Hramul bisericii din Lateran
Sarbatoare: 9 noiembrie
La procesul Sfantului Iustin filozoful si al insotitorilor sai, prefectul Rusticus a intrebat: «Unde va adunati voi?» Iustin a raspuns: «Fiecare unde poate si unde prefera; tu crezi ca noi ne adunam intr-un singur loc, dar nu este asa, deoarece Dumnezeul crestinilor, care este nevazut, nu este prezent doar intr-un anumit loc, ci El umple cu prezenta sa cerul si pamantul si credinciosii sai ii aduc lauda si preamarire in orice loc». (Actele martiriului S. Iustin si al insotitorilor sai). In raspunsul sau raspicat, marele apologet Sfantul Iustin repeta in fata judecatorului ceea ce Isus ii spusese femeii samaritene: «Crede-ma, femeie, ca vine ceasul cand nici pe acest munte, nici la Ierusalim nu va veti inchina Tatalui. Voi va inchinati la ceea ce nu cunoasteti, noi ne inchinam la ceea ce cunoastem, caci mantuirea vine de la iudei. Vine insa ceasul, ba chiar acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in spirit si adevar, caci insusi Tatal astfel de inchinatori cauta. Dumnezeu este spirit, iar inchinatorii lui trebuie sa se inchine in spirit si adevar» (I, IV, 21-24). Sarbatoarea de astazi, sfintirea bazilicii Preasfantului Mantuitor sau a Sfantului Ioan din Lateran, nu contrazice marturia Sfantului Iustin sau cuvantul lui Cristos. Respectand porunca si datoria de a face rugaciune totdeauna si pretutindeni, inca din timpul apostolilor, crestinii au ales anumite locuri in care sa se intalneasca pentru a se ruga impreuna, pentru a proclama si asculta cuvantul lui Dumnezeu, pentru a participa la taina mortii si invierii lui Cristos, implinind testamentul lasat de El: «Luati si mancati din aceasta toti; luati si beti toti; faceti aceasta in amintirea mea». La inceput aceste reuniuni se tineau in case particulare, si pentru motivul ca Biserica nu era recunoscuta, dar crestinii au cautat sa obtina recunoasterea dreptului de a avea lacasuri de inchinare. Astfel, se aminteste un fapt petrecut la inceputul secolului al III-lea, cand imparatul Alexandru Sever da dreptate comunitatii crestine intr-un proces impotriva carciumarilor care se opuneau la transformarea unui local in lacas de cult. Bazilica Laterana a fost ridicata de catre Papa Melchiade (311-314) pe terenul donat in acest scop de imparatul Constantin, alaturi de Palatul Lateran, care a fost resedinta imperiala si a devenit locuinta suveranului pontif. In acest palat, actualmente sediul Vicariatului Romei, s-au tinut cinci «concilii ecumenice», in anii 1123, 1139, 1179, 1215, 1512. Bazilica Laterana este considerata «mama si capul tuturor bisericilor din orasul Roma si din lumea intreaga» - «omnium ecclesiarum Urbis et Orbis mater et caput». Sarbatoarea sfintirii acestei biserici a fost mai intai o sarbatoare a orasului Roma, dar nu peste mult timp a fost extinsa la toate bisericile de rit roman, ca semn al iubirii si al unirii cu Catedrala lui Petru, care, dupa cum scria Sfantul Ignatiu din Antiohia (+ 107) «universo caritatis coetui praesidet» - «sta in fruntea tuturor celor adunati prin dragoste», adica a intregii crestinatati. Sfantul Cezar de Arles se adresa credinciosilor sai, spunandu-le: «Cristos ne-a ajutat, fratilor preaiubiti, sa cinstim astazi cu nespusa bucurie ziua de nastere a acestei biserici, dar nu uitati ca noi trebuie sa fim templul adevarat si viu al lui Dumnezeu» (Sermo 229).
