Fer. Veronica da Binasco (de Milano)---calugarita (c.1445-1497)
n.: în c.1445, Binasco, Italia
d.: la 13 ianuarie 1497, Milano, Italia
Sarbatoare: 13 ianuarie

                  Nascuta la Binasco, în provincia Milano, în anul 1445, din niste tarani umili, Veronica a intrat în vârsta de douazeci si doi de ani în conventul augustinian „Sfânta Marta”, în care a petrecut treizeci de ani de viata calugareasca în umila slujba de sora cersetoare. Dar, la zece ani dupa moartea sa, care a avut loc la 13 ianuarie 1497, Leon al X-lea îi acorda deja cultul privat. În anii petrecuti în familie învatase numai simpla îndeletnicire de agricultor. Nu frecventase nici o scoala si intrând în manastire a trebuit sa oboseasca destul de mult pe paginile abecedarului pentru a învata sa citeasca si sa scrie: rezultatele au fost putine, pentru ca era o tânara obisnuita mai mult cu povara sapei decât cu usoara pana de gâsca. Cu toate acestea a învatat cea mai importanta lectie de viata ascetica, când Fecioara i-a revelat printr-o viziune care este calea de urmat pentru a învata stiinta divina care conduce la Dumnezeu: curatia inimii, rabdarea fata de aproapele, care nu ne face sa ne scandalizam de vinovatii, dar ne face sa ne rugam pentru cei care le comit si, a treia învatatura, meditarea asupra patimii lui Isus.
Pentru ca sa-si fixeze în memorie aceste simple dar pretioase notiuni, Fecioara i le-a transpus nu în literele alfabetului, dar în poetica simbolistica a culorilor: albul puritatii si al iubirii de Dumnezeu, negrul rabdarii si rosul patimii. Astfel, întelepciunea acestei foarte umile calugarite analfabete a ajuns direct la izvorul divin, fara intermediari, si, desi nu deschisese niciodata o carte de teologie si cu atât mai putin un tratat de psihologie, sora Veronica îi uimea pe cei din jur prin cutezanta doctrinei sale si prin intuitia clara pe care o avea despre mâhnirile altora. De altfel, sora Veronica era zilnic în contact cu lumea, pentru ca misiunea ei era sa întinda mâna din poarta în poarta. Dar ea dadea mai mult decât primea, frângând cu cei ce care venea în contact pâinea care hraneste sufletul.
A voit si sa mearga la Roma, la invitatia Fecioarei, pentru a duce un mesaj papei, atât de denigratul Alexandru al VI-lea. Papa (în ciuda a toate, un sincer cinstitor al Madonei) a primit-o cu bunavointa si i-a ascultat cu atentie destainuirile, întelegând ca se afla în fata unui suflet pecetluit de predilectia divina. Înzestrata cu darul profetiei, fericita Veronica s-a folosit de el si pentru a prevesti ziua si ora trecerii sale în vesnicie. Profetia s-a adeverit întocmai, iar sora Veronica a închis linistita ochii la dangatul clopotului care chema surorile la recitarea numita „pieta”, la 13 ianuarie 1497.

Sursa: "Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa si Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei
Aducem multumiri speciale pentru disponibilitatea acestui text www.arcb.ro