Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

15 decembrie - Sf. Virginia Centurione

15 decembrie - Sf. Virginia Centurione

Sfânta Virginia Centurione (1587-1651)
Sarbatoare: 15 decembrie


Virginia Centurione (vaduva Bracelli) s-a nascut la 2 aprilie 1587 la Genova. Parintii ei erau Giorgio Centurione, doge al republicii în perioada 1621-1622, si Lelia Spinola, ambii descendenti din vechi familii nobile. A fost botezata la doua zile dupa nastere, iar prima formare religioasa si intelectuala a primit-o de la mama si de la un profesor particular.
Desi de copila a dovedit înclinatii pentru viata de clauzura, a trebuit sa accepte decizia tatalui care vroia sa o marite. La 10 decembrie 1602, s-a casatorit cu Gaspare Grimaldi Bracelli, un tânar bogat, dar înclinat spre o viata dezordonata si spre patima jocului. Au avut doua fetite: Lelia si Isabella. Viata conjugala a Virginiei a fost de scurta durata. Gaspare Bracelli, de fapt, în ciuda responsabilitatilor de familie nu a abandonat stilul sau de viata, ceea ce l-a dus în cele din urma la moarte. Virginia, cu rabdare, rugaciune si atentie amabila, a încercat sa-l convinga pe sot sa adopte o conduita mai serioasa. Astfel, Gaspare a murit crestineste la 13 iunie 1607 la Alexandria, asistat de sotia lui care a venit aici pentru a-l îngriji.
Ramasa vaduva la numai 20 de ani, Virginia a facut vot de castitate perpetua, refuzând ocaziile pentru o a doua casatorie pe are i le propunea tatal ei, si a trait retrasa în casa soacrei sale, îngrijindu-se de educatia fiicelor ei si de administratia averii, dedicându-se faptelor de binefacere si rugaciunii.
În 1610 a simtit cu mai multa claritate vocatia particulara de a-l sluji pe Dumnezeu în cei saraci. Desi era mereu controlata cu severitate de tatal ei si fara a-si neglija obligatiile de familie, a început sa se dedice celor nevoiasi, pe care îi sprijinea direct prin pomeni sau prin donatii facute institutiilor de binefacere din acea vreme.
Dupa ce si-a maritat fetele, Virginia s-a dedicat cu totul îngrijirii copiilor abandonati, batrânilor, bolnavilor si celor marginalizati. Razboiul dintre Republica Ligure si Ducele de Savoia, din iarna din 1624-1625, a facut-o pe Virginia sa primeasca în casa mai întâi cincisprezece tineri abandonati si apoi, datorita sporirii numarului refugiatilor, pe cei mai saraci, mai ales pe femei, ajutându-i cu tot ce-i statea în putinta.
Dupa moartea soacrei, din august 1625, a început nu doar sa primeasca tinerele care veneau spontan la ea, dar a început ea însasi sa mearga prin oras, mai ales în cartierele rau famate, pentru a le cauta pe cele mai nevoiase si în pericol de a fi corupte. A instituit organizatia "O suta de doamne ale milostivirii protectoare ale saracilor lui Isus Cristos", care, alaturi de organizatia din oras a celor "Opt Doamne ale Milostivirii", avea misiunea specifica de a verifica direct, prin vizite la domiciliu, nevoile celor saraci.
În timpul epidemiei de ciuma si a foametei din 1629-1630, Virginia a fost constrânsa sa închirieze manastirea de la Montecalvario, unde s-a transferat la 14 aprilie 1631 împreuna cu cele de care se îngrijea. Dupa trei ani Opera ei numara deja trei case cu circa 300 de tinere recuperate. De aceea Virginia a considerat ca este oportun sa ceara recunoasterea oficiala a Senatului Republicii, pe care a si primit-o la 13 decembrie 1635.
A renuntat la cumpararea manastirii din Montecalvario datorita pretului prea ridicat, si a cumparat doua vile pe dealul din Carignano care, prin construirea unei noi aripi si a Bisericii dedicate Sfintei Fecioare a Refugiului, a devenit casa mama a Operei sale. Cu timpul aceasta opera s-a dezvoltat în doua Congregatii religioase: Surorile Sfintei Fecioare a Refugiului de pe Muntele Calvar si Fiicele Sfintei Fecioare de pe Muntele Calvar. Dupa numirea superiorilor acestor congregatii, Virginia nu s-a mai amestecat în conducerea lor, traind ca ultima dintre "fiice".
Prin sporirea activitatilor si a eforturilor, Virginia a observat si scaderea numarului de colaboratoare din jurul ei, mai ales a doamnelor burgheze si aristocratice care se temeau ca-si compromit reputatia. La 25 martie 1637, a obtinut ca Republica sa o ia pe Sfânta Fecioara drept protectoare. A aplanat rivalitatile frecvente si sângeroase dintre nobili si cavaleri. În 1647 a obtinut reconcilierea dintre Curia arhiepiscopala si Guvernul Republicii. A avut parte de extaze, viziuni, locutiuni interioare si alte daruri mistice speciale, si a murit la 15 decembrie 1651, la vârsta de 64 de ani. Papa Ioan Paul al II-lea a beatificat-o la 22 septembrie 1985, în timpul calatoriei sale apostolice la Genova.
Preluare dupa www.profamilia.ro & www.catholica.ro & www.vatican.va