Sf. Efisiu / Sf. Efisus---martir (??-303)
d.: în 303, Sardinia, Italia
Sarbatoare: 15 ianuarie

Popularitatea acestui sfânt, mai ales în Sardinia si, în special, la Cagliari, unde la 1 mai are loc procesiunea solemna numita „il calendimaggio cagliaritano”, se datoreaza relatarii martiriului sau scris de un anume preot Mauro, care afirma ca a fost printre martorii glorioasei morti a sfântului Efisiu a principio usque ad finem, adica de la începutul teribilelor chinuri, la care a fost supus martirul, pâna la încheierea sângeroasei drame. Specialistii nu sunt de loc convinsi de aceasta si îl considera pe autorul acestei Passio, scrisa dupa eliberarea Sardiniei de sarazini, un vestit falsificator.
Într-adevar este greu sa-i dam crezare când afirma ca a scris istorisirea martiriului lui Efisiu la rugamintea acestuia, pentru ca moartea sa pentru Cristos sa fie exemplu pentru urmasi. Lipsa de originalitate a relatarii sale a dus la ideea unui plagiat dupa Actele martiriului sfântului Procopiu, martir palestinian. Martirologiul roman plaseaza martiriul sfântului Efisiu la Cagliari, pe data de 15 ianuarie, în timpul persecutiei dezlantuite de împaratul Diocletian.
Putine sunt episoadele originale si presupus autentice narate de neîndemânaticul biograf al sfântului Efisiu. Cu toate acestea, textul a avut o extraordinara popularitate si a oferit punctul de plecare pentru reprezentari pitoresti demne de admiratie, cum ar fi frescele lui Spinello Aretino, care, în sase luni, începând din septembrie 1391, a pictat în Camposanto din Pisa întreg ciclul vietii martirului cagliaritan.
Lanzoni, în comentariul sau la Martirologiul roman, spune: „În timpul invaziilor barbare ramasitele sfântului ar fi fost mutate dintr-o bisericuta, care exista înca la Capo Pula, nu departe de antica Nora, si aduse la Cagliari pentru mai mare siguranta. Într-adevar acea biserica a redat doua inscriptii crestine antice, chiar daca sunt nedatate. Dar nu se cunoaste nimic despre martir, decât patima sa.
Odata sfântul Efisiu era venerat de sarzi împreuna cu sfântul Polit din Sardica, acesta la 13 ianuarie, iar sfântul Efisiu la 15 ianuarie. Sfântul Polit, ale carui ramasite sunt venerate la Nora împreuna cu cele ale sfântului Efisiu, a fost crezut sard, în timp ce el apartine fara îndoiala Sardicei. A fost martir oriental si sfântul Efisiu”. Cultul acestuia din urma a avut în anul 1793 o mare si vizibila revenire, când sarzii s-au opus în mod victorios francezilor, care încercau sa ia în stapânire insula. Sfântul Efisiu, caruia i se atribuie acel mare succes militar, a fost proclamat comandant suprem al luptatorilor.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa si Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei
Aducem multumiri speciale pentru disponibilitatea acestui text www.arcb.ro