Sfantul Venceslau (907-929)

Sarbatoare: 28 septembrie

Crestinismul a fost introdus in Boemia de catre sfintii Ciril si Metodiu, pe vremea regelui Vratislau; la moartea acestuia, in anul 920, credinta crestina se afla inca la inceputurile ei, si multi principi pastrau inca obiceiurile lor pagane. Chiar familia regala era impartita: mama regelui, Ludmila, impreuna cu fiul mai mare, Venceslau, urmau noua credinta, avand o capela pentru slujbe in interiorul palatului; sotia regelui, Drahomira, si fiul mai mic, Boleslau, erau de partea nobililor care nu imbratisasera crestinismul. Deoarece Venceslau era minor cand tatal sau a murit, potrivit obiceiului, sotia regelui a preluat conducerea in calitate de regenta si a inceput o actiune de combatere a credintei crestine; o parte dintre biserici au fost inchise si preotii misionari trimisi peste hotare. La ordinul Drahomirei, un ostas a strangulat-o pe Ludmila cu marama de pe cap, in timp ce se afla in capela palatului pentru rugaciune. Tot la porunca regentei, Venceslau a fost constrans sa participe la diferite ritualuri pagane, dar in sufletul sau si in ascuns a continuat sa cultive deprinderile invatate de la bunica sa, Ludmila, pe care atat el, cat si o mare parte din popor o cinsteau ca pe o martira. Cand Venceslau a ajuns la varsta de optsprezece ani, a preluat conducerea si a impus punctul de vedere initiat de tatal sau, atat pe taram religios, cat si pe taram politic. I-a rechemat pe misionarii si preotii exilati, a incurajat construirea de biserici si manastiri, a recunoscut suzeranitatea imparatului german, pentru a evita ocuparea si distrugerea tarii de catre un vecin mult mai puternic. Fara a-si neglija datoriile de conducator, ducea o viata de rugaciune si fapte de milostenie care i-au atras admiratia si dragostea poporului sau. A iertat-o pe mama pentru uciderea bunicii sale si a cautat sa traiasca in relatii bune cu ea si cu fratele sau Boleslau. Dar Drahomira, femeie intriganta, i-a atras de partea ei pe nobilii ostili crestinismului si, impreuna, au cultivat sistematic rivalitatea lui Boleslau fata de fratele sau rege, ajungand a-l determina sa doreasca si chiar sa puna la cale asasinarea lui Venceslau. Cu acest gand, il invita la castelul sau, inchinat sfintilor Cosma si Damian, sa participe la sarbatorirea lor in ziua de 27 septembrie din anul 929. A doua zi, 28 septembrie, pe cand Venceslau iesea din castel pentru a merge la Sfanta Liturghie, este lovit de o sageata; evlaviosul rege reuseste sa scoata fierul ucigas, pune mana pe spada proprie, dar, spre uimirea lui, il vede in fata pe Boleslau, in mijlocul unui grup de servitori; lasa sabia jos si spune: "As putea sa te ucid, dar mana unui slujitor al lui Dumnezeu nu trebuie sa fie patata de sange fratricid". Servitorii fratelui mai mic au sarit asupra lui si l-au omorat. Acest principe crestin tinea atat de mult la datoriile sale de crestin, incat, odata, a ajuns cu intarziere la o importanta adunare convocata la Worms de catre imparatul Otto, deoarece a voit sa participe mai intai la Sfanta Liturghie. Adeseori a fost vazut imbracat in haine umile, cu picioarele goale, participand in rand cu ceilalti credinciosi la procesiunile de pocainta. Desi purta coroana de rege, considera ca este o mare onoare pentru el sa lucreze la pregatirea painii si a vinului necesare la celebrarea Sfintei Liturghii. A fost considerat drept un rege slab si fricos pentru ca a cautat sa faca alianta cu vecinii puternici, dar insusi fratele sau, Boleslau, care i-a urmat la conducere dupa ce l-a asasinat, a fost nevoit sa-si schimbe parerea si sa urmeze aceeasi linie politica realista. Boleslau a recunoscut ca l-a judecat gresit pe fratele sau, cand a vazut cum din zi in zi poporul il cinstea tot mai mult ca pe un adevarat sfant, si la mormantul lui se petreceau fapte minunate, ce confirmau trecerea de care se bucura in fata lui Dumnezeu. Sfantul Venceslau este cinstit ca primul sfant al popoarelor slave si, in anul 1929, la o mie de ani de la moartea lui, au avut loc manifestari solemne. Preluare si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti