Sfantul Evarist, papa si martir Sarbatoare: 27 octombrie S-a nascut la Betleem, in sec. I d. C., si a murit la Roma, in anul 105 (papa intre 97 - 105). Daca despre predecesorul sau Clement cunoastem celebra scrisoare trimisa crestinilor din Corint, despre Evarist nu ne-a parvenit aproape nici o informatie. Tot ceea ce se stie se afla in „Liber Pontificalis” si in scrierile lui Irineu si Eusebiu: se pare ca era un grec din Antiohia nascut la Betleem care a devenit al patrulea sau al cincilea succesor al lui Petru, in jurul anului 100. A condus Biserica din Roma timp de 9 ani. Informatiile care au ajuns la noi au mai mult un caracter legendar: conform traditiei populare ar fi murit ca martir si ar fi inmormantat langa Sfantul Petru. Tot el ar fi impartit Roma in 25 de parohii si ar fi instituit 7 diaconi sa-l asiste in celebrarile liturgice, ca martori ai ortodoxiei sale si ca „stenografi” ale predicilor tinute de el. Chiar daca ar fi veridice informatiile, aceste scrieri nu au ajuns la noi. Etimologia: Evarist = cel care este placut. Stema: Palmierul. In „Martirologiul Roman” se consemneaza: sfantul Evarist, papa, a murit la Roma; a fost cel de-al patrulea papa care a condus Biserica din Roma, in timpul imparatului Traian. In urmatoarele randuri vom prelua o prezentare a figurii acestui papa facuta de „Radio Vatican”: S-a nascut la Betleem. Ca sef al Bisericii din Roma a instituit 7 diaconi, insarcinandu-i printre altele sa asculte si sa transcrie predicile sale tinute poporului: erau „stenografii” sai. Din acele predici, insa, nu cunoastem nici macar un cuvant. Putinele informatii care au ajuns la noi despre papa Evarist sunt continute in „Liber pontificalis”, care este o culegere cronologica ale biografiilor papilor, redactata in secolul al VI-lea. Despre Evarist afirma doar ca i-a hirotonit pe acei 7 diaconi si a consacrat 17 preoti si cincisprezece episcopi. Avem in fata, asadar, figura unui „papa fara voce”. Nu avem de la el nici macar un cuvant, in timp ce de la predecesorul sau, papa Clement I, ne-a ajuns un document foarte important: scrisoarea faimoasa adresata crestinilor turbulenti din Corint, din care se poate recunoaste autoritatea ce ii revine episcopului Romei. Aceasta autoritate a lui Clement devenise din ce in ce mai deranjanta pentru conducatorii Imperiului. In anul 97, in timpul imparatului Nerva, a fost arestat iar mai apoi trimis in exil la Chersoneso Taurico (Crimea). Prin urmare, Clement a trebuit sa lase altora conducerea Bisericii, iar alegerea sa a cazut pe Evarist. Putem presupune, asadar, ca era o figura cunoscuta in comunitatea crestina din Roma, o persoana in care papa Clement avea totala incredere. Desi aceste supozitii sunt probabile, nici un document nu ne vorbeste despre Evarist si nu stim ce facea inainte de a-i fi incredintata aceasta responsabilitate. De asemenea, in afara de numirea de episcopi, preoti si diaconi, despre activitatea sa nu se stie nimic. O traditie foarte veche afirma ca Evarist ar fi murit ca martir in timpul imparatului Traian, si apoi ar fi fost inmormantat aproape de mormantul Sfantului Petru. Nici despre acest fapt nu avem confirmari. A fost pusa si intrebarea daca Evarist trebuie considerat un adevarat papa, sau mai degraba el este un fel de „vice”, incepand din anul 97, cand Clement pleaca in exil. Unii afirma ca poate ar trebui considerat papa doar din anul 101, atunci cand papa Clement moare ca martir in Crimea, conform informatiilor din „Istoria Eccleziastica” a lui Eusebiu din Cezarea (sec. al IV-lea). Eusebiu afirma clar: Clement, dupa noua ani de pontificat (88-97) „a transmis sacrul minister lui Evarist”. Prin urmare nu este vorba despre o delegare, ci de o investitura deplina. Si in zilele noastre „Anuarul pontifical” il indica pe Evarist ca papa cu titlu deplin di anul 97. Autor: Domenico Agasso