Sfantul Vilibrord (658 — 739)
Sarbatoare: 7 noiembrie
Increstinarea popoarelor ce locuiau de o parte si de alta a Rinului a inceput in secolul al VI-lea, prin activitatea misionara a calugarilor irlandezi si anglo-saxoni si a fost desavirsita de catre Sfantul Bonifaciu, in secolul urmator. Cel dintai misionar care a pus piciorul in Tarile de Jos (Olanda de astazi) a fost calugarul Vilfrid din York. Apoi abatele Egbert, un renumit maestru de viata spirituala in acele vremuri, l-a trimis pe Vilibrord, calugar energic si instruit. Acesta se nascuse in Northumberland, regiune in nordul Angliei, pe la anul 658. A primit o solida formatie religioasa si culturala intr-o manastire benedictina, si manat de zelul pentru raspandirea imparatiei lui Dumnezeu a cerut sa fie trimis pe continent la popoarele germanice care inca nu primisera Vestea cea Buna- Evanghelia lui Cristos. Acest calugar, despre care biografii sai spun ca avea o statura mica, parul negru, ochii adanci si vii, o constitutie firava, reprezinta tipul ideal al calugarului occidental : om care munceste fara intreruperi si fara crize de descurajare, aspru cu el insusi, prudent, loial, perseverent, devotat sfantului Parinte Papa. Dupa o perioada de formare in abatia engleza de la Ripon, la virsta de douazeci de ani, Vilibrord a mers in Irlanda pentru a se perfectiona in studiul teologiei, sub conducerea abatelui Egbert, care apoi, pe cind avea treizeci de ani, l-a sfintit preot. Deoarece prima misiune apostolica, a lui Vilfrid, a esuat, Egbert il trimite pe Vilibrord impreuna cu alti unsprezece calugari. Victoria lui Pepin de Heristel, sustinator al crestinismului, asupra regelui Radbod, in 689, a usurat mult situatia misionarilor crestini. Debarcand in punctul unde fluviul Escaut se varsa in Marea Nordului, intr-o regiune mlastinoasa, ei s-au indreptat spre interior, fiind primiti cu onoruri deosebite de catre ducele Pepin. Mai inainte de a incepe actiunea de evanghelizare, Vilibrord a voit sa mearga la Roma, pentru a primi aprobarea si binecu- vantarea Papei ; Papa Sergiu I si-a dat asentimentul si l-a indemnat sa aiba curaj si incredere in buna reusita a lucrarii apostolice. Reintorcandu-se si-a ales ca centru al activitatii sale orasul Anvers, pe malul drept al estuarului fluviului Escaut; de aici a pornit la intemeierea diferitelor centre de viata religioasa, intre care cel mai celebru a ramas Utrecht-ul. Pentru fondarea si organizarea unei dieceze noi in regiunea Friesland, Vilibrord se duce din nou la Roma, unde papa Sergiu I, la 21 noiembrie 695, il consacra episcop, cu numele de Clement (dupa 24 de ani papa Grigore ai II-lea va face acelasi lucru cu calugarul saxon Vonfrid- Ronifaciu). Incepind de la acest eveniment, ar fi greu de enumerat toate calatoriile neobositului misionar, de la malul Rinului si pina in Danemarca. A intemeiat o mica manastire si la Echternach, in Luxemburg, unde la virsta de 81 de ani a murit, in ziua de 7 noiembrie 739. A fost un om de actiune si de rugaciune, dar mai ales un mare organizator, cu un simt deosebit al conducerii ; pentru a evita fragmentarea teritoriului in prea multe episcopii si a pastra unitatea activitatii pastorale, el a pregatit si a numit episcopi auxiliari, lucru ce a fost o noutate pentru Occident, dar care a ramas de-a lungul veacurilor.
