Cei şapte fii ai Sfintei Felicitas
Sarbatoare: 10 iulie

               "Pe vremea împăratului Antonin, slujitorii cultului zeilor romani au provocat o revoltă care a dus la arestarea şi aruncarea în închisoare a unei nobile doamne, numită Felicitas, şi a celor şapte, foarte creştini, fii ai ei". Aşa încep Actele martiriului Sfintei Felicitas. Actele sunt un document foarte vechi, dar unii cercetători afirmă că anumite date nu sunt autentice şi în redactarea lor este evidentă inspiraţia din istorisirea a două cazuri cunoscute de mamă cu şapte copii care a fost martirizată cu întreaga familie: este cazul aşa numiţilor "fraţi Macabei", despre care vorbeşte Sfânta Scriptură în capitolul 7 din a doua Carte a Macabeilor; şi cazul Sfintei Simforoza. Sfântul Papă Grigorie cel Mare (590-604) consideră că este vorba şi în cazul Sfintei Felicitas de o mamă cu şapte copii. Acest lucru reiese dintr-o scrisoare trimisă Sfintei Teodolinda împreună cu câteva picături de ulei din candela ce ardea la mormântul sfintei martire, pe care ea le ceruse de la Părintele Creştinătăţii. Sfântul Papă o informează că alături de mormânt se află o pictură murală reprezentând-o pe Sfânta Felicitas alături de şapte figuri de tineri, figuri în care îi place să vadă, conform Actelor, pe cei şapte fii ai martirei. Aceeaşi părere o expune şi în omilia ţinută cu prilejul unei solemnităţi oficiate în bazilica zidită de Papa Bonifaciu I (418-422) pe mormântul Sfintei Felicitas. Deşi părerea exprimată de Sfântul Grigore cel Mare este foarte răspîndită, în realitate nu au fost şapte fraţi de sânge, ci şapte creştini, fraţi prin credinţă şi fii ai Sfintei Felicitas prin vârsta lor mai mică şi recunoştinţa pentru sprijinul pe care nobila doamnă îl dăduse comunităţii lor.
Este un fapt sigur că împreună cu Sfânta Felicitas au fost efectiv şapte martiri, a căror nume sunt amintite de Martirologiul Roman, cu specificarea modului în care au suferit moartea de martiri. "La Roma se sărbătoreşte moartea glorioasă a şapte sfinţi fraţi martiri, fii ai Sfintei martire Felicitas. Ei sunt: Ianuariu, Felix, Filip, Silvan, Alexandru, Vitale şi Marţian; cu toţii au fost martirizaţi în timpul împăratului Antoniu, pe când prefect al Romei era Publius. Dintre ei, Ianuariu, după ce a fost bătut cu vergi şi torturat în temniţă, şi-a dat sufletul sub loviturile de bice cu vârfuri plumbuite; Felix şi Filip au fost zdrobiţi cu lovituri de bastoane; Silvan a fost aruncat într-o prăpastie; Alexandru, Vitale şi Marţian au fost executaţi prin tăierea capului; în acelaşi fel a sfârşit şi Felicitas.
Actele martiriului se încheie cu acest strigăt de triumf: "Astfel, căzuţi pradă morţii prin diferite chinuri, cu toţii au fost învingători şi martiri glorioşi ai lui Cristos; triumfând împreună cu mama lor, s-au ridicat la cer pentru a primi coroanele bine meritate. Ei, care din iubire pentru Dumnezeu au dispreţuit ameninţările oamenilor, pedepsele şi torturile, acum au devenit în împărăţia cerului prieteni ai lui Cristos, care, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, vieţuieşte şi domneşte în veci de veci. Amin".

Traducere si adaptare după "Vieţile Sfinţilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti