Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

28 Octombrie - Sf. Simon si Iuda

28 Octombrie - Sf. Simon si Iuda

Sf. Simon - apostol
Sarbatoare: 28 octombrie

Simon este cel mai necunoscut dintre apostoli, deoarece Noul Testament nu-i aminteste decat numele, nume purtat si de Simon-Petru. Pentru a-l deosebi de Petru, evanghelistii adauga supranumele de "Zelosul", aratand fie elanul ce-l dovedea in actiunile sale, fie ca ar fi facut parte dintr-o grupare de rezistenta impotriva ocupatiei romane, organizatie numita "A zelosilor", sau cu un cuvant aramaic "A cananeilor". Conform unor insemnari ramase de la istoricul Eusebiu, Simon ar fi urmat apostolului Iacob pe scaunul episcopal din Ierusalim, in timpul distrugerii cetatii de catre romani. Alte surse afirma ca impreuna cu apostolul Iuda Tadeul a strabatut si a evanghelizat cele douasprezece provincii ale imperiului persan. Ceea ce este sigur este faptul ca Simon a fost apostol al Domnului, prototip al atator ucenici fara nume si istorie scrisa de oameni, dar care lucreaza in via Domnului intreaga viata, lucrand la raspandirea credintei, nu pentru onoarea de a fi inscrisi in cartile oamenilor, ci pentru triumful imparatiei lui Dumnezeu. Ca si ceilalti apostoli, Simon a strabatut drumurile Evangheliei "fara desaga, fara bani, vestind imparatia cerului; a vindecat pe bolnavi, a inviat morti, a curatit pe leprosi si a alungat duhurile rele". Sfantul Simon este considerat patron al tabacarilor si al celor ce lucreaza la gatere.

Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor"Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti *****************************

Sfantul Iuda Tadeu, apostol
Sarbatoare: 28 Octombrie Iuda Tadeu
(Nu se cunoaste locul de nastere, ci doar ca a murit in Persia, in anul 70 [poate 71], la 28 octombrie) a fost unul dintre apostolii lui Isus si primul „Catholicos” al tuturor armenilor. Nu trebuie confundat cu Iuda Iscarioteanul care l-a tradat pe Isus. Este venerat de toate Bisericile crestine care admit cultul sfintilor. Este patron al Armenilor, al „cauzelor pierdute”, al situatiilor disperate, al spitalelor, al orasului Sankt Petersburg, al statului american Florida, al Politiei din Chicago, etc.. Avem putine informatii sigure referitoare la acest apostol. Tot ceea ce detinem sunt cateva referinte facute la adresa sa in Noul Testament. Ii sunt atribuite „Scrisoarea lui Iuda” din Noul Testament, dar despre care specialistii afirma ca este scrisa de o alta persoana, si scrierea apocrifa „Evanghelia lui Tadeu”. In scrisoare se prezinta ca fiind frate al lui Iacob cel Mic; daca ar fi adevarat inseamna ca era fiul Mariei lui Cleofa, una dintre cele trei Marii prezente sub Cruce, si al lui Alfeu, care probabil era fratele lui Iosif, prin urmare era un var al lui Isus. Apostolul Iuda Tadeu a fost deseori confundat cu omonimul tradator, ceea ce l-a costat o foarte scazuta devotiune populara in Evul Mediu (mai vie doar in anumite zone geografice) si o lejera modificare a numelui in relatarea evanghelica. In Evanghelia lui Matei si in Evanghelia lui Marcu, intr-adevar, apostolul nu este chemat cu numele de Iuda, ci cu cel de Tadeu, care in cateva manuscrise primeste forma de „Lebbeo”, a carei semnificatie este oricum similara, deoarece „Tadeu” era un apelativ derivat din aramaicul taddajja (= piept), iar „Lebbeo” din „libba”, adica inima. In ambele cazuri s-ar traduce prin „barbat cu inima mare”, adica curajos. Daca curajul a fost o caracteristica a temperamentului sfantului nu putem sti, deoarece evanghelistii folosesc acest apelativ doar pentru a evidentia diferenta dintre Iuda „cu inima mare” si Iuda tradatorul. In foarte putine manuscrise ale Evangheliei lui Matei, Iuda este numit doar „Tadeu Lebbeo”, fara numele original, iar in altele „ Iuda Tadeu Lebbeo”, astfel incat, in comentariile sale facute referitor la Evanvanghelia lui Matei, sfantul Ieronim il supranumeste Iuda Tadeu „Apostolul Trinomic”, adica cu trei nume. In Evanghelia lui Luca, apostolul este numit cu adevaratul sau nume, precizandu-se in schimb ca este „Iuda lui Iacob”. Expresia „al lui Iacob” nu este destul de clara, apostolul putand fi intr-adevar fiul ori fratele acestui Iacob. Specialistii sustin mai degraba a doua varianta, deoarece cel care s-a prezentat ca autor a uneia dintre scrisorile canonice, atribuita apostolului Iuda, foloseste expresia „fratele lui Iacob”. Acest Iacob trebuie sa fi fost o personalitate cunoscuta care se bucura de multa consideratie printre primii crestini, fiind foarte probabil acelasi cu Iacob cel Mic, episcopul Ierusalimului, apostol si el. S-ar putea explica astfel de ce evanghelistii Matei si Marcu, in lista lor de apostoli, i-au pus unul langa celalalt. Acest lucru ar confirma ipoteza ca Iuda si Iacob cel Mic ar fi fiii Mariei lui Cleofa, una din femeile care au fost prezente la rastignire, si ai lui Alfeu, conform traditiei, fratele lui Iosif, devenind astfel verii lui Isus. Eusebiu din Cezarea, in „Istoria Eccleziastica” afirma ca Iuda Tadeu, inainte de intalnirea cu Isus, fusese casatorit, el fiind „mirele” de la Nunta din Cana, in cadrul careia viitorul sau invatator a infaptuit primul miracol transformand apa in vin. Prin intermediul marturiilor a doi urmasi de-ai sfantului Iuda Tadeu, Zoker si Iacob, care au fost anchetati la Roma in prezenta imparatului Domitian, ei s-au declarat a fi tarani asa cum fusese si bunicul lor, si au continuat afirmand ca ferma lor aducea un venit de circa o mie de dinari, care insa se terminau imediat din cauza marilor impozite. Conform acestui ultim document, Iuda Tadeu era asadar un taran, si intr-adevar nu lipsesc in scrisoarea sa referinte la viata de pe campuri, comparandu-i pe maestrii aflati in eroare cu pastorii „care se duc pe ei insisi la pascut”, cu „norii fara apa, care sunt purtati ici colo de vant” si cu „copacii din toamna tarzie, fara fructe, morti de doua ori, descoperiti”. Evangheliile nu ne spun nimic referitor la convertirea lui Iuda Tadeu. Numele lui apare pur si simplu impreuna cu cele ale celorlalti apostoli atunci cand Isus a decis sa-i aleaga. Textele in cauza, asa cum am afirmat anterior, prezinta unele divergente referitoare la nume, nedorindu-se crearea unei confuzii intre Iuda Tadeu si Iuda Iscarioteanul. Ioan, in Evanghelia sa, este unicul care ii citeaza o afirmatie pe care Iuda Tadeu a facut-o in timpul ultimelor discutii dintre Isus si apostoli in Cenacol: „I-a spus Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, de ce te arati noua si nu lumii?”. Conform lui Hophan, un mare biblist de la inceputul secolului al XX-lea, aceasta intrebare a apostolului, singura despre care ne vorbesc Evangheliile, demonstreaza cata ardoare avea fata de misiunea maestrului sau, incat ii cere sa se manifeste nu doar lor, celor doisprezece, ci lumii intregi. Acea ardoare si acea putere sufleteasca i-au dat numele de Tadeu - „cel cu inima mare”. Isus i-a raspuns cu promptitudine discipolului, aratandu-i ca oricine poate sa locuiasca in casa lui Dumnezeu daca il iubeste si asculta cuvintele sale. Si Tadeu, la fel ca si ceilalti discipoli, s-a scandalizat fara indoiala in fata revelatiilor invatatorului lor, care le-a descoperit ca in curand va fi tradat de unul in cei doisprezece. Iar atunci cand lui Petru i-a fost revelata viitoarea tradare, si Tadeu a inceput sa se planga de putina incredere pe care invatatorul o avea in ei. „Scrisoarea sfantului apostol Iuda” Tema iubirii fata de Cristos care realizeaza uniunea si comuniunea oamenilor in Dumnezeu, a fost si tema unei scurte scrisori a acestui apostol, in care ii mustra pe cei care alimentau discordia, persoane pe care el le numeste „nori fara apa, duse ici acolo de vanturi”, „copaci de toamna fara fructe”, „valuri furioase ale marii care spumega propriile marsavii”, „stele ratacitoare”, carora le este rezervat pentru vesnicie intunericul cel mai profund. Misiunea apostolica. Locul de predicare Nu se stie cu precizie locurile unde a predicat apostolul. Dupa afirmatiile lui Nichifor Calist, care scrie in secolul al XIV-lea, Iuda Tadeu ar fi fost misionar in Iudea, Galilea, Samaria si Idumea. Conform informatiilor pe care ni le furnizeaza autorii sirieni, activitatea apostolica a lui Iuda Tadeu s-a transferat la Edessa, in Turcia orientala. Intr-adevar, intr-o carte de imnuri armeana din secolul al XIII-lea, Iuda Tadeu si Bartolomeu sunt numiti „primii nostri iluminatori” (in anul 90 d. C. marele regat al armenilor se intindea pana la Edessa). Un document oficial destul de ciudat aflat in Arhiva din Edessa, pe care Eusebiu din Cezarea il citeaza in „Istoria Ecleziastica”, contine un schimb de scrisori intre Isus Cristos si printul Abgar al V-lea din Edessa: Abgar il roaga sa mearga la el in Edessa pentru a-l vindeca de boala sa; Cristos raspunde ca poate sa-si desfasoare misiunea sa doar in Israel, dar dupa Inaltarea sa va trimite la Edessa pe unul dintre discipolii sai. Mai tarziu, asadar, asa cum aminteste Eusebiu, apostolul Toma ar fi trimis la Abgar unul din cei 72 de discipoli, pe nume Tadeu, numit si cu echivalentul in siriana, Addai. La acest punct, „Doctrina lui Addai”, o dezvoltare ulterioara a legendei, din jurul anului 400, adauga si informatia ca Tadeu- Addai, trimis la Abgar, i-a adus o imagine a lui Cristos intr-un medalion. Cu siguranta scrisoarea nu este autentica si este posibil ca Eusebiu sa-l fi confundat pe apostolul Tadeu, unul din cei doisprezece apostoli (cel care intr-adevar s-a dus la Abgar), cu Addai, unul din cei 72 de discipoli, fondatorul Bisericii din Edessa, deoarece probabil ambii, realmente, au fost la Edessa, iar unele izvoare sustin ca acolo Addai s-ar fi pus in slujba apostolului, dar a fost martirizat cu multi ani inaintea lui Tadeu. In afara de aceasta, traditia afirma ca Iuda Tadeu avea la gat o imagine sculptata a lui Isus Cristos, din devotiune personala fata de Chipul Invatatorului, prin urmare el ar fi, si nu discipolul Tadeu-Addai, adevaratul purtator al medalionului la Abgar. Exista si o alta legenda conform careia Tadeu, dupa activitatea desfasurata printre compatriotii sai, s-ar fi dus in regiunile invecinate cu Palestina, in Arabia, Siria si Mesopotamia. El ar fi fost martirizat