Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

Germain Cousin

Germain Cousin

SFÂNTA GERMANA COUSIN, fecioară
(15 iunie 1570, Pibrac – 15 iunie 1601)


Viaţa nu a fost deloc blândă cu ea, dimpotrivă, poate fi considerată o listă nesfârşită de suferinţe şi neînţelegeri capabile să demoralizeze pe oricine. O malformaţie congenitală îi blochează braţul, iar o scrofuloză îi deformează faţa cu răni şi umflături. La câteva zile de la naştere, îi moare mama şi rămâne cu un tată ce nu o iubeşte şi o mamă vitregă ce o urăşte, tratând-o ca pe o leproasă.

Pentru o fetiţă atât de nefericită nu se întrezărea niciun viitor şi nici măcar nu se lua în considerare ipoteza unei căsătorii, prin urmare, pe lângă faptul că nu a fost trimisă la şcoală, nu a fost învăţată să se descurce nici măcar cu treburile casnice. I se permitea doar să meargă la păşunat oile, fiindcă aşa puţin puteau să o vadă, considerând-o o persoană de care se ruşinau.

Turma şi păşunile au devenit astfel întregul său univers şi raţiunea de a exista. Sau poate nu, fiindcă, în pofida aparenţelor, acea copilă este inteligentă şi învaţă cu uşurinţă. Se îndrăgosteşte de Dumnezeu şi de Sf. Fecioară, „înmagazinând” puţinele cunoştinţe la care are acces, atunci când, lăsându-şi turma de oi, se furişează în biserică pentru a participa la Sf. Liturghie sau la catehism. La întoarcerea sa, nu numai că oile sale nu s-au împrăştiat, ci i se adună în jur o mică „turmă” de copii, analfabeţi ca şi ea, cărora reuşeşte să le transmită ceea ce a prins rădăcini în inima sa. Este vorba mai mult de un catehism de „mărturii”, decât de noţiuni, şi tocmai din acest motiv este mai eficient, considerând roadele aduse în acei copii care altfel ar fi rămas singuri, murdari, ignoranţi şi bătăuşi. Sunt mereu înfometaţi, aşa că ea le aduce pâine de acasă, renunţând chiar şi la porţia sa, pentru a-i ajuta cât de puţin.

Odată, tatăl ei, intrând la bănuieli, îi controlează şorţul pentru a vedea dacă ascunde pâine, dar îl găseşte plin de flori parfumate în plină iarnă. Ceilalţi păstori de pe păşuni o văd uneori pe „colega” lor că reuşeşte, asemenea lui Moise, să treacă printr-un torent ieşit din albie, sau să traverseze un râu fără să se ude. Sunt „minuni” cotidiene, de o simplitate cu totul deosebită, care se potrivesc în mod perfect cu caracterul umil şi modest al acelei fete respinse de toţi, tratată ca o „bigotă” şi insultată pentru „viciul” de a merge prea des la biserică.

Ea, săracă în toate, este bogată în răbdare şi suportare, în umilinţă şi credinţă crescută în tăcere. Astfel că nimeni nu-şi dă seama atunci când moare, la 15 iunie 1601. Îi găsesc cadavrul după câteva zile, în culcuşul său de la stână, fiindcă nu îi dăduseră niciodată un pat, aşa cum ar merita fiecare om. O înmormântează în biserică în prezenţa unei mulţimi de oameni, iar patruzeci de ani mai târziu, după ce o dezgroapă îi găsesc trupul intact. Nu se ştie exact numărul minunilor săvârşite la acel mormânt.

Papa Pius al IX-lea o ridică oficial la cinstea altarelor în 1867, iar astăzi Sf. Germana Cousin este patroana păstorilor, a tăbăcarilor şi, mai recent, a „tinerilor aflaţi în situaţii de risc”. Aceştia din urmă sunt atât de numeroşi în zilele noastre, încât aveau într-adevăr nevoie de încă o protectoare.