ispita de a-l reciti si eventual de a se lasa cuprins de trufie pentru harurile deosebite pe care Madona i le daduse. Parintele Norbert nu numai ca l-a îndepartat de acolo, dar fara sa se gândeasca mult l-a distrus, fara sa fi citit macar un rând: astfel, ne-a lipsit de o «istorie a unui suflet» interesanta si utila pentru edificarea noastra, asa cum este autobiografia Sfintei Tereza a Pruncului Isus, dar si pentru cunoasterea bogatiei sufletesti a acestui sfânt, numit în anul 1955, de catre Papa Ioan al XXIII-lea, patronul principal al regiunii Abruzzilor.
Sfântul Gabriel nu este nascut la Abruzzo, ci la Assisi, în ziua de 1 martie 1838. În aceeasi zi a fost botezat si i s-a pus numele de Francisc. La Assisi a locuit putin timp, deoarece tatal sau, Sante Possenti, guvernator în Statul Pontifical, a îndeplinit unele însarcinari în diferite localitati, pâna când în 1841 s-a stabilit definitiv în orasul Spoleto, în calitate de asesor. Francisc si-a facut pregatirea intelectuala la Fratii Scolilor Crestine si apoi la iezuiti, sub îndrumarea carora a ramas pâna la vârsta de 18 ani, când a luat hotarârea de a intra în ordinul pasionistilor*.
Primit în casa de noviciat la Morrovale, în ziua de 21 septembrie 1856, a îmbracat rasa calugareasca si si-a luat numele de Gabriel al Maicii Îndurerate. Dupa un an de zile, depune juramântul de viata calugareasca si apoi este trimis sa îsi completeze studiile filozofice. La 10 iulie 1859, împreuna cu câtiva confrati, soseste la Isola del Gran Sasso. A fost ultima etapa a trecerii lui pe acest pamânt: dupa mai putin de trei ani, la 27 februarie 1862, sufletul sau curat paraseste locuinta lui trecatoare.
De la el ne-au ramas putine însemnari scrise: un caiet cu note de scoala, cu versuri latinesti si poezii italienesti, o mica culegere de gânduri ale Sfintilor Parinti ai Bisericii în legatura cu Maica Domnului si vreo patruzeci de scrisori, din care se raspândeste parfumul unei deosebite devotiuni catre Fecioara Îndurerata. «Paradisul meu, scrie el, sunt durerile scumpei mele Mame». Nimic exceptional nu aparea în exterior din bogatia interioara a sufletului sau si din totala daruire de sine lui Dumnezeu si Preacuratei, daruire pe care o realiza în fidelitatea absoluta fata de Regula manastireasca, într-un profund spirit de rugaciune si de penitenta. Sfintenia vietii lui a fost destainuita abia în anul 1908 când a fost declarat Fericit, si în 1920 când a fost declarat Sfânt. În 1926, Papa Pius al Xl-lea l-a numit copatron al Actiunii Catolice.

* * *

Numele de Gabriel, atribuit si Arhanghelului care a adus Buna Vestire, dupa unii comentatori este format din doua cuvinte ebraice care împreuna înseamna «Dumnezeu este puternic».
* Ordin calugaresc care cultiva o deosebita cinstire a patimilor (passiones) Domnului nostru Isus Cristos.

Traducere si adaptare dupa “Vietile Sfintilor” Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti