Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

5 Octombrie - Sf. Placid

5 Octombrie - Sf. Placid

Sfântul Placid si însotitorii sai, martiri (515-541?)
Sarbatoare: 5 octombrie

Viata Sfântului Placid este strâns legata de începuturile renumitului ordin calugaresc al benedictinilor. Benedict, tânar patrician din vechea familie romana Anicia, la vârsta de douazeci de ani se retrage în singuratatea de la Subiaco, la 60 km sud-est de Roma. Cu patru veacuri în urma, împaratul Nero îsi construise aici o vila somptuoasa, pe terenul numit Sublaqueum, deoarece se afla la picioarele unui podis pe care amenajase un splendid lac artificial. Când fiul Aniciilor a venit aici, nu mai ramasesera decât ruine si vagauni întunecate printre stânci. Pe aceste locuri parasite, Benedict ridica, împreuna cu alti tineri fascinati de idealul sau: "Ora et labora" - "Roaga-te si munceste", primele asezaminte benedictine, care devin focare de pietate si cultura. Pe drumul pe care altadata se îndrepta Nero, cu alaiul curtenilor sai, acum îsi poarta pasii tinerii dornici de a se smulge din viata usurateca a Romei, sau nobilii patricieni care voiau sa-si încredinteze copiii lor conducerii luminate a lui Benedict si a fratilor sai. Într-o zi din anul 522 a venit si prefectul Romei, Tertullus, aducându-l pe fiul sau Placid, în vârsta de sapte ani; el fusese îndemnat de exemplul prietenului sau Equitiu, care facuse acelasi lucru cu fiul sau Maur, devenit Sfântul Maur, amintit de Martirologiul Roman la 15 ianuarie.
Despre Sfintii Placid si Maur se istoriseste în "Viata Sfântului Benedict", scrisa de Sf. Grigore cel Mare, un fapt ce ilustreaza sfintenia marelui patriarh al monahismului occidental, precum si puterea ascultarii neconditionate. În timp ce abatele Benedict era cufundat în rugaciune, a observat, ca pe un ecran de televiziune, cum copilul Placid s-a dus sa ia apa din lacul apropiat si, nefiind atent, a cazut în valuri. Imediat l-a chemat pe fratele Maur si i-a spus: "Fratiorul meu Maur, fugi repede caci calugarasul nostru s-a dus la lac si a cazut în apa". Maur nu a stat pe gânduri nici o clipa; a alergat pe malul apei, a trecut mai departe si prinzându-l pe Placid de parul capului, l-a adus pe uscat. Numai atunci si-a dat seama ca umblase pe apa ca si pe un drum batut, asemenea Sfântului Petru pe lacul Tiberiadei. Plin de uimire, a istorisit Sfântului Benedict ce se întâmplase; acesta a spus ca miracolul se datoreaza meritelor lui Maur, dar ucenicul era convins de contrariul; însusi Placid a confirmat parerea lui, declarând ca el s-a prins de mantia abatelui: "...si mi se iparea ca el ma tragea din apa".
Este cunoscut faptul cum Sfântul Benedict a trebuit sa paraseasca tinutul Subiaco, si împreuna cu ucenicii sai credinciosi s-a îndreptat spre sud, catre orasul Napoli, alegându-si locuinta definitiva pe stâncile muntelui Cassino. De aici, el l-a trimis pe Placid în Sicilia, pentru a întemeia o noua manastire pe locul donat de catre tatal tânarului monah. Patru ani de zile a lucrat la zidirea noului asezamânt, fiind în acelasi timp icoana vie a unui adevarat benedictin: cu sufletul total dezlipit de bunurile trecatoare, muncea mult, se ruga cu fervoare, nu consuma vin, dormea putin, si îi ajuta pe toti. În jurul lui Placid s-a adunat un mare numar de tineri din cele mai bune familii din împrejurimi si s-au daruit vietii calugaresti.
Cu prilejul inaugurarii si sfintirii de catre Episcopul din Messina a noului asezamânt, au venit din Roma fratii si sora lui Placid: Eutichie, Victorin si Flavia. Dupa ceremonia solemna a sfintirii, o expeditie de corsari mauri din nordul Africii au debarcat pe insula si au atacat manastirea, pe când calugarii se aflau la slujba de la miezul noptii. Au fost cu totii arestati, pusi în lanturi si dusi în fata sefului expeditiei; împreuna cu ei au fost luati fratii si sora lui Placid. La refuzul lor de a se lepada de Cristos, au fost chinuiti în chip îngrozitor si în ziua de 5 octombrie, probabil a anului 541, au fost executati prin decapitare. Placid abia împlinise douazeci si cinci de ani. El este considerat întâiul martir - protomartirul ordinului benedictin, si împreuna cu sora, fratii si calugarii supusi lui, sunt amintiti în ziua de 5 octombrie.
* * *
Placid este un nume necunoscut în onomastica moderna; el era folosit însa atât la vechii romani cât si în antichitatea crestina, având si forme feminine: Placida, Placidia, Placidina. Provine din adjectivul latin: placidus, placida, placidum = blând, linistit, binevoitor, favorabil. Prin întelesul sau, acest nume exprima o însusire necesara oricarui crestin care doreste sa se bucure de linistea sufletului. "Învatati de la mine, ca sunt blând si smerit cu inima, si veti afla liniste sufletelor voastre" (Matei 11,29). În limba româna se întâlnesc formele Blându sau Blânda, ca nume de familie. Curajul, martiriul si tineretea Sfântului Placid sunt în masura sa reînnoiasca preferinta pentru acest nume.
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti