Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

28 Noiembrie - Sf. Iacob din Marche

28 Noiembrie - Sf. Iacob din Marche

28 noiembrie Sfantul Iacob din Marche (1389—1476)
Sarbatoare: 28 noiembrie

La numele unor sfinti se adauga si acela al localitatii in care s-au nascut, pentru a-i identifica si a-i deosebi de altii care au avut acelasi prenume. Sfantul amintit astazi s-a nascut in anul 1339 la Monteprandone, o mica localitate din Italia, dar contemporanii si istoria au retinut numele regiunii de care apartinea, regiunea «delle Marche», cunoscuta prin rolul de «marca» a Statelor Pontificale.
Iacob a ramas orfan de tata din frageda copilarie ; la virsta de sapte ani a fost trimis cu mica turma de oi a familiei sa le pasca la marginea unei paduri, dar aparitiile repetate ale unui lup fioros l-au ingrozit atat de mult, incat intr-o zi a parasit turma si a fugit la o ruda apropiata, preot in Offida. Deoarece fratii mai mari au constatat ca are dorinta de a invata, l-au lasat in grija rudei lor si ajutat de acesta, Iacob a putut sa urmeze si cursurile superioare absolvind facultatea de drept civil la Perugia. Ajungind avocat, conform uzantelor de atunci si-a adaugat la numele sau denumirea de «sen», «senior», a cautat sa se stabileasca in Florenta, capitala regiunii toscane si a reusit sa intre in prietenie cu Podesta, seful justitiei si al armatei. I se deschidea un viitor stralucit. Pentru rezolvarea unor probleme familiare a fost nevoit sa faca un drum in Marche; la intoarcere s-a oprit la Assisi si a strabatut cu emotie drumurile pe care a umblat, seraficul Francisc, simtind in sufletul sau o chemare tainica, nedeslusita, spre felul de viata trait si propovaduit de saracutul lui Dumnezeu», «il poverello di Dio». Dupa o convorbire indelungata cu superiorul manastirii «Sfanta Maria a ingerilor», Iacob s-a hotarit sa renunte la tot ce visase pana atunci si sa imbrace haina calugarilor franciscani. De acum incolo, avea sa spuna adesea ca lupul ce l-a inspaimantat in copilarie «era un inger al lui Dumnezeu, nu un lup, asa cum se parea».
In ziua de 1 august 1416 a depus voturile solemne de intrare in ordinul Sfantului Francisc de Assisi ; dupa sase ani va fi sfintit preot si i se va incredinta misiunea de predicator, misiune careia ii va inchina intreaga viata, pina la 28 noiembrie 1476, cind isi va da obstescul sfirsit, in orasul Neapole. Timp de peste cincizeci de ani a strabatut intreaga Europa, de cele mai multe ori calatorind pe jos si cersindu-si bucatica de piine ; cuvantul sau de foc a fost urmarit de imense multimi din Italia, Germania, Austria, Ungaria, Boemia, Polonia, Dalmatia ; se apreciaza ca a botezat el insusi peste douasute de mii de oamenii si a readus la viata crestina peste cincizeci de mii de persoane cunoscute pentru ratacirile lor. Tema predicilor sale de cele mat multe ori era: «numele lui Isus» ; in aceasta ii urma pe contemporanii si prietenii sai Bernardin de Siena si Ioan de Capistran sau Sfinta Ioana d'Arc si ea contemporana cu Iacob din Marche; va lupta si va muri rostind cu pietate si speranta numele «Isus». Papii Eugen al IV-lea, Nicolae al V-lea si Calixt al III-lea i-au incredintat misiuni delicate catre capetele incoronate ale Europei si Iacob s-a dovedit un sfatuitor intelept, consultat si ascultat in probleme bisericesti si politice raminand totdeauna acelasi calugar simplu, modest si neobosit in munca.
Iacob din Marche a participat si la dezbaterile ce aveau loc in acea vreme cu privire la modul de a intelege si a observat normele de viata calugareasca lasate de catre Sfintul Francisc din Assisi. Impreuna cu prietenul sau Sfantul Bernadin din Siena au sustinut reintoarcerea la o disciplina severa, in chip deosebit in problema saraciei absolute si a regimului de viata. Biografii sai au notat ca deseori manca numai o singura data pe zi si dormea culcat la pamant, avand o piatra drept capatai; in lumina acestor principii, a refuzat cu hotarare demnitatea de Arhiepiscop de Milano ce i s-a propus de mai multe ori. Ultimii optsprezece ani de viata i-a petrecut mai mult in Italia, parul ii albise si glasul ii tremura, iar in ziua de 28 noiembrie 1476, in manastirea din Neapole a incetat din viata. Cu mai bine de cincizeci si doi de ani in urma, el notase in breviarul sau : «1422, in festo sancti Antonii de Padua, incepi praedi- care Florentiae in sancto Miniato» — «1422, in sarbatorirea Sfintului Anton de Padova, am inceput sa predic la Florenta, in biserica Sfintul Miniato (Mina)». Avocatul Iacob din Marche, parasind tribunalul si urcand treptele altarului, s-a apropiat de izvoarele dreptatii si ale impacarii intre oameni.