Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

Fericita Antonia Mesina

Fericita Antonia Mesina

 

FERICITA ANTONIA MESINA, fecioară şi martiră

(Orgosuolo, Nuoro, 21 iunie 1919 - 17 mai 1935)

 

Antonia, al doilea copil din cei 10 ai lui Agostino Mesina şi Grazia Rubanu, s-a născut la 21 iunie 1919 la Orgosolo, un orăşel din provincia şi dieceza de Nuoro, situat pe dealurile din Barbagia, la nord de munţii Gennargentu. A fost botezată în vechea parohie Sf. Petru la 30 iunie 1919 şi a primit Sf. Mir în luna noiembrie 1920, la abia 17 luni de viaţă. La 7 ani a primit Prima Sfântă Împărtăşanie.

De întreţinerea familiei se ocupa tatăl ei care lucra ca paznic al terenurilor comunale. Ţinând cont de acele timpuri, această slujbă era pentru ei un adevărat noroc, deoarece principalele resurse ale locuitorilor din Orgosolo proveneau din păstorit şi doar în mică parte din agricultură.

Avea un temperament energic, dar era foarte ascultătoare şi ajuta la treburile casei. Era dedicată nevoilor familiale şi se comporta cu un deosebit respect cu toţi cei din jurul ei. Tocmai din cauza acestor treburi din gospodărie, din 1931 nu a mai participat cu regularitate la întâlnirile Tineretului Feminin al Acţiunii Catolice, din care făcea parte încă din anul 1929 în calitate de „veniamină” (în grupa copiilor, între 6-12 ani). Dar frecventarea acestui grup parohial şi-a pus pecetea asupra vieţii sale: dacă la început nu era foarte pioasă, treptat s-a remarcat prin atitudinea sa activă în timpul celebrărilor religioase.

În 1935, mama sa a născut doi gemeni. Din dorinţa de a o ajuta, Antonia a început să doarmă lângă patul mamei pentru a-i fi aproape în timpul nopţii atunci când micuţii săi frăţiori trebuiau îngrijiţi. În afară de treburile zilnice, nu neglija rugăciunea, în special recitarea rozariului şi participarea la Sf. Liturghie în „Vinerea întâi din lună”.

A reintrat în grupul parohial al Acţiunii Catolice în 1934, exact atunci când a fost iniţiată în Italia „cruciada curăţiei” de fondatoarea şi prima preşedintă a Tineretului Feminin, Armida Barelli (declarată venerabilă în 2007).

În acea serie de întâlniri şi conferinţe a cunoscut istoria Mariei Goretti, ucisă pentru că s-a opus unui atac violent împotriva fecioriei sale (canonizată în 1950). Antonia i-a citit biografia şi se spune că a afirmat că într-o asemenea situaţie şi ea s-ar fi comportat la fel.

Caracterul său a devenit mai rezervat şi ferm, tipic pentru personalitatea femeilor din Barbagia, şi a evitat tot ceea putea să-i umbrească onoarea şi modestia.

Nu a fost de acord să se îmbrace cu hainele tradiţionale de domnişoară ce vrea să se căsătorească sau cu cea de mireasă a mamei sale la sărbătorile tradiţionale din orăşelul său, sau la Solemnitatea Trupul Domnului şi Adormirea Maicii Domnului. Au rămas doar câteva fotografii din 1934 ce o prezintă într-un costum tradiţional, în urma insistenţelor tatălui său.

La 17 mai 1935, după ce a primit Sf. Împărtăşanie în biserica parohială Sf. Petru, Antonia a mers pe câmpurile din apropiere pentru a aduna lemnele necesare pentru a coace pâinea. Nu dorea să meargă singură, de aceea a insistat să fie însoţită de o prietenă de familie, Anedda Castagna, în vârstă de 13 ani.

Cele două fete au ajuns în apropiere de localitatea Ovadduthai şi au început să strângă lemne, la mică distanţă una de cealaltă. După câteva ore, Annedda a auzit un strigăt puternic din partea Antoniei care cerea ajutor. S-a îndreptat către ea şi a văzut că prietena sa era atacată de un tânăr din localitatea lor, care ulterior a fost identificat în persoana lui Giovanni Ignazio Catgiu, pe care îl întâlniseră cu puţin timp înainte de-a lungul drumului.

Annedda, răvăşită, a fugit imediat spre localitate şi a fost imediat însoţită de carabinieri pentru a stabili ceea ce s-a întâmplat. Au început imediat căutările. Trupul Antoniei a fost găsit dimineaţa târziu, desfigurat şi acoperit de sânge. Autopsia a identificat 74 de răni, dar nicio urmă de violare a corpului. În ziua următoare, întreaga popoulaţie din Orgosolo a participat la înmormântarea solemnă. Peste o lună Antonia urma să împlinească 16 ani.

Pe durata procesului penal desfăşurat la Tribunalul din Sassari, Annedda Castagna a fost chemată în calitate de unică martoră oculară la cele întâmplate. Ignazio Catgiu, după o primă mărturisire, s-a declarat mereu incocent.

Din documentele procesului rezultă că acuzatul a târât-o pe Antonia, ce trăia încă, într-o zonă cu tufişuri, dar ea s-a opus cu determinare tentativei de viol, iar pentru câteva momente a reuşit chiar să scape de atacatorul ei. Din păcate, Ignazio Catgiu a ajuns-o din urmă şi a ucis-o cu lovituri de piatră pentru a nu putea spune nimic despre cele întâmplate. A fost condamnat la moarte la 27 aprilie 1937 şi a fost executat prin împuşcare la 4 august în acelaşi an. Înainte de a muri, condamnatul s-a spovedit şi a primit Sf. Împărtăşanie.

La 5 octombrie 1935, Armida Barelli a prezentat papei Pius al XI-lea „prima floare tăiată din Tineretul Feminin al Acţiunii Catolice Italiene, primul crin tăiat prin martiriu, tânăra de 16 ani Antonia Mesina din Orgosolo, educată la şcoala Mariei Goretti”.

Mult timp după aceea, la 22 septembrie 1978, papa Ioan Paul I, a semnat „nihil obstat” pentru începerea cauzei de beatificare şi canonizare a Antoniei în vederea anchetării martiriului său pentru apărarea castităţii ca mărturie a credinţei.

Procesul a început la 17 aprilie 1979, în dieceza de Nuoro, şi s-a încheiat la 11 martie 1985. Mărturia Anneddei, a rudelor sale, ale prietenelor şi apropiaţilor au fost determinante. La 7 martie 1986 a fost emis decretul de convalidare juridică a actelor procesului. Documentul „Positio super martyrio” a fost finalizat în acelaşi an.

La 13 ianuarie 1987, teologii consultanţi din Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor s-au pronunţat în favoarea recunoaşterii martiriului. Părerea lor pozitivă a fost confirmată de cardinalii şi episcopii membri ai aceleiaşi Congregaţii la 17 martie 1987.

La 8 mai 1987, sfântul papă Ioan Paul al II-lea a autorizat promulgarea decretului prin care Antonia Mesina era recunoscută ca martiră. Acelaşi papă a prezidat ceremonia de beatificare la Roma, la 4 octombrie 1987.

Osemintele fericitei Antonia, înmormântate iniţial în cimitirul din Orgosolo, au fost mutate într-un sarcofag de granit din biserica parohială San Salvatore. Din 1984 osemintele Antoniei au fost îmbrăcate într-o rochie de mireasă din Orgosolo, în cripta de sub biserică, în apropierea casei în care s-a născut.

Memoria sa este celebrată la 17 mai, ziua martiriului său.