la Beirut sau la Aradus in Fenicia. Alti autori greci afirma ca Taeu a murit de moarte naturala, dar marea majoritate a izvoarelor traditiei sustine ca a murit martir impreuna cu Simon Zelotul. Martiriul O scriere relateaza ca Tadeu l-a intalnit pe apostolul Simon Zelotul in Persia, impreuna cu care a evanghelizat acel regat. In ciuda ostilitatii continue a doi vrajitori, Zaroes si Arfaxat, succesele celor doi apostoli au fost incredibile, si in cele aproape 15 luni ei au botezat in Babilonia 60.000 de barbati, fara a numara femeile si copiii, iar in treisprezece ani au strabatut cele 12 provincii ale Imperiului Persan. Ajunsi in orasul Suanir, celor doi apostoli le-a fost poruncit sa aduca jertfe in Templul Soarelui, dar ei au raspuns ca soarele si luna erau doar niste creatii ale lui Dumnezeului pe care ei il vestesc. Au alungat din acei idoli pe demonii care locuiau in ei, si, cu strigate oribile si blesteme, au fugit imediat doua chipuri intunecate si inspaimantatoare. Atunci preotii si poporul s-au aruncat asupra celor doi apostoli si i–au ucis cu pietre si lovituri de bate: datorita acestei traditii, in arta Iuda este reprezentat avand in mana o imensa bata. Ulterior un rege ar fi transportat trupurile sfintilor apostoli in orasul sau, unde ar fi construit o minunata biserica din marmura in forma octagonala, si ar fi asezat relicvele intr-o camera imbracata in aur, intr-un sarcofag de argint. Constructia s-a terminat dupa trei ani si a fost consacrata intr-o prima zi de iulie, adica in ziua mortii apostolilor. In Biserica Apuseana, Tadeu si Simon sunt sarbatoriti in aceeasi zi, la fel ca si Filip si Iacob cel Mic, ca Petru si Paul, din timpuri stravechi. Adevaratul motiv obiectiv al sarbatorii lor in comun poate fi faptul ca au activat si murit impreuna, asa cum afirma legenda. Data pentru sarbatorirea lor este 28 octombrie. Iuda Tadeu este considerat de o veche traditie ca patron al cazurilor disperate si mare taumaturg. Relicvele sfantului sunt conservate in Bazilica „Sfantul Petru”, in centrul absidei al transeptului stang dedicat sfantului Iosif. Este reprezentat cu o bata si o lance, simboluri ale martiriului. Curiozitati: In videojocul cu vampiri „The Masquerade – Redemption”, protagonistul Christof Romuald gaseste si poarta mereu un medalion al sfantului Iuda, patron al cauzelor pierdute, iar tema „speranta dincolo de speranta” insoteste intreaga aventura. In filmul „Intangibilii”, Jimmy Malone are mereu un medalion al sfantului Iuda, patron al cauzelor pierdute („si al politistilor”, adauga Jim). In filmul „Man on fire”, protagonistul (Denzel Washington) primeste de la fetita pe care trebuie sa o ocroteasca (Dakota Fanning) un medalion cu sfantul protector al cauzelor pierdute care il insoteste pana la sfarsit. In filmul „Urmeaza-ti inima”, Florio Ferrante (Ray Liotta), salvator pe ambulanta, are mereu la el un medalion al sfantului Iuda, iar la moartea sa il ofera protagonistului Charlie St. Cloud (Zac Efron), explicandu-i ca reprezinta patronul cauzelor pierdute asa cum parea sa fie o cauza pierduta Charlie, inainte ca inima sa sa se vindece in mod miraculos. In Brazilia, sfantul Iuda este patronul echipei de fotbal Flamengo, care sarbatoreste ziua microbistelor la 28 octombrie (ziua sfantului Iuda). Localitatea „Sfantul Iuda” este un sat imaginar din Trentino, unde se desfasoara actiunea romanului „XY” a lui Sandro Veronesi.