Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

30 Ianuarie - Sf. Martina

30 Ianuarie - Sf. Martina

Sf. Martina --- martira (??-c.228)
Sarbatoare: 30 ianuarie 


             Istoria acestei tinere sfinte începe în sens contrar, de la mormântul sau, la 1400 de ani dupa martiriul sau, când în anul 1634 foarte activul Urban al VIII-lea, angajat pe plan spiritual în contrareforma catolica, iar pe cel material în restaurarea celebrelor biserici romane, descoperind ramasitele pamântesti ale martirei, a repropus romanilor devotiunea fata de sfânta Martina, fixându-i celebrarea la 30 ianuarie. A compus el însusi elogiul, prin imnul: Martinae celebri plaudite nominu, Cives Romulei, plaudite gloriae, care invita la cinstirea sfintei în viata neprihanita, în caritatea exemplara si în marturia curajoasa data, prin martiriu, pentru Cristos.
Cine era de fapt sfânta Martina, care iesea în mod surprinzator si preponderent la iveala în devotiunea populara, în asa fel încât a fost considerata ca una dintre patroanele Romei dupa atâtea secole de uitare? Datele istorice sunt putine. Cea mai veche merge pâna în secolul al VI-lea, când papa Onoriu i-a dedicat o biserica în Forul Roman. Dupa cinci sute ani, terminându-se sapaturile în aceasta biserica, s-au gasit, într-adevar, mormintele a trei martiri. Sarbatoarea sfintei era celebrata deja în secolul al VIII-lea. Nimic altceva nu se cunoaste, fapt pentru care e necesar sa luam alte date dintr-o Passio legendara. Dupa aceasta povestire, sfânta Martina era o diaconesa, fiica unui nobil roman. Arestata pentru deschisa sa profesiune de credinta, este dusa la tribunalul împaratului Alexandru Sever (222-235). Acest principe semioriental, deschis fata de toate curiozitatile, pâna la a-l include pe Cristos printre zeii venerati în familia imperiala, a fost extrem de tolerant fata de crestini, iar guvernarea sa este caracterizata de o rodnica paranteza de destindere în raport cu Biserica; în acea perioada Biserica s-a bucurat de o mare extindere misionara.
Totul este ignorat de autorul acelei Passio, care se lungeste în enumerarea torturilor îngrozitoare pricinuite sfintei de catre împarat. Martina, fiind târâta în fata statuii lui Apollo, a facut-o sa se sfarâme în bucati, provocând imediat un cutremur care a distrus templul si a ucis preotii zeului.
Minunea s-a repetat cu statuia si cu templul Artemis. Toate acestea ar fi trebuit sa-i faca pe persecutorii sai sa reflecteze; dimpotriva, mai încapatânati ca niciodata, au chinuit în mod crunt trupul tinerei supunând-o la cele mai îngrozitoare chinuri, din care a iesit mereu nevatamata. Sabia a fost aceea care a pus capat atâtor suferinte, taind capul martirei, al carei sânge a curs pentru a înroura terenul fertil al Bisericii romane.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa si Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei
Aducem multumiri speciale pentru disponibilitatea acestui text www.arcb.ro