Home
About us
F.A.Q.
Client account
Contact

Mateo Farina

Mateo Farina

 Venerabilul MATTEO FARINA, tânăr laic.

(Avellino, 19 septembrie 1990 – Brindisi, 24 aprilie 2009)
 
Matteo Farina s-a născut la Avellino, satul natal al bunicului din partea tatălui, la 19 septembrie 1990. Va trăi, însă, mereu la Brindisi, în cartierul Casale, înconjurat de iubirea părinţilor, Paola Sabattini şi Miky Farina, şi cea a surorii mai mari Erika, mângâiat de afecţiunea rudelor şi prietenilor. Fiu al unei mame casnice şi al unui funcţionar la bancă, creşte într-o familie normală ce simte şi trăieşte profund credinţa creştină, pe care reuşeşte să o transmită şi micului Matteo, introducându-l, încă de mic, în viaţa comunitară a Parohiei „Ave Maris Stella”, de care Matteo va rămâne mereu legat.
 
Primii ani de viaţă sunt petrecuţi în linişte. Matteo este un copil vesel, zburdalnic, aşa cum sunt atâţia copii iubiţi şi îngrijiţi de propria familie, dar în acelaşi timp este blând, afabil şi binevoitor, trăsături ce îl vor caracteriza şi în anii adolescenţei şi ai tinereţii sale scurte.
Încă de mic arată că este dotat cu o inteligenţă deosebită şi este interesat să cunoască şi să înveţe cât mai multe, ceea ce îl face să socializeze foarte bine în grădiniţa „M. Boschetti Alberti”, iar apoi să-şi însuşească bine materiile predate în şcoala primară „G. Calo”. La baza acestui interes pentru ceea ce este nou stă o dragoste puternică, o pasiune profundă pentru viaţă, aceasta fiind un semn, într-un copil atât de mic, al unei existenţe ce va fi trăită apoi din plin, cu bucurie, gustată şi savurată până la fund, chiar şi atunci când va fi amară. Mai târziu, atunci când se va îmbolnăvi, va spune că nu şi-a pierdut niciodată bucuria de a trăi: „Da, bucuria de a trăi. Viaţa trebuie trăită, pentru că viaţa este frumoasă”.
 
Această conştientizare îl va face să trăiască totul cu intensitate şi profunzime, şi să fie foarte activ şi în îndatoririle şcolare. Practică mai multe sporturi şi, încă de mic, este pasionat de muzică, ceea ce îl va stimula să înveţe să cânte la diferite instrumente. Astfel, în adolescenţă, va fonda împreună cu prietenii săi un grup muzical numit „No Name”.
 
Îi place foarte mult şi informatica, prin urmare, după ce a terminat cusurile gimnaziale la „J. F. Kennedy”, s-a înscris la liceul de informatică „G. Giorgi” din Brindisi. Este pasionat şi de chimie, o materie prin intermediul căreia, studiind atomul, o particulă mică şi perfectă, va înţelege şi mai bine infinita măreţie a lui Dumnezeu. După primii doi ani de liceu, se înscrie la un alt liceu, „E. Majorana”, profil chimie industrială.
 
Visul său era ca la sfârşitul liceului să urmeze cursurile Facultăţii de Inginerie chimică-ambientală, astfel încât să se poată dedica slujirii lui Dumnezeu prin protejarea ambientului – atât de mare era iubirea sa faţă de creaţie. Câştigă premiul întâi al concursului „Energica-mente”, o competiţie jurnalistică dedicată elevilor din liceele din Brindisi, fiind a treia ediţie a proiectului „Edipower pentru şcoală”.
 
Din păcate, Matteo nu va mai ajunge la examenul pentru intrarea la facultate.
Credinţa este în el un dar, mai mult, este Darul pe care îl trăieşte cu cea mai mare intensitate, cu o atitudine lipsită de orice formă de superficialitate şi lejeritate. Încă de la 9 ani demonstrează o cunoaştere a Evangheliei neobişnuită pentru acea vârstă. Întotdeauna îşi va dori să cunoască şi să aprofundeze
 
Cuvântul pentru a putea să adere mai bine la el. În acest sens, cu siguranţă l-a ajutat relaţia intimă ce o trăieşte cu Isus, întâlnit în lectura cotidiană a Evangheliei şi în contemplarea misterelor rozariului, recitat în fiecare zi.
 
Matteo se apropie foarte des de sacramentul reconcilierii, spovada, cerând sfatul confesorului său. Participă în mod activ la Sf. Liturghie şi la Adoraţia Euharisitică cu mare pietate şi conştiinciozitate.
Matteo, în drumul său spiritual, s-a inspirat din sf. Padre Pio, sf. Francisc de Assisi, sf. Gemma Galgani, sf. Tereza a Pruncului Isus şi fericitul Piergiorgio Frassati.
 
În luna septembrie 2003 îi apar primele simptome ale acelei boli care, timp de aproape şase ani, vor fi pentru el drumul spre Calvar. În octombrie 2003 este supus la o periculoasă biopsie la creier; în ianuarie 2005 este operat pentru a i se îndepărta tumoarea cerebrală, iar ulterior a trebuit să suporte 40 de zile dureroase de chimioterapie şi radioterapie. În decembrie 2007 are o nouă intervenţie chirurgicală pentru o primă recidivă, iar în anul următor îi apare o a doua recidivă, astfel că între decembrie 2008 şi ianuarie 2009 va suporta alte trei operaţii chirurgicale, dar care nu îi vor salva viaţa. Matteo intră în casa Tatălui ceresc la 24 aprilie 2009.
 
Modul în care Matteo a reacţionat în faţa bolii demonstrează caracterul excepţional al acestui tânăr. Îşi menţine bucuria de a trăi, o bucurie care se vede în tenacitatea şi voinţa sa de a trăi fiecare zi cu credinţă, chiar şi în perioadele dure ale chimioterapiei, în îndatoririle de fiecare zi, ceea ce îl făcea să recupereze cu succes materiile de la şcoală şi să continue să se dedice pasiunii sale, muzica. 
 
Bucuria sa de a trăi îi va permite, în pofida bolii, să se îndrăgostească de o fată, Serena, care îi va fi aproape în ultimii doi ani de viaţă, o tânără pentru care Matteo va nutri o iubire umană, profundă şi castă, bazată pe valorile creştine.
Mai relevant este impactul ce l-a avut boala asupra vieţii sale spirituale. Imediat după primele simptome a simţit că trăieşte o „reînflorire spirituală”, aşa cum el însuşi afirmă, în care reuşeşte să simtă, în profunzime, iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu. În Matteo creşte totala abandonare la voinţa divină, conştient fiind că viitorul ce i-a fost rezervat de Dumnezeu Tatăl cel Milostiv este un viitor bun, fericit, oricare ar fi acesta.
 
Atitudinea de ascultare, de atenţie şi de grijă faţă de rude şi prieteni nu încetează odată cu boala, dimpotrivă, se intensifică. Prima sa preocupare este aceea de a nu-i împovăra pe ceilalţi cu propria suferinţă, de aceea se prezintă cu o atitudine puternică, cu privirea surâzătoare, lăsând deoparte problemele personale, atent întotdeauna faţă cel care îi stă aproape. Chiar şi în timpul diferitelor internări în clinici şi spitale, uita de propria suferinţă şi se ruga pentru ceilalţi bolnavi, alinându-i şi transmiţându-le mângâierea iubirii divine.
 
Pe măsură ce trece timpul Matteo începe să vadă în propria boală o încercare ce trebuie să o ofere lui Dumnezeu. Este focul prin care este încercată credinţa sa (cf. 1Pt 1,6-9), care se întăreşte şi maturează în acei şase ani în care perioadele de linişte se alternează cu momentele dificile ale intensificării bolii. Credinţa şi toate celelalte daruri oferite de Dumnezeu lui Matteo au fost perfecţionate astfel în suferinţa sa.
 
Datorită acesteia Matteo face din fiecare zi a vieţii sale o „primă vineri a lunii”, o devoţiune pe care o practică cu pietate.
Matteo nu se preocupă doar de necesităţile materiale şi stringente ale apropiaţilor săi, ci şi de ale celor aflaţi la mare depărtare. În acest sens, s-a interesat de necesităţile populaţiei din Lumea a Treia, astfel încât a creat, prin propriile economii şi donaţiile rudelor sale, un fond pentru misiunile africane din Mozambic. 
 
Preocuparea sa majoră, însă, este sănătatea spirituală a aproapelui. Încă de mic a avut o puternică dorinţă de a evangheliza şi de a-i aduce pe oameni la Dumnezeu. Acest gând este mereu prezent, astfel încât în luna august 2005, atunci când a avut prima intervenţie de îndepărtare a tumorii, compune o carte de poezii care, aşa cum afirmă, „vrea să pună în evidenţă teme ca Iubirea şi Credinţa ce astăzi, din păcate, sunt mereu înlocuite de ură, de dorinţa de putere, de război, de bogăţie”. Cartea sa este una „dedicată inimii fiecăruia”.
 
Matteo suferă pentru faptul că el îşi dă seama că oamenii, în special cei din generaţia sa, s-au îndepărtat de Dumnezeu. El se roagă mereu pentru tineri şi afirmă: „În ceea ce mă priveşte, sper să reuşesc să duc la bun sfârşit misiunea mea de infiltrat printre cei tineri, vorbindu-le despre Dumnezeu (luminat fiind de El) ... îmi dau seama de cine este în preajma mea pentru a intra printre ei în mod liniştit, asemenea unui virus care să-i molipsească de o boală incurabilă: Iubirea”.
Iubirea sa ajunge la un nivel atât de înalt, încât Matteo, în ultimele zile ale vieţii sale, se oferă ca victimă pentru mântuirea sufletelor şi convertirea păcătoşilor.
 
Matteo a trăit întreaga sa viaţă într-o continuă căutare a voinţei lui Dumnezeu. L-a caracterizat credinţa eroică, speranţa şi iubirea, devenind un far pentru cei care l-au întâlnit.
Viaţa sacramentală şi de rugăciune a fost o constantă în viaţa sa. Spre sfârşit, când puterile l-au părăsit, a înregistrat recitarea rozariului cu vocea sa, cu o pauză după enunţarea misterului pentru a putea contempla misterele Domnului şi a se conforma acestora. Cei care l-au întâlnit în timpul bolii dau mărturie despre eroismul credinţei sale, o credinţă ce îl făcea să trăiască totul cu bucurie şi să primească sora moarte cu seninătatea ce îi caracterizează pe cei drepţi.
Papa Francisc l-a declarat venerabil la 5 mai 2020.
 
Cei care sunt interesaţi de diferite materiale referitoare la Matteo, vor să dea mărturie despre harurile primite prin mijlocirea sa, sau vor să comunice anumite iniţiative sunt rugaţi să se adreseze la:
Apostolato della Preghiera
Arcidiocesi di Brindisi-Ostuni
Piazza Duomo, 12
72100 Brindisi
 
Autor: Anna Rita Fiusco
Notă: Site-ul oficial al cauzei pentru beatificare: http://it.matteofarina.com