Sfantul Adeodatus (? — 618) - papa
Sarbatoare: 8 noiembrie
Sfantul amintit in aceasta zi — papa Adeodat I, apare ca o lumina firava in intunecimea veacului de la inceputul evului mediu. Sunt foarte putine datele istorice privitoare la persoana si viata lui. Era fiul subdiaconului roman Stefan si timp de 40 de ani a fost simplu preot in Roma, pana cind a fost ales sa urmeze pe scaunul pontifical papii Bonifaciu al IV-lea. A condus Biserica lui Cristos de la 19 octombrie 615 pina in luna noiembrie 618, cand a incetat din viata, iubit si plans de locuitorii Romei. Ei au avut ocazia sa-i cunoasca bunatatea si darnicia inimii, cu prilejul marilor nenorociri ce s-au abatut asupra orasului, in decursul celor trei ani ai pontificatului sau : un cutremur de pamint, care a dat ultima lovitura splendidelor edificii de marmora, in parte distruse de invaziile anterioare, si o groaznica epidemie, numita elefantiazis. Este primul papa care a lasat prin testament ca la inmormintarea suveranului pontif sa se imparta poporului diferite daruri. La Roma, papa nu era numai episcopul si pastorul sufletesc, dar si conducatorul civil, judecatorul, magistratul suprem, garantul ordinei publice. La moartea fiecarui pontif, romanii se simteau lipsiti de aparare, expusi incursiunilor devastatoare ale barbarilor din nord sau revendicarilor imparatului din Rasarit. Conceptia despre cei «doi sori», papa si imparatul, care ar fi trebuit sa guverneze lumea crestina in perfecta armonie, la Constantinopol nu a avut prea multi sustinatori. Papa Adeodat s-a dovedit un mediator abil si un interlocutor plin de rabdare fata de celalalt «soare» ; acesta, la drept vorbind, s-a ingrijit prea putin de soarta tinuturilor italiene, afara de faptul ca a trimis pe exarcul Eleateriu sa inabuse revolta de la Ravena si de la Napoli ; a fost singura ocazie in care papa Adeodat a avut contact, desi indirect, cu imparatul. De altfel, era si foarte preocupat de rezolvarea problemelor in urma nenorocirilor amintite. Invatatul Baronius mentioneaza in Martirologiui Roman un fapt care explica renumele de sfintenie ce stralucea pe veneratul pontif «dat de Dumnezeu» (acesta este intelesul numelui sau, Adeodatus) : in timpul uneia din desele sale vizite la bolnavii cei mai parasiti, adica la cei loviti de lepra, a redat sanatatea unui astfel de nefericit, dupa ce l-a imbratisat si l-a sarutat cu dragoste. Liber Pontificalis, cronica evenimentelor mai insemnate din viata papilor, afirma ca papa Adeodat a nutrit o dragoste deosebita pentru preotii de mir, carora le-a luat apararea in disputele cu clerul monastic, ce avea o pozitie privilegiata in urma faptului ca papa Grigore cel Mare incredintase calugarilor sarcini importante in activitatea misionara si chiar in administratia bisericeasca. Al doilea act ramas in istorie din timpul pontificatului sau este acordarea facultatii de a celebra a doua Sfanta Liturghie in aceeasi zi (binarea). Aproape inexistent in onomastica actuala, numele personal Adeodatus, = «dat de Dumnezeu», ca inteles este identic cu : Ionathan (din ebraica), Teodor (din greceste), Bogdan (din slavona), toate exprimind convingerea ca respectivul copil este un dar al lui Dumnezeu, dorit si asteptat de parinti. Acest nume, Adeodatus, a fost dat de Sfantul Augustin copilului pe care l-a avut inainte de schimbarea intervenita in viata lui} se pare ca a murit de mic, deoarece nu mai aminteste de el. In lumina credintei, fiecare copil este un dar al lui Dumnezeu.
