Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

Despre Novene & Istoric

Novena – O novena (din latinul novem, noua) este in Biserica catolica romana o devotiune privata sau publica de noua zile, destinata pentru a obtine haruri stabilite. In timp ce octava are un caracter vesel si mai festiv, novena combina intristarea si speranta, este marcata de suspin si de rugaciune. „Cifra noua in Sfanta Scriptura marcheaza suferinta si tristetea” (Sfantul Ieronim, referindu-se la Ez VII, 24; -P.L., XXV, 238, cf. XXV, 1473). Novena este permisa, precum si recomandata de autoritatea bisericeasca, dar nu si-a gasit intotdeauna locul sau exact in liturgia Bisericii. Ea nu a incetat de loc sa fie din ce in ce mai apreciata si folosita de credinciosi. Se pot distinge patru feluri de novene: novene de doliu, de pregatire, de rugaciune si novenele pentru indulgente, desi o astfel de distinctie nu este exclusiva.

Cum se face o novena ?
Exista mai multe feluri de novena pe care le-am putea imparti in trei categorii:
*novena mare
*novena de cerere
*novena mica

Novena mare
Novena mare este in general folosita atunci cand cererea este vitala si se cauta a se obtine un har in mod urgent si primordial. Ea consta intr-o implicare completa a persoanei in aceasta novena. In prima zi a novenei, persoana care se angajeaza in aceasta actiune va merge sa se spovedeasca. In fiecare zi a novenei, ea ma merge la sfanta liturghie si se va impartasi cerand Domnului nostru Isus Cristos sa-i asculte cererea. De asemenea, in fiecare zi ea va recita invocatia si rugaciunea catre Sfant, dar si litania in cinstea Divinei Providente. Este de dorit de asemenea sa se recite o decada de rozariu (1 Tatal Nostru si 10 Bucura-te Marie).
Este ceva frecvent ca la acest fel de novena, persoana care face novena, sa se angajeze in cursul acestei novene, sa faca un act de multumire. Acest act de multumire poate fi un pelerinaj, un dar substantial. In toate cazurile, actiunea pentru harul obtinut trebuie sa fie semnificativa. Intr-adevar, este mereu important sa-i multumim lui Dumnezeu pentru harurile pe care ni le da, si noi incurajam insistent dealtfel chiar in timpul novenei sa se multumeasca lui Dumnezeu pentru viata pe care El ni-o da, pentru frumusetea creatiei Sale, etc.

Novena de cerere

Novena de cerere este facuta ca regula generala, pentru motive importante dar care nu pun in cauza integralitatea persoanei. Ea se desfasoara in felul urmator: in prima si ultima zi a novenei, persoana recita litania Divinei Providente, invocatia si rugaciunea catre Sfantul caruia ii face cererea precum si un Bucura-te Marie si un Tatal Nostru. In celelalte zile, se recita numai invocatia si rugaciunea catre Sfantul novenei precum si un Bucura-te Marie si un Tatal Nostru. Este de asemenea de dorit sa se spovedeasca in timpul novenei, sa participe la sfanta liturghie si sa se impartaseasca in ultima zi.
La sfarsitul acestei novene, va trebui sa nu se uite a-i multumi Domnului pentru bunatatea Sa fata de noi.

Novena mica
Novena mica este o novena care se face adesea ca multumire sau din devotiune particulara fata de un anumit sfant. Ea nu este in mod necesar asociata cu o cerere. Aceasta novena este cel mai adesea facuta inaintea sarbatorii Sfantului. Este in chip deosebit cazul pentru novena in cinstea Neprihanitei Zamisliri, a Sf. Iosif sau a Sf. Ana. Aceasta novena este compusa in mod esential din invocatia si din rugaciunea facuta Sfantului. Poate sa existe, asa cum este cazul in general la Neprihannita Zamislire, o rugaciune specifica pe an.

Concluzie
In concluzie, este important sa ne amintim ca nu atat Sfantul este acela care salveaza cat credinta pusa in Dumnezeu care savarseste minunea sau actiunea ceruta. Intr-adevar, cand Domnul nostru Isus Cristos vindeca bolnavii, in mod sistematic, in scriptura, el spune: “Credinta ta te-a mantuit”. Este in mod deosebit ilustrativ in Sf. Luca in momentul vindecarii slujitorului centurionului cand Isus spune multimii ”Eu va spun: nici in Israel nu am aflat o astfel de credinta”.
Novena are ca scop, nu numai, sa faca apel la mijlocirea Sfantului, dar sa trezeasca in persoana care face novena, credinta, pe care Sfantul insusi a avut-o fata de Creatorul sau. Sfantul este o imagine a ceea ce este dat tuturor sa traiasca.

Istoria novenelor
Novenele in Vechiul Testament
In mod contrar practicii si traditiei populare, novenele nu sunt o practica traditionala a religiei catolice. Intr-adevar, novenele nu au nici un fundament biblic, dimpotriva. Novenele sub forma in care le facem actualmente, adica noua zile de rugaciune pentru a cere un har deosebit lui Dumnezeu, nu au precedenta veterotestamentara. De fapt, nimic in pentateuh nu da importanta reala simbolisticii cifrei 9, dimpotriva Dumnezeu a creat lumea in 7 zile si in a opta s-a odihnit, astfel pornind de la aceasta simbolistica, ar fi fost mai logic sa se faca perioade de rugaciuni de 7 zile sau de 8 zile. Daca exista cifra 9 in traditia ebraica, ea este legata mai mult de comemorare, de comemorarea caderii templului, si deci, cand poporul evreu sarbatoreste Tish’at hayamim care sunt primele 9 zile ale lunii Av, el isi aminteste de cele doua caderi ale templului. Asadar, novenele in contextul ebraic sunt un memorial care consta in a-si aminti ca atunci cand poporul lui Dumnezeu il uita pe cel vesnic, cel vesnic il lasa la discretia dusmanilor sai. Astfel, in timpul acestor 9 zile, evreul este invitat sa traiasca un doliu, adica doliul Ierusalimului.

Novenele in religiile pagane
In religiile pagane se gasesc referintele la novene si, atat la greci cat si la latini, novenele sunt direct asociate ceremoniilor funebre. Intr-adevar, doliile durau 9 zile, si in timpul acestor 9 zile, zeii erau implorati sa-l primeasca pe raposat in diferite ceruri. Motivele pentru care se rugau timp de 9 zile (pentru care se faceau novene stricte) este legat de credinta in 9 ceruri. Exista asadar o zi de rugaciune pentru fiecare cer. Se regasesc urme ale acestei credinte in 9 ceruri in teologia crestina a celor 9 coruri de ingeri.

Novenele de astazi

Dupa cum tocmai am vazut, novenele in istoria credintei, provin din transformarea unor fapte pagane, astfel ca ele au fost mult timp condamnate de parintii bisericii. Exista in special un text foarte explicit al Sf. Augustin in Tractatus de erroribus circa artem magicam unde intr-adevar Sf. Augustin vorbeste despre practicile superstitioase si deci ii invita pe credinciosii crestini sa nu le practice. Dar asa cum spune si proverbul, vox populi, vox Dei, adica glasul poporului este glasul lui Dumnezeu, este practic: rugaciunea de 9 zile pentru decesul cuiva nu numai ca nu a fost abandonata dar incet incet s-a raspandit pana la Roma unde novenele de liturghii au fost celebrate chiar pentru papi. Novenele au asadar de la originea lor o vocatie de a fi o rugaciune nu pentru a cere un har pentru sine, dar pentru altii. In acest caz, la origine pentru ca sufletul raposatului sa fie primit in cer. Prin extindere incet incet poporul lui Dumnezeu a cerut interventia lui Dumnezeu nu numai pentru ca el sa primeasca un raposat dar pentru un fel sau altul de har particular. Apoi, observandu-se ca anumite persoane obtinusera numeroase minuni in timpul vietii lor pamantesti, foarte repede dupa moartea lor, se continua a li se adresa cereri, rugaciuni pentru a obtine de la ele minuni. Si astfel mijlocirea sfintilor s-a raspandit. Practica populara a facut incet incet ca doua practici sa se uneasca, adica mijlocirea sfintilor cu novenele. Si astfel, astazi, noi adresam novene sfintilor particulari stiind foarte bine ca Dumnezeu este acela care acorda harurile cerute.

Istorie
La evrei nu exista nici o celebrare religioasa de noua zile nici de doliu de noua zile nici de comemorare in a noua zi dupa moartea sau inmormantarea parintilor si a prietenilor. Cifra sapte este aceea care intervenea (si intervine) in cea mai mare parte a rugaciunilor. Dimpotriva, noi gasim printre romanii din antichitate o celebrare religioasa oficiala de noua zile a carei origine o expune Titus Livius (I, XXXI). Dupa ce au cazut niste pietre din cer pe muntele Alban, s-a procedat la o jertfa oficiala de noua zile pentru a potoli zeii si a evita raul, ceea ce a fost ca urmare a unui avertisment de sus sau la sfatul auguriilor. Incepand din acel moment, s-a facut aceeasi novena de sacrificii ori de cate ori se anunta un miracol de acest fel (cf. Titus Livius, XXI, LXII;XXV, XXVI, XXIII etc.).
In afara de acest obicei, exista atat la greci cat si la romani acela de a tine un doliu de noua zile, cu o ceremonie speciala in ziua a noua, dupa moarte sau inmormantare. Toate acestea tineau mai degraba de domeniul privat sau familial (v. Homer, Iliada, XXIV, 664, 784; Virgiliu, Eneida, V, 64; Tacit, Annales, VI, v.). Romanii sarbatoreau de asemenea ale lor parentalia novendialia, o novena anuala (de la 13 la 22 februarie) pentru a-i comemora pe toti membrii raposati ai familiilor lor (v. Mommsen, Corp. Inscript. Latin., I, 386 sq.). Celebrarea se termina in a noua zi printr-o jertfa si un banchet vesel. Se gaseste o referinta la acest obicei in legile imparatului Iustinian (Corp. Jur. Civil. Justinian., II, Torino, 1757, 696, tit. XIX, De sepulchro violato), unde le este interzis creditorilor sa- deranjeze pe mostenitorii debitorului lor timp de noua zile dupa moartea sa. Sfantul Augustin (P.L., XXXIV, 596) ii sfatuieste pe crestini sa nu imite acest obicei pagan despre care Sfanta Scriptura nu da nici un exemplu. Mai tarziu, Pseudo-Alcuin repeta acelasi sfat (P.L., CI, 1278), invocand autoritatea sfantului Augustin si, in mod inca si mai clar, Jean Beleth (P.L., CCII, 160) in secolul al XII-lea. Chiar Durandus in al sau Rationale (Neapole, 1478), scriind despre Oficiul Raposatilor, remarca faptul ca ”unii nu l-au aprobat, pentru a nu da impresia ca imita obiceiurile pagane”.
Orice-ar fi, in celebrarile funebre crestine, se gaseste cea din ziua a noua impreuna cu cele din a treia si din a saptea. Constitutiones Apostolicae (VIII, XLII; P.G., I, 1147) vorbesc déjà despre acestea. Obiceiul exista mai ales in Orient, dar se gasea de asemenea la franci si la anglo-saxoni. Chiar daca el se raporta la o practica pagana anterioara, totusi nu continea nici o urma de superstitie. Un doliu de noua zile cu liturghie zilnica era fireste un lux, pe care si-l puteau permite doar clasele cele mai nobile. Principii si cei bogati porunceau pentru ei insisi o astfel de ceremonie in testamentele lor; si astfel de ordine se regasec chiar in testamentele papilor si ale cardinalilor. Deja in evul mediu, novena de liturghii pentru papi si cardinali era un obicei. Apoi celebrarea funebra pentru cardinali nu a incetat de a se simplifica, pana cand in sfasit ea a fost reglementata si fixata prin Constitutia Praecipuum a lui Benedict al XIV-lea (23 noiembrie 1741). Pentru papii defuncti s-a pastrat doliul de noua zile care a ajuns in mod foarte simplu sa fie numit astfel (v. Mabillon, Museum Italicum, II, Paris, 1689, 530 s.u., Ordo Roman’XV; P.L.,LXXVIII, 1353; Const. In eligendis a lui Pius al IV-lea din 9 octombrie 1562). Obiceiul s-a perpetuat si se compune in principal dintr-o novena de Liturghii pentru raposati. Un rescript al Sfintei Congregatii a Riturilor (din 22 aprilie 1633) ne informeaza ca astfel de novene de doliu, officia novendialia ex testamento, erau cunoscute si autorizate in mod general in bisericile calugarilor (Decr. Auth. S.R.C., 604). Ele nu mai sunt un obicei curent, desi nu au fost interzise niciodata si, de fapt, novendiales precum et Missarum devotiones pro defunctis au fost dimpotriva aprobate de Grigore al XVI-lea (la 11 iulie 1853 [sic]) si imbogatite cu indulgente pentru o confrerie agonizantium din Franta (Resc. Auth. S.C. Indulg., 382).
In afara de novena pentru raposati, noi gasim in timpul evului mediu timpuriu novena de pregatire dar, la inceput, numai inainte de Craciun si numai in Spania si in Franta. Ea isi avea originea in cele noua luni pe care Isus le petrecuse in sanul mamei sale, de la Intrupare pana la Nastere. In Spania cel de-al zecelea conciliu din Toledo din 656 a transferat pentru intreaga tara Bunavestire la 18 decembrie (Cap. I; Mansi, Coll. Conc., XI, 34), ca sarbatoarea care pregatea cel mai bine pentru Craciun. Aparea astfel faptul ca o novena de pregatire la Craciun a fost imediat pusa in practica pentru toata Spania. Orice ar fi, intr-o problema trimisa din Azore (Insulae Angrenses) la Sfanta Congregatie a Riturilor, se facea apel la “obiceiul venerabil” de a celebra, chiar inainte de Craciun, noua liturghii votive in cinstea Sfintei Fecioare. Si pentru ca poporul continua sa participle la aceasta celebrare, obiceiul a fost recunoscut (28 septembrie 1658; Decr. Auth., 1093). Un Ordinarium francez (P.L., CXLVII, 123) prescrie ca pregatirea pentru Craciun, in ziua a noua, trebuie sa inceapa prin imnurile O si ca in fiecare zi, la Magnificat, se incenzeaza altarul si corul. Ordinarium de la Nantes si Antifonarul Sfantului Martin din Tours, in locul celor sapte imnuri O commune, are noua pentru cele noua zile care preceda Craciunul si acestea erau cantate cu o solemnitate speciala (Martene, De Antiq. Eccles. Ritib., III, Venetia, 1783, 30). In Italia novena pare sa nu se fi raspandit decat in secolul al XVII-lea. In sfarsit, Praxis caeremoniarum seu sacrorum Romanae Ecclesiae Rituum accurate tractatio a teatinului Piscara Castaldo, carte apropbata in 1525 de catre parintele general de care depindea autorul (Neapole, 1645, p. 386 s. u.), da directivele complete pentru a celebra novena de Craciun cu expunerea Sfantului Sacrament. Autorul remarca faptul ca aceasta novena, care comemoreaza cele noua luni petrecute de Isus in sanul mamei sale, a fost celebrata cu solemnitate intr-un mare numar de locuri din Italia. Si la inceputul secolului al XVIII-lea novena de Craciun ocupa un loc asa de remarcabil incat Sfanta Congregatie a Riturilor (7 iulie 1718), intr-un caz special, a permis numai pentru ea celebrarea solemna cu Expunerea Sfantului Sacrament (Decr. Auth., 2250).
Dar inainte de aceasta, cel putin in Sicilia, aparuse obiceiul la calugari de a pregati sarbatoarea intemeietorului lor printr-o novena de liturghii; aceste Missae novendiales votivae au fost si ele (la 2 septembrie 1690) autorizate (Decr. Auth., 1843). In general, in secolul al XVII-lea, aveau loc numeroase novene, mai ales in bisericile calugarilor si ele erau adresate sfintilor din diferite ordine (v. Prola, De Novendialibus supplicationibus, Roma 1724, passim). Doua sute de ani mai tarziu, la cererea Siciliei ca Sfantul Sacrament sa fie expus in cursul celebrarilor novenelor, a fost acordata o permisiune speciala (Decr. Auth., 3728) si in decretele despre Liturghiile votive din 30 iunie 1896, este vorba in mod real despre Missae votivae novendiales B.M.V. (Decr Auth., 3922 V, n. 3). Cel putin in acest fel, asadar, novena obtine recunoasterea, chiar in liturgie.
In acelasi timp cu novena de pregatire, novena de rugaciune propriu zisa a aparut, se pare, la crednciosii care, in suferinta lor, se adresau sfintilor printr-o novena, mai ales cu scopul de a redobandi sanatatea. Locul de origine al acestei novene trebuie sa fi fost Franta, Belgia si valea inferioara a Rinului. Se remarca mai ales pana la anul 1000 novenele in cinstea sfantului Hubert, a sfantului Marcoult si a sfantului Momble. Acesta din urma era considerat drept patronul deosebit pentru bolile capului si ale creierului; novenele care i se adresau se faceau mai ales in manastirea Sfintei Cruci din Bordeaux, unde sfantul era inmormantat (Mabillon, Act. Sanct. O. S. B., II, Venetia, 1733, 645 s.u.; Acta SS., august, II, 351 s.u.; Du Cange, “Glossarium”, s.v. ”Novena”). Sfantul Marcoult este cel care acordase regilor Frantei puterea de a vindeca scrofulele atingandu-i pe bolnavi cu mana lor. In acest scop, la scurt timp dupa incoronarea lor si ungerea lor la Reims, ei trebuiau sa mearga in persoana in pelerinaj la mormantul sfantului Marcoult la Corbeny si sa faca o novena acolo. Cei care apoi erau vindecati trebuiau sa faca o novena analoga. Dar novena cea mai cunoscuta este cea in cinstea sfantului Hubert, care exista si in zilele noastre. Ea urmarea sa salveze persoanele muscate de un caine sau un lup turbat (Acta SS., noiembrie, I, 871 s.u.).
Ultima dintre aceste novene a fost criticata mai tarziu, in special de iansenisti, si respinsa ca superstitioasa (v. Acta SS., Cit., unde se citeaza critica si unde se justifica novena). Mai intai Gerson, in secolul al XIV-lea, atrasese atentia cu privire la abuzul superstitios al acestei novene. Dar el nu respinge novenele in general si operele sale ne arata ca in timpul sau ele se raspandisera deja (Opera, Paris 1606, II, 328; III, 386, 389). Dar in ciuda avertismentului lui Gerson, novenele s-au bucurat din aceasta epoca din ce in ce mai mult de favoarea credinciosilor, iar efectele lor numeroase, uneori miraculoase, n-au contribuit putin la aceasta. Benedict al XIV-lea (De canonizat. Sanct., lib. IV, p. II, c. xiii, n. 12) vorbeste de un anumit numar de minuni de acest fel citate in procesele de canonizare. Catolicii stiu din propria lor experienta ca novena nu este nicidecum un obicei pagan si superstitios, dar unul dintre cele mai bune mijloace de a obtine haruri ceresti prin mijlocirea Fecioarei si a tuturor sfintilor. Novena de rugaciune este astfel un fel de rugaciune care poarta in ea, pentru a spune asa, ca o promisiune de a fi acultat, increderea si perseverenta, doua calitati care sunt cele mai importante pentru eficacitatea rugaciunii. Chiar daca folosirea numarului noua in crestinism isi avea originea intr-o folosire analoga in paganism, folosirea sa nu ar merita nici o dezaprobare si nu ar arata nici o superstitie. Desigur, nu fiecare variatie individuala sau fiecare adaos facut in vreuna dintre novenele private poate fi justificata sau aparata prin aceasta. Se poate abuza de obiceiul cel mai sfant, dar folosirea cifrei noua poate fi nu numai justificata, dar chiar interpretata in cel mai bun sens.
Cifra zece este cea mai ridicata, numerus maximus, altfel spus cea mai perfecta, cea care ii convine lui Dumnezeu; cifra noua, un zece care nu a reusit, este cifra imperfectiunii, aceea care ii convine naturii muritoare. In acest sens intr-un anumit fel pitagoricienii, evreul Philon, parintii Bisericii, si calugarii din evul mediu, au filozofat asupra sensului numarului noua. Iata de ce, el era adaptat pentru a fi folosit cand omul in imperfectiunea sa ii adreseaza rugaciunea sa lui Dumnezeu (cf. Ieronim, loc. cit.; Athenagoras, Pledoarie pentru crestini; Pseudo-Ambroziu, PL, XVII, 10 s.u., 633; Raban Maur, PL, CIX, 948 s.u., CXI, 491; Angelomus Monach., in Lib. Reg. IV, PL, CXV, 346, Philon evreul, Lucubrationes, Basel, 1554, p. 283).
In novena de doliu si liturghia din ziua a noua, se amintea in evul mediu ca Cristos isi daduse sufletul printr-o rugaciune in ceasul al noulea, asa cum este in cartile penitentiale (v. Schmitz, Die Bussbucher und die Bussdisciplin, II, 1898, 539, 570, 673), unde se remarca faptul ca, printr-o liturghie in ziua a noua, se arata plecarea pana in randul celor noua coruri de ingeri (v. Beleth, loc. cit.; Durandus, loc. cit.). Pentru originea novenei de rugaciune, noi putem atrage atentia asupra faptului ca ora a noua in sinagoga, la fel ca nona in Biserica crestina, era de la inceput o ora de rugaciune, astfel ca ea a fost socotita printre “orele apostolice” (v. Acte 3:1 si 10:30 s.u.; Tertulian, Despre Post 10; v. Despre rugaciune 25).

Referinta de traducere
Acest articol este partial sau in totalitate rezultat dintr-o traducere a articolului din Catholic Encyclopedia intitulat in engleza “novena”.

Concluzie
In concluzie, este important sa ne amintim ca nu atat Sfantul este acela care salveaza cat credinta pusa in Dumnezeu care savarseste minunea sau actiunea ceruta. Intr-adevar, cand Domnul nostru Isus Cristos vindeca bolnavii, in mod sistematic, in scriptura, el spune: “Credinta ta te-a mantuit”. Este in mod deosebit ilustrativ in Sf. Luca in momentul vindecarii slujitorului centurionului cand Isus spune multimii ”Eu va spun: nici in Israel nu am aflat o astfel de credinta”.
Novena are ca scop, nu numai, sa faca apel la mijlocirea Sfantului, dar sa trezeasca in persoana care face novena, credinta, pe care Sfantul insusi a avut-o fata de Creatorul sau. Sfantul este o imagine a ceea ce este dat tuturor sa traiasca.

Istoria novenelor
Novenele in Vechiul Testament
In mod contrar practicii si traditiei populare, novenele nu sunt o practica traditionala a religiei catolice. Intr-adevar, novenele nu au nici un fundament biblic, dimpotriva. Novenele sub forma in care le facem actualmente, adica noua zile de rugaciune pentru a cere un har deosebit lui Dumnezeu, nu au precedenta veterotestamentara. De fapt, nimic in pentateuh nu da importanta reala simbolisticii cifrei 9, dimpotriva Dumnezeu a creat lumea in 7 zile si in a opta s-a odihnit, astfel pornind de la aceasta simbolistica, ar fi fost mai logic sa se faca perioade de rugaciuni de 7 zile sau de 8 zile. Daca exista cifra 9 in traditia ebraica, ea este legata mai mult de comemorare, de comemorarea caderii templului, si deci, cand poporul evreu sarbatoreste Tish’at hayamim care sunt primele 9 zile ale lunii Av, el isi aminteste de cele doua caderi ale templului. Asadar, novenele in contextul ebraic sunt un memorial care consta in a-si aminti ca atunci cand poporul lui Dumnezeu il uita pe cel vesnic, cel vesnic il lasa la discretia dusmanilor sai. Astfel, in timpul acestor 9 zile, evreul este invitat sa traiasca un doliu, adica doliul Ierusalimului.

Novenele in religiile pagane

In religiile pagane se gasesc referintele la novene si, atat la greci cat si la latini, novenele sunt direct asociate ceremoniilor funebre. Intr-adevar, doliile durau 9 zile, si in timpul acestor 9 zile, zeii erau implorati sa-l primeasca pe raposat in diferite ceruri. Motivele pentru care se rugau timp de 9 zile (pentru care se faceau novene stricte) este legat de credinta in 9 ceruri. Exista asadar o zi de rugaciune pentru fiecare cer. Se regasesc urme ale acestei credinte in 9 ceruri in teologia crestina a celor 9 coruri de ingeri.

Novenele de astazi
Dupa cum tocmai am vazut, novenele in istoria credintei, provin din transformarea unor fapte pagane, astfel ca ele au fost mult timp condamnate de parintii bisericii. Exista in special un text foarte explicit al Sf. Augustin in Tractatus de erroribus circa artem magicam unde intr-adevar Sf. Augustin vorbeste despre practicile superstitioase si deci ii invita pe credinciosii crestini sa nu le practice. Dar asa cum spune si proverbul, vox populi, vox Dei, adica glasul poporului este glasul lui Dumnezeu, este practic: rugaciunea de 9 zile pentru decesul cuiva nu numai ca nu a fost abandonata dar incet incet s-a raspandit pana la Roma unde novenele de liturghii au fost celebrate chiar pentru papi. Novenele au asadar de la originea lor o vocatie de a fi o rugaciune nu pentru a cere un har pentru sine, dar pentru altii. In acest caz, la origine pentru ca sufletul raposatului sa fie primit in cer. Prin extindere incet incet poporul lui Dumnezeu a cerut interventia lui Dumnezeu nu numai pentru ca el sa primeasca un raposat dar pentru un fel sau altul de har particular. Apoi, observandu-se ca anumite persoane obtinusera numeroase minuni in timpul vietii lor pamantesti, foarte repede dupa moartea lor, se continua a li se adresa cereri, rugaciuni pentru a obtine de la ele minuni. Si astfel mijlocirea sfintilor s-a raspandit. Practica populara a facut incet incet ca doua practici sa se uneasca, adica mijlocirea sfintilor cu novenele. Si astfel, astazi, noi adresam novene sfintilor particulari stiind foarte bine ca Dumnezeu este acela care acorda harurile cerute.

Istorie
La evrei nu exista nici o celebrare religioasa de noua zile nici de doliu de noua zile nici de comemorare in a noua zi dupa moartea sau inmormantarea parintilor si a prietenilor. Cifra sapte este aceea care intervenea (si intervine) in cea mai mare parte a rugaciunilor. Dimpotriva, noi gasim printre romanii din antichitate o celebrare religioasa oficiala de noua zile a carei origine o expune Titus Livius (I, XXXI). Dupa ce au cazut niste pietre din cer pe muntele Alban, s-a procedat la o jertfa oficiala de noua zile pentru a potoli zeii si a evita raul, ceea ce a fost ca urmare a unui avertisment de sus sau la sfatul auguriilor. Incepand din acel moment, s-a facut aceeasi novena de sacrificii ori de cate ori se anunta un miracol de acest fel (cf. Titus Livius, XXI, LXII;XXV, XXVI, XXIII etc.).
In afara de acest obicei, exista atat la greci cat si la romani acela de a tine un doliu de noua zile, cu o ceremonie speciala in ziua a noua, dupa moarte sau inmormantare. Toate acestea tineau mai degraba de domeniul privat sau familial (v. Homer, Iliada, XXIV, 664, 784; Virgiliu, Eneida, V, 64; Tacit, Annales, VI, v.). Romanii sarbatoreau de asemenea ale lor parentalia novendialia, o novena anuala (de la 13 la 22 februarie) pentru a-i comemora pe toti membrii raposati ai familiilor lor (v. Mommsen, Corp. Inscript. Latin., I, 386 sq.). Celebrarea se termina in a noua zi printr-o jertfa si un banchet vesel. Se gaseste o referinta la acest obicei in legile imparatului Iustinian (Corp. Jur. Civil. Justinian., II, Torino, 1757, 696, tit. XIX, De sepulchro violato), unde le este interzis creditorilor sa- deranjeze pe mostenitorii debitorului lor timp de noua zile dupa moartea sa. Sfantul Augustin (P.L., XXXIV, 596) ii sfatuieste pe crestini sa nu imite acest obicei pagan despre care Sfanta Scriptura nu da nici un exemplu. Mai tarziu, Pseudo-Alcuin repeta acelasi sfat (P.L., CI, 1278), invocand autoritatea sfantului Augustin si, in mod inca si mai clar, Jean Beleth (P.L., CCII, 160) in secolul al XII-lea. Chiar Durandus in al sau Rationale (Neapole, 1478), scriind despre Oficiul Raposatilor, remarca faptul ca ”unii nu l-au aprobat, pentru a nu da impresia ca imita obiceiurile pagane”.
Orice-ar fi, in celebrarile funebre crestine, se gaseste cea din ziua a noua impreuna cu cele din a treia si din a saptea. Constitutiones Apostolicae (VIII, XLII; P.G., I, 1147) vorbesc déjà despre acestea. Obiceiul exista mai ales in Orient, dar se gasea de asemenea la franci si la anglo-saxoni. Chiar daca el se raporta la o practica pagana anterioara, totusi nu continea nici o urma de superstitie. Un doliu de noua zile cu liturghie zilnica era fireste un lux, pe care si-l puteau permite doar clasele cele mai nobile. Principii si cei bogati porunceau pentru ei insisi o astfel de ceremonie in testamentele lor; si astfel de ordine se regasec chiar in testamentele papilor si ale cardinalilor. Deja in evul mediu, novena de liturghii pentru papi si cardinali era un obicei. Apoi celebrarea funebra pentru cardinali nu a incetat de a se simplifica, pana cand in sfasit ea a fost reglementata si fixata prin Constitutia Praecipuum a lui Benedict al XIV-lea (23 noiembrie 1741). Pentru papii defuncti s-a pastrat doliul de noua zile care a ajuns in mod foarte simplu sa fie numit astfel (v. Mabillon, Museum Italicum, II, Paris, 1689, 530 s.u., Ordo Roman’XV; P.L.,LXXVIII, 1353; Const. In eligendis a lui Pius al IV-lea din 9 octombrie 1562). Obiceiul s-a perpetuat si se compune in principal dintr-o novena de Liturghii pentru raposati. Un rescript al Sfintei Congregatii a Riturilor (din 22 aprilie 1633) ne informeaza ca astfel de novene de doliu, officia novendialia ex testamento, erau cunoscute si autorizate in mod general in bisericile calugarilor (Decr. Auth. S.R.C., 604). Ele nu mai sunt un obicei curent, desi nu au fost interzise niciodata si, de fapt, novendiales precum et Missarum devotiones pro defunctis au fost dimpotriva aprobate de Grigore al XVI-lea (la 11 iulie 1853 [sic]) si imbogatite cu indulgente pentru o confrerie agonizantium din Franta (Resc. Auth. S.C. Indulg., 382).
In afara de novena pentru raposati, noi gasim in timpul evului mediu timpuriu novena de pregatire dar, la inceput, numai inainte de Craciun si numai in Spania si in Franta. Ea isi avea originea in cele noua luni pe care Isus le petrecuse in sanul mamei sale, de la Intrupare pana la Nastere. In Spania cel de-al zecelea conciliu din Toledo din 656 a transferat pentru intreaga tara Bunavestire la 18 decembrie (Cap. I; Mansi, Coll. Conc., XI, 34), ca sarbatoarea care pregatea cel mai bine pentru Craciun. Aparea astfel faptul ca o novena de pregatire la Craciun a fost imediat pusa in practica pentru toata Spania. Orice ar fi, intr-o problema trimisa din Azore (Insulae Angrenses) la Sfanta Congregatie a Riturilor, se facea apel la “obiceiul venerabil” de a celebra, chiar inainte de Craciun, noua liturghii votive in cinstea Sfintei Fecioare. Si pentru ca poporul continua sa participle la aceasta celebrare, obiceiul a fost recunoscut (28 septembrie 1658; Decr. Auth., 1093). Un Ordinarium francez (P.L., CXLVII, 123) prescrie ca pregatirea pentru Craciun, in ziua a noua, trebuie sa inceapa prin imnurile O si ca in fiecare zi, la Magnificat, se incenzeaza altarul si corul. Ordinarium de la Nantes si Antifonarul Sfantului Martin din Tours, in locul celor sapte imnuri O commune, are noua pentru cele noua zile care preceda Craciunul si acestea erau cantate cu o solemnitate speciala (Martene, De Antiq. Eccles. Ritib., III, Venetia, 1783, 30). In Italia novena pare sa nu se fi raspandit decat in secolul al XVII-lea. In sfarsit, Praxis caeremoniarum seu sacrorum Romanae Ecclesiae Rituum accurate tractatio a teatinului Piscara Castaldo, carte apropbata in 1525 de catre parintele general de care depindea autorul (Neapole, 1645, p. 386 s. u.), da directivele complete pentru a celebra novena de Craciun cu expunerea Sfantului Sacrament. Autorul remarca faptul ca aceasta novena, care comemoreaza cele noua luni petrecute de Isus in sanul mamei sale, a fost celebrata cu solemnitate intr-un mare numar de locuri din Italia. Si la inceputul secolului al XVIII-lea novena de Craciun ocupa un loc asa de remarcabil incat Sfanta Congregatie a Riturilor (7 iulie 1718), intr-un caz special, a permis numai pentru ea celebrarea solemna cu Expunerea Sfantului Sacrament (Decr. Auth., 2250).
Dar inainte de aceasta, cel putin in Sicilia, aparuse obiceiul la calugari de a pregati sarbatoarea intemeietorului lor printr-o novena de liturghii; aceste Missae novendiales votivae au fost si ele (la 2 septembrie 1690) autorizate (Decr. Auth., 1843). In general, in secolul al XVII-lea, aveau loc numeroase novene, mai ales in bisericile calugarilor si ele erau adresate sfintilor din diferite ordine (v. Prola, De Novendialibus supplicationibus, Roma 1724, passim). Doua sute de ani mai tarziu, la cererea Siciliei ca Sfantul Sacrament sa fie expus in cursul celebrarilor novenelor, a fost acordata o permisiune speciala (Decr. Auth., 3728) si in decretele despre Liturghiile votive din 30 iunie 1896, este vorba in mod real despre Missae votivae novendiales B.M.V. (Decr Auth., 3922 V, n. 3). Cel putin in acest fel, asadar, novena obtine recunoasterea, chiar in liturgie.
In acelasi timp cu novena de pregatire, novena de rugaciune propriu zisa a aparut, se pare, la crednciosii care, in suferinta lor, se adresau sfintilor printr-o novena, mai ales cu scopul de a redobandi sanatatea. Locul de origine al acestei novene trebuie sa fi fost Franta, Belgia si valea inferioara a Rinului. Se remarca mai ales pana la anul 1000 novenele in cinstea sfantului Hubert, a sfantului Marcoult si a sfantului Momble. Acesta din urma era considerat drept patronul deosebit pentru bolile capului si ale creierului; novenele care i se adresau se faceau mai ales in manastirea Sfintei Cruci din Bordeaux, unde sfantul era inmormantat (Mabillon, Act. Sanct. O. S. B., II, Venetia, 1733, 645 s.u.; Acta SS., august, II, 351 s.u.; Du Cange, “Glossarium”, s.v. ”Novena”). Sfantul Marcoult este cel care acordase regilor Frantei puterea de a vindeca scrofulele atingandu-i pe bolnavi cu mana lor. In acest scop, la scurt timp dupa incoronarea lor si ungerea lor la Reims, ei trebuiau sa mearga in persoana in pelerinaj la mormantul sfantului Marcoult la Corbeny si sa faca o novena acolo. Cei care apoi erau vindecati trebuiau sa faca o novena analoga. Dar novena cea mai cunoscuta este cea in cinstea sfantului Hubert, care exista si in zilele noastre. Ea urmarea sa salveze persoanele muscate de un caine sau un lup turbat (Acta SS., noiembrie, I, 871 s.u.).
Ultima dintre aceste novene a fost criticata mai tarziu, in special de iansenisti, si respinsa ca superstitioasa (v. Acta SS., Cit., unde se citeaza critica si unde se justifica novena). Mai intai Gerson, in secolul al XIV-lea, atrasese atentia cu privire la abuzul superstitios al acestei novene. Dar el nu respinge novenele in general si operele sale ne arata ca in timpul sau ele se raspandisera deja (Opera, Paris 1606, II, 328; III, 386, 389). Dar in ciuda avertismentului lui Gerson, novenele s-au bucurat din aceasta epoca din ce in ce mai mult de favoarea credinciosilor, iar efectele lor numeroase, uneori miraculoase, n-au contribuit putin la aceasta. Benedict al XIV-lea (De canonizat. Sanct., lib. IV, p. II, c. xiii, n. 12) vorbeste de un anumit numar de minuni de acest fel citate in procesele de canonizare. Catolicii stiu din propria lor experienta ca novena nu este nicidecum un obicei pagan si superstitios, dar unul dintre cele mai bune mijloace de a obtine haruri ceresti prin mijlocirea Fecioarei si a tuturor sfintilor. Novena de rugaciune este astfel un fel de rugaciune care poarta in ea, pentru a spune asa, ca o promisiune de a fi acultat, increderea si perseverenta, doua calitati care sunt cele mai importante pentru eficacitatea rugaciunii. Chiar daca folosirea numarului noua in crestinism isi avea originea intr-o folosire analoga in paganism, folosirea sa nu ar merita nici o dezaprobare si nu ar arata nici o superstitie. Desigur, nu fiecare variatie individuala sau fiecare adaos facut in vreuna dintre novenele private poate fi justificata sau aparata prin aceasta. Se poate abuza de obiceiul cel mai sfant, dar folosirea cifrei noua poate fi nu numai justificata, dar chiar interpretata in cel mai bun sens.
Cifra zece este cea mai ridicata, numerus maximus, altfel spus cea mai perfecta, cea care ii convine lui Dumnezeu; cifra noua, un zece care nu a reusit, este cifra imperfectiunii, aceea care ii convine naturii muritoare. In acest sens intr-un anumit fel pitagoricienii, evreul Philon, parintii Bisericii, si calugarii din evul mediu, au filozofat asupra sensului numarului noua. Iata de ce, el era adaptat pentru a fi folosit cand omul in imperfectiunea sa ii adreseaza rugaciunea sa lui Dumnezeu (cf. Ieronim, loc. cit.; Athenagoras, Pledoarie pentru crestini; Pseudo-Ambroziu, PL, XVII, 10 s.u., 633; Raban Maur, PL, CIX, 948 s.u., CXI, 491; Angelomus Monach., in Lib. Reg. IV, PL, CXV, 346, Philon evreul, Lucubrationes, Basel, 1554, p. 283).
In novena de doliu si liturghia din ziua a noua, se amintea in evul mediu ca Cristos isi daduse sufletul printr-o rugaciune in ceasul al noulea, asa cum este in cartile penitentiale (v. Schmitz, Die Bussbucher und die Bussdisciplin, II, 1898, 539, 570, 673), unde se remarca faptul ca, printr-o liturghie in ziua a noua, se arata plecarea pana in randul celor noua coruri de ingeri (v. Beleth, loc. cit.; Durandus, loc. cit.). Pentru originea novenei de rugaciune, noi putem atrage atentia asupra faptului ca ora a noua in sinagoga, la fel ca nona in Biserica crestina, era de la inceput o ora de rugaciune, astfel ca ea a fost socotita printre “orele apostolice” (v. Acte 3:1 si 10:30 s.u.; Tertulian, Despre Post 10; v. Despre rugaciune 25).

Referinta de traducere
Acest articol este partial sau in totalitate rezultat dintr-o traducere a articolului din Catholic Encyclopedia intitulat in engleza “novena”.

 

 

CALENDAR NOVENE 1 IANUARIE - 31 DECEMBRIE:

NOVENELE LUNII IANUARIE

• in orice moment al anului
Novena in cinstea lui Dumnezeu Tatal

• 12 ianuarie - 20 ianuarie
Novena in cinstea Sfintei Agneza

• 19 ianuarie - 27 ianuarie
Novena in cinstea Sfantului Toma D'Aquino

• 22 ianuarie - 30 ianuarie
Novena in cinstea Sfintei Fecioare Maria de Candelaria

• 22 ianuarie - 30 ianuarie
Novena in cinstea Sfantului Ioan Bosco (varianta I)
Novena in cinstea Sfantului Ioan Bosco (varianta II)

• 25 ianuarie - 03 ianuarie
Novena in cinstea Sfantului Blaziu (varianta I)
Novena in cinstea Sfantului Blaziu (varianta II)

NOVENELE LUNII FEBRUARIE

• 25 ianuarie - 03 ianuarie
Novena in cinstea Sfantului Blaziu (varianta I)
Novena in cinstea Sfantului Blaziu (varianta II)

• 2 februarie - 10 februarie
Novena in cinstea Sfintei Fecioare Maria de Lourdes (I)
Novena in cinstea Sfintei Fecioare Maria de Lourdes (II)

• 13 februarie - 21 februarie
Novena in cinstea Sfintei Margareta din Cortona

• 28/29 februarie - 8 martie
Novena in cinstea Sfantului Dominic Savio


NOVENELE LUNII MARTIE

• 8 martie - 16 martie
Novena in cinstea Sfantului Patrick
www.novena.ro/Novena-la-Sf--Patrick-90p.html

• 10 marie - 18 martie
Novena in cinstea Sfantului Iosif

• 29 martie - 6 aprilie
Novena in cinstea Sfantului Ioan de la Salle

• din Vinerea mare - prima sambata dupa Sarbatoarea Invierii Domnului
Novena in cinstea Divinei Indurari


NOVENELE LUNII APRILIE

• din Vinerea mare - prima sambata dupa Sarbatoarea Invierii Domnului
Novena in cinstea Divinei Indurari

• 11 aprilie - 18 aprilie
Novena in cinstea Sfantului Expeditus (I)
Novena in cinstea Sfantului Expeditus (II)

• 14 aprilie - 22 aprilie
Novena in cinstea Sf. Gheorghe

• 22 aprilie - 30 aprilie
Novena in cinstea Sfantului Peregrin Laziosi

• 29 aprilie - 7 mai
Novena in cinstea Sfintei Fecioare Maria din Pompei
Extinderea aceste novene la intonarea a sase novene consecutiv a generat novena celor 54 de rozarii.

• 29 aprilie - 7 mai
Novena la Fericitul Ieremia Valahul

NOVENELE LUNII MAI

• 29 aprilie - 7 mai
Novena in cinstea Sfintei Fecioare Maria din Pompei
Extinderea aceste novene la intonarea a sase novene consecutiv a generat novena celor 54 de rozarii.

• 29 aprilie - 7 mai
Novena la Fericitul Ieremia Valahul

• 13 mai - 21 mai
Novena in cinstea Sfintei Rita din Cascia

• 15 mai – 23 mai
Novena in cinstea Sfintei Fecioare Maria Ajutorul Crestinilor

• 21 mai - 29 mai
Novena in cinstea Sfintei Dimphna (Dimfina)

• cu zece zile inainte Sarb. Rusaliilor - cu o zi inainte de Sarb. Rusaliilor
Novena in cinstea Duhului Sfant (Sarbatoarea Rusaliilor)

NOVENELE LUNII IUNIE

• cu zece zile inainte Sarb. Rusaliilor - cu o zi inainte de Sarb. Rusaliilor
Novena in cinstea Duhului Sfant

• 4 iunie - 12 iunie
Novena in cinstea Sfantului Anton de Padova

• 12 iunie - 20 iunie
Novena in cinstea Sfantului Alois de Gonzaga

• 17 iunie - 25 iunie
Novena in cinstea Sfantului Josemaria Escriva

• 20 iunie - 28 iunie
Novena in cinstea Sfantului Apostol Paul

• 20 iunie - 28 iunie
Novena in cinstea Sfantului Apostol Petru

• 20 iunie - 28 iunie
Novena in cinstea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

• 27 iunie - 5 iulie
Novena in cinstea Sfintei Maria Goretti

NOVENELE LUNII IULIE

• 27 iunie - 5 iulie
Novena in cinstea Sfintei Maria Goretti

• 2 iulie - 10 iulie
Novena in cinstea Sfantului Benedict (varianta I)
Novena in cinstea Sfantului Benedict (varianta II)

• 6 iulie - 14 iulie
Novena in cinstea Preasfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel (varianta I)
Novena in cinstea Preasfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel (varianta II)

• 17 iulie - 25 iulie
Novena in cinstea Sfintei Ana

• 20 iulie - 28 iulie
Novena in cinstea Sfintei Marta

• 25 iulie - 3 august
Novena in cinstea Sfantului Ioan maria Vianney (variantaI)
Novena in cinstea Sfantului Ioan maria Vianney (variantaI)

• 30 iulie - 7 august
Novena in cinstea Sfantului Dominic

NOVENELE LUNII AUGUST

• 2 august - 10 august
Novena in cinstea Sfintei Clara

• 2 august - 10 august
Novena in cinstea Sfintei Filomena (printesa, fecioara si martira)
www.novena.ro/Novena-la-Sf--Filomena-40p.html
• 5 august - 13 august
Novena in cinstea Sfantului Maximilian Maria Kolbe

• 6 august-14 august
Novena in cistea Sarbatorii Adomirii Maicii Domnului

• 7 august - 15 august
Novena in cinstea Sfantului Rocco (Roch/Rochus)-varianta I
Novena in cinstea Sfantului Rocco (Roch/Rochus)--varianta II

• 11 august-19 august
Novena in cinstea Sfantului Bernard

• 18 august - 26 august
Novena in cinstea Sfintei Monica

• 19 august- 27 august
Novena in cinstea Sfantului Augustin (varianta I)
Novena in cinstea Sfantului Augustin (varianta II)

• 21 august - 28 august
Novena in cinstea Sfantului Ioan Botezatorul

• 22 august - 30 august
Novena in cinstea Sfantului Raymond Nonnatus

NOVENELE LUNII SEPTEMBRIE

• 9 septembrie - 17 septembrie
Novena in cinstea Sfantului Iosif de Copertino

• 14 septembrie - 22 septembrie
Novena in cinstea Sfantului Padre Pio

• 17 septembrie - 25 septembrie
Novena in cinstea Sfintilor Cosma si Damian   

• 18 septembrie - 26 septembrie
Novena in cinstea Sfantului Vincentiu de Paul

• 19 septembrie - 27 septembrie
Novena in cinstea Sfintei Fecioare Maria Dezlegatoarea Nodurilor

• 20 septembrie - 28 septembrie
Novena in cinstea Sf. Arhanghel Gabriel

• 20 septembrie - 28 septembrie
Novena in cinstea Sfantului Arhanghel Mihail

• 20 septembrie - 28 septembrie
Novena in cinstea Sfantului Arhanghel Rafael

• 22 septembrie - 30 septembrie
Novena in cinstea Sfintei Tereza de Lisieux

• 23 septembrie - 1 octombrie
Novena in cinstea Sfintilor Ingeri
www.novena.ro/N--in-cinstea-celor-9-coruri-ale-ingerilor-4p.html

• 23 septembrie - 1 octombrie
Novena in cinstea Sfantului Inger Pazitor

• 25 septembrie - 3 octombrie
Novena in cinstea Sfantului Francisc de Asissi (varianta I)
Novena in cinstea Sfantului Francisc de Asissi (varianta II)

• 28 septembrie - 6 octombrie
Novena in cinstea Sfintei Fecioare Maria din Pompei
Extinderea aceste novene la intonarea a sase consecutiv a generat novena celor 54 de rozarii.

• 29 septembrie - 7 octombrie
Novena (multinationala) pentru protejarea copiilor nenascuti.

NOVENELE LUNII OCTOMBRIE

• 23 septembrie - 1 octombrie
Novena in cinstea Sfintilor Ingeri


• 23 septembrie - 1 octombrie
Novena in cinstea Sfantului Inger Pazitor


• 25 septembrie - 3 octombrie
Novena in cinstea Sfantului Francisc de Asissi (varianta I)
Novena in cinstea Sfantului Francisc de Asissi (varianta II)


• 28 septembrie - 6 octombrie
Novena in cinstea Sfintei Fecioare Maria din Pompei
Extinderea aceste novene la intonarea a sase consecutiv a generat novena celor 54 de rozarii.

• 29 septembrie - 7 octombrie
Novena (multinationala) pentru protejarea copiilor nenascuti.

• 13 octombrie - 21 octombrie
Novena in cinstea Sfantului Papa Ioan paul II (varianta I)
Novena in cinstea Sfantului Papa Ioan paul II (varianta II)

• 19 octombrie - 27 octombrie
Novena in cinstea Sfantului Apostol Iuda Tadeu  

• 24 octombrie - 1 noiembrie
Novena in cinstea Sfintelor Suflete din Purgator

• 25 octombrie - 2 noiembrie
Novena in cinstea Sfantului Martin de Poress


NOVENELE LUNII NOIEMBRIE

• 24 octombrie - 1 noiembrie
Novena in cinstea Sfintelor Suflete din Purgator

• 25 octombrie - 2 noiembrie
Novena in cinstea Sfantului Martin de Poress

• 2 noiembrie - 10 noiembrie
Novena in cinstea Sfantului Martin de Tours

• 21 noiembrie - 29 noiembrie
Novena in cinstea Sf. Apostol Andrei

• 24 noiembrie - 2 decembrie
Novena in cinstea Sfantului Francisc Xaveriu (varianta I)
Novena in cinstea Sfantului Francisc Xaveriu (varianta II)

• 26 noiembrie - 5 decembrie
Novena in cinstea Sfantului Nicolae

• 28 noiembrie - 6 decembrie
Novena in cinstea Sfantului Ambroziu din Milano

• (inainte cu zece zile - inainte cu o zi de Sarbatoare / luna noiembrie)
Novena la Sarbatoarea "Cristos Regele Universului"

• 29 noiembrie - 7 decembrie
Novena de pregatire la solemnitatea Neprihanitei Zamisliri


NOVENELE LUNII DECEMBRIE

• 24 noiembrie - 2 decembrie
Novena in cinstea Sfantului Francisc Xaveriu (varianta I)
Novena in cinstea Sfantului Francisc Xaveriu (varianta II)

• 26 noiembrie - 5 decembrie
Novena in cinstea Sfantului Nicolae

• 28 noiembrie - 6 decembrie
Novena in cinstea Sfantului Ambroziu din Milano

• 3 decembrie-11 decembrie
Novena in cinstea Sfintei Fecioare Maria de Guadalupe (varianta I)

Novena in cinstea Sfintei Fecioare Maria de Guadalupe (varianta II)

• 16 decembrie-24 decembrie
Novena in cinstea sarbatorii Nasterii Domnului

• 18 decembrie-26 decembrie
Novena in cinstea Sf. Apostol Ioan (Evanghelistul)

• 17 decembrie - 25 decembrie
Novena in cinstea Sfantului Stefan