Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

8 septembrie - Sf. Toma de Vilanova

8 septembrie - Sf. Toma de Vilanova

Sfantul Toma de Villanova episcop (1486-1555)

Sarbatoare: 8 septembrie

                 Numit "Sfantul Bernard al Spaniei", pentru scrierile sale despre Maica Domnului, despre iubirea divina si despre probleme pastorale, Sfantul Toma de Villanova este una dintre figurile cele mai reprezentative ale secolului sau. S-a nascut la Fuenllana, in 1486, dar, indata dupa nastere, a fost dus la Villanova, unde familia isi avea domiciliul. Inca din copilarie a dovedit o mare dragoste fata de saraci, lipsindu-se de tot pentru a le veni in ajutor. Se povesteste ca, intr-o zi, fiind singur acasa, a decimat cotetul de gaini si le-a dat saracilor impreuna cu obisnuitul pumn de faina. Dupa ce si-a dobandit o vasta formatie culturala, in 1516, a cerut sa fie primit intre calugarii augustinieni, iar dupa doi ani, a fost sfintit preot. Impotriva vointei sale, a fost ales superior al manastirii si a indeplinit aceasta insarcinare pana in anul 1544, cand insusi imparatul Carol al V-lea l-a propus pentru scaunul episcopal din Valencia. A intrat in Valencia la 1 ianuarie 1545, fiind imbracat in haine atat de simple, incat s-a crezut ca este un simplu paroh de tara venit sa asiste la inscaunarea episcopului. Ca episcop, si-a alcatuit un program de lucru inspirat din "idealul Bunului Pastor, invataturile Sfantului Pavel si exemplele marilor episcopi ai antichitatii crestine, indeosebi Augustin, Ambrozie si Grigore cel Mare, din ale caror scrieri se hranea zilnic". In acelasi an, a inceput vizita pastorala a parohiilor diecezei. Pentru a nu intrerupe aceasta activitate pastorala, nu a voit sa-si paraseasca dieceza nici chiar pentru a se duce sa participe la deschiderea Conciliului din Trento, cerand si primind dispensa de la Sfantul Parinte Papa. A organizat diferite forme de asistenta sociala, indeosebi pentru a usura suferintele si a veni in ajutorul unor fiinte nevinovate, cum erau copiii parasiti indata dupa nastere: in palatul episcopal a creat un adevarat orfelinat, inzestrat cu mijloacele cele mai potrivite pentru protejarea vietii copiilor. A ajuns pana acolo incat si-a dat chiar patul propriu, neavand in acel moment altceva de dat. Intr-o imprejurare asemanatoare, asemenea Sfantului Petru, l-a vindecat pe un olog caruia nu avea de unde sa-i dea nimic (celebrul pictor Murillo a pictat aceasta scena). Inconjurat de dragostea saracilor sai, a murit in ziua de 8 septembrie 1555, fara sa fi iesit din propria dieceza nici macar pentru a merge sa o viziteze pe mama lui. Alexandru al VII-lea l-a trecut in catalogul sfintilor la 1 noiembrie 1658 si i-a dedicat parohia "Castel Gandolfo", din apropierea locuintei de vara a papilor. Ca rod al activitatii sale pastorale au ramas sase volume de scrieri care cuprind predicile sale si norme de viata crestina, dictate cu exemplul vietii sale mai mult decat cu cuvantul, dupa cuvantul sfintei Evanghelii, care spune despre Isus ca mai intai a aratat cu fapta si apoi a inceput sa invete: "coepit facere ei docere". Preluare si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti 1982.