Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

30 Aprilie - Sf. Pius V

30 Aprilie - Sf. Pius V

Sfântul Pius al V-lea (1504-1572)---Papa
Sarbatoare: 30 aprilie

În ziua de 7 octombrie 1571, armatele crestine scufundau în apele marii, la Lepanto, puternica si pâna atunci nebiruita flota a turcilor. Din acea zi a început decaderea imperiului otoman. Pius al V-lea este numit Papa victoriei de la Lepanto, nu pentru ca ar fi fost un razboinic, ci pentru ca datorita autoritatii si prestigiului sau personal a reusit sa potoleasca neîntelegerile dintre statele europene si sa le uneasca într-o "sfânta alianta" care sa se opuna înaintarii amenintatoare a fortelor turcesti. În ziua de 7 octombrie 1571, spre seara, Papa Pius al V-lea da ordin sa se traga toate clopotele din Roma si invita pe credinciosi sa aduca multumire lui Dumnezeu pentru victoria obtinuta. Pe atunci nu existau mijloacele de comunicare rapida pe care le avem noi astazi, si Papa, dupa ce petrecuse toata ziua rugându-se Rozariul Maicii Domnului, a avut, pentru o fractiune de secunda, viziunea sfârsitului triumfal al luptei.
Înainte de a fi ales Papa, în anul 1566, Pius al V-lea se numea Michele Ghisleri. El s-a nascut în 1504, în localitatea Bosco Merengo, din Italia; la vârsta de 14 ani a intrat în manastirea calugarilor dominicani si dupa pregatirea cuvenita a fost sfintit preot. Dovedind calitati cu totul exceptionale, strabate pe rând toate treptele ierarhice: profesor, staret de manastire, superior provincial, inchizitor la Como si Bergamo, Episcop, Cardinal, mare inchizitor, Episcop de Mondori si apoi Papa. Titlul de inchizitor poate sa îl faca antipatic în ochii omului de astazi, dar trebuie tinut cont de faptul ca procurorii acelor timpuri se numeau inchizitori si erau alesi de obicei, din rândul clerului. Într-adevar, Pius al V-lea a fost un Papa incomod, asa cum sunt toti acei care vor sa reformeze moravurile decazute ale unei societati; dar este un titlul de mare cinste pentru el, acela de a fi stârpit simonia si nepotismul din Curia Romana.
Pius al V-lea a avut si misiunea enorm de grea de a duce la îndeplinire hotarârile Sinodului Ecumenic Tridentin (sinod tinut în orasul Trento, din nordul Italiei, între anii 1545-1563, cu scopul de a promova o reforma autentica a Bisericii); astfel a restaurat obligatia rezidentei pentru Episcopi, clauzura pentru calugari, celibatul si sfintenia vietii pentru preoti, vizitele pastorale ale Episcopilor, dezvoltarea misiunilor, corectarea cartilor liturgice, cenzura publicatiilor privitoare la credinta si moravuri. Disciplina aspra pe care Sfântul Pontif o cerea de la toti membrii Bisericii a fost si norma permanenta a vietii sale personale. Mai întâi ca Episcop si Cardinal, apoi în calitate de Papa, a trait viata ascetica a unui calugar cersetor. Foarte apropiat de cei mici, cu dragoste de parinte fata de lumea simpla, a aratat o severitate de neclintit fata de cei care loveau în unitatea Bisericii; astfel, nu a ezitat sa o excomunice pe regina Angliei, Elisabeta I (1558-1603) si sa decreteze destituirea ei, desi era constient de urmarile tragice pe care gestul sau avea sa le abata asupra credinciosilor catolici englezi.
Pius al V-lea moare la 1 mai 1572, la vârsta de 68 de ani. Crestinatatea a plâns pe un pastor mare si sfânt. Mormântul, chiar îndata dupa moarte, a fost venerat cu pietate. În 1712, Pius al V-lea a fost declarat în mod oficial Sfânt si sarbatoarea i-a fost fixata la 5 mai. Noul calendar îl comemoreaza în ziua de 30 aprilie.
* * *
Pius este un supranume atributi de romani împaratilor si persoanelor care dovedeau un respect deosebit si o afectiune vie fata de zei si de religie; respectul si afectiunea se îndreptatu si spre persoanele sau lucrurile care au o strânsa legatura cu divinitatea, în primul rând parintii - de aici pietatea filiala - si apoi fiinta umana în general, privita ca opera suprema a lui Dumnezeu. Pietatea autentica imprima o nota de bunatate si delicatete. Crestinii au reluat acest nume, cu gândul de a le reaminti datoria de respect si iubire fata de Tatal ceresc. Conform obiceiului din vechime, doisprezece Papi, la alegerea lor, si-au luat supranumele de Pius: între acestia trei sunt înscrisi în catalogul sfintilor: Pius I (+155) la 11 iulie; Pius al V-lea (1501-1572) la 30 aprilie; si Pius al X-lea (1935-1914) la 21 august. Pius al V-lea ne-a reamintit ca adevarata pietate se dovedeste nu numai prin efuziuni delicate ale inimii, dar si în energia de a îndeparta ceea ce umbreste sfintenia si bunatatea lui Dumnezeu. Sanatatea individuala si sociala au trebuinta nu numai de hrana pregatita si oferita de mâini delicate, dar si de bisturiul mânuit cu energie si cu dragoste. Aceasta a fost misiunea Sf. Pius al V-lea.
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti