Sfintii Elisabeta si Zaharia (Parintii SFantului Ioan Botezatorul)
Sarbatoare: 5 noiembrie
Biserica romano-catolica sarbatoreste in ziua de 5 noiembrie pe mama Sfantului Ioan Botezatorul, Sfanta Elisabeta si pe sotul ei, Sfantul Zaharia. Despre viata lor nu cunoastem decit amanuntele pe care ni le da Sfantul Luca in istorisirea nasterii inainte Mergatorului lui Isus Cristos si a vizitei pe care Fecioara Maria a facut-o la verisoara ei. Totusi, putinele cuvinte ale evanghelistului ne arata temelia sfinteniei lor : spiritul de rugaciune, increderea totala in Dumnezeu si indeplinirea cu sinceritate a prescrierilor legii divine. «Pe timpul lui Irod, regele Iudeii, traia un preot cu numele Zaharia, din grupul lui Abia ? femeia lui cobora din neamul lui Aaron si se numea Elisabeta. Amindoi erau drepti inaintea lui Dumnezeu si urmau fara abatere toate poruncile si hotaririle Domnului. Dar nu aveau copii, caci Elisabeta era sterila, si amindoi erau inaintati in virsta. «in timp ce Zaharia isi indeplinea serviciul de preot la rindul grupului sau, a fost desemnat prin sorti, dupa datina preoteasca, sa intre in Templul Domnului, pentru tamiiere. La ceasul tamiierii toata multimea poporului se afla afara in rugaciune. «Un inger al Domnului ii aparu atunci, stand la dreapta altarului tamaierii. La vederea lui, Zaharia se cutremura si-l cuprinse frica. Dar ingerul ii zise : «Nu-ti fie teama, Zaharia, caci rugaciunea ta a fost ascultata. Elisabeta, sotia ta, iti va naste un fiu si-i vei pune numele de Ioan. Tu vei tresalta de veselie, si de nasterea lui se va bucura multa lume, caci va fi mare inaintea Domnului ...inca din sanul maicii sale va fi umplut de Duhul sfant, si pe multi dintre fiii lui Israel ii va readuce la Domnul Dumnezeul lor... Zaharia ii zise ingerului : «Dupa ce voi cunoaste acest lucru ? Caci eu sint batrin si sotia mea de asemenea este inaintata in virsta». Ingerul ii raspunse : «Eu sint Gabriel, care stau in fata lui Dumnezeu. Am fost trimis sa-ti vorbesc si sa-ti aduc aceasta veste buna. Iata, pentru ca nu ai crezut cuvintele mele, care se vor implini la timpul lor, vei fi mut si nu vei putea vorbi pina in ziua in care acestea se vor implini». «Cand se sfirsisera zilele serviciului sau, se intoarce acasa. Dupa catva timp, Elisabeta, sotia lui, ramase insarcinata, dar a tacut despre aceasta timp de cinci luni. Zicea in sufletul ei : «Minunat lucru a facut Domnul pentru mine, in ziua in care a binevoit sa inlature ocara mea din fata oamenilor». ...Cind s-a implinit timpul sa nasca, Elisabeta nascu un fiu. Vecinii si rudele ei auzisera ca Domnul a coplesit-o cu milostivirea sa si se bucurara impreuna cu ea. In ziua a 8-a au venit pentru ceremonia taierii imprejur a pruncului si voiau sa-l numeasca Zaharia, dupa numele tatalui sau. Dar mama interveni zicind : «Nicidecum ! Se va chema loan !» Ei ii zisera : «Nu este nimeni printre rudele tale care sa poarte acest nume». Atunci l-au intrebat prin semne pe tatal sau, ce nume vrea sa-i dea. El ceru o tablita si scrise aceste cuvinte : «Numele lui este loan...». in aceeasi clipa i se deschise gura si vorbea preamarind pe Dumnezeu... Zaharia profeti astfel: «Binecuvintat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, caci a vizitat si a rascumparat pe poporul sau... Iar tu, copile, te vei chema Profet al Celui Prea Inalt, caci vei merge inaintea Domnului sa-i pregatesti calea, sa-i dai poporului sau cunostinta mintuirii prin iertarea pacatelor, datorita bunatatii induratoare a Dumnezeului nostru. Multumita ei va veni la noi Cel Rastignit din inaltimi, ca sa fie lumina pentru cei ce zac in intuneric si in umbra mortii si sa indrepte pasii nostri pe calea pacii» (Luca, I, 5—80). Cu trei luni inainte de nasterea «copilului» Elisabeta a fost vizitata de verisoara sa mai mica, Fecioara Maria, ea insasi purtind taina unui mister dumnezeiesc. Maria «intra in casa lui Zaharia si o saluta pe Elisabeta. Cum auzi salutul Mariei, copilul tresari in sanul ei, iar Elisabeta fu umpluta de Duh Sfant si exlama zicind : «Binecuvintata esti tu intre femei si binecuvintat este rodul trupului tau. De unde imi este dat mie sa vina la mine mama Domnului meu ? Caci iata, cum a ajuns glasul salutului tau la urechile mele, copilul a tresarit de veselie in sanul meu. Ferice de aceea care a crezut, pentru ca lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor implini» (Luca I, 39—45). Pentru femeia evreica, maternitatea era semnul vizibil al binecuvantarii lui Dumnezeu. Dar sterilitatea Elisabetei a fost terenul pentru interventia minunata a harului lui Dumnezeu, care isi infaptuieste lucrarile sale : «ex nihilo» — pornind de la nimic, «Sanul nerodit al Elisabetei si acela consacrat de buna voie fecioriei al Mariei, sunt imaginea poporului aflat pana acum in pustiu, dar aproape de clipa regasirii fecunditatii sale promise prin legamantul incheiat cu Dumnezeu» (Maertens) Este gandul exprimat si de Zaharia in cantarea sa profetica. Cantarea lui Zaharia — «Benedictus» este considerata drept ultima profetie a Vechiului Testament si prima profetie a Noului Testament» Marea opera a mantuirii a inceput in taina, in tacerea si rugaciunea din casa Mariei de la Nazaret si in aceea a sotilor Zaharia si Elisabeta de la Ain Karin, un satulet care nu a fost inca precis identificat, aflat la circa cinci mile de Ierusalim. Salutarea Elisabetei adresata verisoarei sale Maria va fi repetata de-a lungul veacurilor, ori de cite ord se va rosti ingerescul «Ave Maria». Dupa nasterea fiului lor Ioan, in care tatal iluminat de Duhul Sfant, l-a vazut pe inaintemergatorul lui Mesia, cei doi soti sfinti dispar in umbra, ca lumina firava a lunii la aparitia luminii stralucitoare a soarelui Cristos, dupa legea pe care Ioan Botezatorul o va enunta mai tarziu : «Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez» (Ioan III, 30).