Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

5 septembrie - Sf. Laurentiu Iustiniani

5 septembrie - Sf. Laurentiu Iustiniani

Sfantul Laurentiu Iustiniani (1-07-1381—08-01-1456)

Sarbatoare: 5 septembrie

                   Laurentiu Iustiniani, abatele manastirii Sfintul Gheorghe de linga Venetia, in anul 1433 a fost numit episcop de Venetia, desi de mai multe ori a refuzat aceasta demnitate, considerandu-se ca este lipsit de calitatile si energia necesara pastorului unei dieceze. Totusi, prin exemplul, rugaciunile si sacrificiile sale, a transformat radical clerul decazut si viata crestineasca a intregii dieceze ; ca recompensa, papa Nicolae al V-lea i-a acordat titlul de «Patriarh». Dogele Venetiei spunea ca singurul om cu care ar fi dispus sa-si schimbe sufletul era Laurentiu Iustiniani. La rindul sau, primul patriarh al orasului lagunelor spunea ca activitatea de doge este o joaca in comparatie cu aceea a episcopului, tinind seama de raspunderea lui pentru mintuirea sufletelor. Laurentiu s-a nascut in anul 1381, ca fiu al unei familii nobile din Venetia, familia Iustiniani. Quirina, mama lui, a ramas vaduva la virsta de 25 de ani, urmind sa se ingrijeasca de cresterea a cinci copii si administrarea unei case .mari, cu multi servitori si multe obligatii. Ingrijorata de sanatatea subreda a lui Laurentiu, era preocupata de aranjarea unei casatorii convenabile, cind, spre uimirea ei, copilul drag paraseste castelul si se refugiaza in manastirea Sfintul Gheorghe. Un prieten al sau s-a dus la manastire cu gindul de a-1 convinge sa se intoarca in familie, dar in loc de a-1 scoate pe Laurentiu din manastire s-a hotarit sa ramina si el acolo. Fiul nobilei familii lustiniani, imbracat in smerita rasa de calugar, mergea din poarta in poarta cersind mila crestinilor. Mama, dealtfel femeie evlavioasa, suferea mult la gindul ca oamenii ar putea recunoaste pe fiul sau sub hainele umilului cersetor si atunci trimitea pe servitori sa-i umple cu piine desaga spre a se intoarce mai repede la manastire. Cind Laurentiu a inteles motivul acestei marinimii nu a mai primit de la servitorii casei parintesti decit doua piini. Fratele care il insotea ar fi voit sa evite portile de la care stiau ca nu primesc decat insulte, dar Laurentiu era categoric : «Nu am renuntat la lume numai in vorbe. Sa mergem sa primim dispretul ce-l are fata de noi». Dupa ce a fost ales superior general al Ordinului sau si apoi Episcop de Venetia, nu si-a schimbat felul de viata, nici chiar imbracamintea. Vizita el insusi pe saracii orasului, impartind alimente si imbracaminte, nu insa si bani, ca nu cumva sa fie folositi in alte scopuri. Nu avea darul oratoriei, dar din aceasta cauza nu era intristat, deoarece avea posibilitatea sa suplineasca lipsa prin scris ; pentru indrumarea clerului si a credinciosilor a trimis multe scrisori pastorale si brosuri, in care expunea rodul meditatiilor sale, folosind expresii simple si cuprinzatoare : «Cine nu se foloseste, cat mai mult ii este cu putinta, de invatatura si harul Domnului dovedeste ca nu-1 pretuieste» ; «Un adevarat credincios al Domnului se fereste si de greselile mici, pentru ca dragostea lui sa nu se raceasca» si «Trebuie sa evitam afacerile prea complicate - in treburile prea complicate se afla totdeauna si coada diavolului». Deoarece toata viata si-a impus renuntari si pocainte aspre, cind era batrin si bolnav, cei din jur au voit sa-i inlocuiasca salteaua de paie cu una de puf, dar el le-a spus : «Cristos a murit pe cruce si eu sa mor pe o saltea de puf ?» Pe patul sau aspru a murit in ziua de 8 ianuarie 1455, exprimindu-si dorinta sa fie inmormintat in vechiul cimitir al manastirii; locuitorii Venetiei i-au facut insa o inmormintare triumfala, exprimindu-si recunostinta fata de acela care timp de douazeci si doi de ani le-a fost pastor sufletesc, invatator intelept si parinte plin de dragoste. Papa Alexandru al VIII-lea (1689—1691) l-a ridicat Ia cinstea sfintelor altare iar «Martirologiul Roman i-a fixat comemorarea la 5 septembrie, ziua in care a inceput activitatea de episcop al diecezei de Venetia. Preluare si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti